Societate

articolul anterior articolul urmator

Doctorat în America, doctorat în România

0
24 Jan 2011 07:37:00
Autor: adevarul
Cristina Ghenoiu, doctorand la Universitatea Cornell-SUA şi Bianca Gălăţeanu, doctorand la Universitatea din Bucureşti
Cristina Ghenoiu, doctorand la Universitatea Cornell-SUA şi Bianca Gălăţeanu, doctorand la Universitatea din Bucureşti

Pregătire Cristina Ghenoiu, 29 de ani şi Bianca Gălăţeanu, 28 de ani, urmează doctoratul în biochimie la Cornell şi, respectiv, la Universitatea din Bucureşti. Cristina lucrează în laborator cea mai mare a timpului pentru a găsi un leac împotriva cancerului. Bianca trebuie să facă pe lângă cercetare şi multă muncă birocratică.

„În America aplici la un program de doctorat şi nu pentru a lucra cu un anumit profesor, spre deosebire de ţările europene unde alegi un profesor şi el te va admite la doctorat", spune Cristina Ghenoiu, studentă în anul VI la studii doctorale în biochimie la Universitatea Cornell din SUA.

Studenţii intră într-un program şi apoi fac două rotaţii de câte trei luni cu fiecare profesor. La sfârşitul acestor rotaţii profesorii aleg studenţii pentru următorii cinci ani. Admiterea la doctorat în sistem american nu presupune să ai o diplomă de master. După primii doi ani studenţii susţin un examen. Cei care nu-l trec, părăsesc doctoratul cu o diplomă de master. Studenţii care rămân în program îşi aleg un comitet de teză format din trei sau patru profesori. Aceştia evaluează studentul odată pe an pentru a-i măsura progresele. Tot comitetul de teză decide momentul în care doctorandul e gata să termine şi să-şi primească diploma de doctor.

80 de ore de mumcă pe săptămână

Cristina Ghenoiu spune că pentru a reuşi să termini doctoratul în biologie moleculară în 5,5-6,5 ani trebuie să lucrezi cam 80 de ore pe săptămână: „Faptul că munceşti 80 de ore pe săptămână nu îţi garamtează succesul, însă îţi creşte considerabil şansele".

Cea mai mare parte a muncii de doctorat se desfăşoară în laborator. Programul e în funcţie de profesor. Dacă lucrezi pentru un profesor pe cale să se afirme, atunci el va fi prezent în laborator tot timpul şi va fi extrem de interesat de ceea ce faci. „Aceasta înseamnă că începi munca la 8,00 dimineaţa şi să nu pleci înaintea lui. Dacă univesitarul este consacrat, atunci ai mai multă libertate şi îţi poţi face programul după cum îţi convine", explică fata.

Cristina adaugă că programul mai depinde şi de tipul de animale pe care se realizează cercetarea: „Dacă lucrezi cu Drosophila melanogaster (musculiţa de oţet) trebuie să fii la serviciu tot timpul şi în week-end, spre deosebire de cineva care lucrează cu C elegans (viermi) care îi poate îngheţa şi pleca în vacanţă".

Tânăra face experimente cu ouă de broască (Xenopus laevis). „Aceste broscuţe sunt injectate cu un hormon sintetic pentru a face cât mai multe ouă. Apoi, ouăle sunt centrifugate şi se obţine un extract al citoplasmei care conţine toate proteinele şi moleculele necesare pentru a studia ciclul celular şi segregarea cromozomilor în eprubetă. Acest sistem e foarte bun pentru studiile în biochimie. "Avantajul e că nu trebuie să te duci în laborator în week-end, de exemplu, să ai grijă de broscuţe, însă are dezavantajul că odată început experimental nu te poţi opri şi aceasta înseamnă şi 15-16 ore de lucru încontinuu".  Cristina caută un leac împotriva cancerului şi susţine că cel mai scurt experiment în laborator se termină pe la 18,00-19,00 seara, iar cel mai lung pe la 2-3 dimineaţa. 

Cum arată examenele

Tânăra declară că este foarte important ca atunci când începi un drum în cercetare să faci ceea ce îţi place. În acelaşi timp însă, e important să fii atent la tendinţele existente în cercetare. "Este destul de greu să publici în reviste de prestigiu dacă dezvolţi cercetări pe organisme precum viermii sau musculiţa de oţet sau chiar broaşte, mai ales dacă nu lucrezi cu un profesor celebru. În general, interesul comunităţii ştiinţifice e îndreptat către experimentele pe şoareci, maimuţe şi celule umane. A şti cum să lucrezi cu acest tip de organisme e foarte apreciat şi de companiile farmaceutice".

Cristina spune că la fiecare materie de studiu are câte două-trei examene, fiecare cu durata de o săptămână. "Problemele date de către profesori sunt inspirate din cercetarea lor aşa că nu sunt publicate nicăieri. Prin urmare, nu ai de unde să te inspiri şi pierzi timp preţios căutând. Au fost printre cele mai dificile examene din viaţa mea pentru că pentru o săptămână gândeai constant la aceste probleme, zi şi noapte".

Finanţarea studiilor în America

Pentru primii doi ani, majoritatea programelor de biologie, chimie, biochimie se plătesc pentru studenţii internaţionali din fonduri private, gen donaţii sau granturi provenite de la Institutul Naţional de Sănătate (pentru studenţii americani). Pentru restul doctoratului studenţii internaţionali pot fi plătiţi de profesor din fondurile lui personale (scientific grants, start-up funds). Acest lucru poate fi periculos în cazul în care profesorul îşi pierde fondurile (studenţii trebuie să se mute la un alt laborator şi de cele mai multe ori încep de la zero). O altă variantă, este ca bursele să fie date de ţările lor sau de fundaţii.

Fundaţiile care dau granturi pentru studii doctorale de biochimie la care pot aplica şi români sunt foarte puţine. Informaţii despre acestea pot fi găsite la următoarele adrese:

http://www.bifonds.de/cgi-bin/show.p...aague4enxvzw6w

http://www.scheringstiftung.de/en/ac...llowships.html

http://www.hhmi.org/grants/individuals/intl_fellows.html

Profesori dragi

Cristina Ghenoiu spune că cei mai buni profesori pe care i-a avut până acum, pedagogic vorbind,  sunt  dr. Stewart Shuman (Sloan Kettering)  şi dr. Fred Cross (de la Universitatea Rockefeller). Pentru că în SUA nu ai nevoie de master pentru a intra într-un program de doctorat, atunci foarte multe universităţi dedică primii doi ani instruirii studenţilor care pot proveni din diverse domenii: matematică, inginerie, filosofie, biochimie.  Însă şi aici lucrurile sunt foarte variate  Universităţile Rockefeller şi Cornell sunt cazuri diametral opuse în acest sens. Cornell are un program de cursuri extrem de încărcat.

De exemplu, în primul an, programul arată astfel:

Luni:

8 - 10 laborator.

10-12 curs de genetică.

12-13 prezentare de proiecte (studenţi din anii superiori)

13-15 laborator.

17-18 prezentare de proiecte /studenţii din anul I)

Seara, laborator sau teme

Marţi:

8 -10 laborator.

10-12 curs de biochimie.

12-14 laborator.

16- 17,30 genetică (probleme şpi lucrări),

Seara, laborator sau teme

Miercuri:

8-10 laborator.

10-12 curs de genetică.

12- seara, fie laborator, fie teme.

Joi:

8-10 laborator.

10-12 curs de biochimie.

12-16 laborator.

16 -17 biochimie (probleme şi lucrări).

Seara laborator si teme.

Vineri:

14-16 întrunire de laborator.

Seminar la prânz pe teme diferite.

După primul an de cursuri, în al doilea semestru, Cristina a avut un program la fel de încărcat. A optat însă pentru biologie celulară, structura şi funcţia genelor şi gândire critică şi analitică. Examenul de anul doi a constat din scrierea unui grant (grant proposal) şi răspunsurile orale la întrebări pe teme variate, în general legate de proiect şi evaluate de o comisie formată din trei-patru profesori. După promovarea examenului, fiecare student trebuie să urmeze cursuri de citire a lucrărilor de ştiinţă pe diferite domenii.   

Cristina spune că la Universitatea Rockefeller programul e foarte diferit pentru că se axează pe cercetare aşa că nu au cursuri cu multe teme şi examene. Se merge pe principiul că studentul trebuie să aibă motivaţia de a căuta informaţia pe care nu o ştie.

Clădire destinată colaborării

Majoritatea şcolilor americane de doctorat au însă un program de clase şi cerinţe între aceste două extreme: Cornell şi Rockefeller.

Colaborarea stă la baza ştiinţei de calitate. Pentru a întări acest deziderat, la Universitatea Cornell a fost dată în funcţiune în vara lui 2010 o nouă clădire  - Collaborative Research Building -destinată încurajării schimbului de idei între cercetători. Cristina spune că există o mare diferenţă de atitudine între şcolile de pe coasta de est a SUA şi cele de pe coasta de vest.

Pe coasta de est atmosfera e mult mai tensionată, şcolile sunt cunoscute pentru programe intense şi pentru stresul pe care îl presupune o astfel de pregătire, totul se desfăşoară într-un ritm extrem de rapid şi competiţia e vizibilă. Şcolile de pe coasta de vest, în schimb, au reuşit performanţa de a fi la fel de bune menţinând o atmosferă relaxată şi prietenoasă. Pe coasta de vest comunităţie de studenţi sunt mult mai bine închegate şi petrec mult timp împreună.  

Şi job şi doctorat

Bianca Gălăţeanu, 28 de ani, este doctorand în ultimul an în cadrul Şcolii Doctorale de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Parcursul academic al Biancăi este unul normal şi comun pentru mulţi doctoranzi din România: a terminat licenţa şi masteratul în biochimie şi apoi a decis să-şi continue studiile la doctorat în acelaşi domeniu. Deşi e studentă la zi, Bianca are şi un loc de muncă într-un colectiv universitar de cercetare. Înaintea acestui job a mai lucrat la diverse firme de distribuţie de aparatură de laborator. Bianca spune că în anul în care a fost angajată la universitate, echipa în care lucra a aplicat pentru mai multe proiecte, printre care şi unul cu celule stem: "Astfel, tema mea de doctorat a venit natural". Bianca îşi propune să izoleze celule stem obţinute prin lipoaspiraţie  şi să le transforme în celule grase, destinate reparării ţesuturilor afectate în urma rezecţiilor de tumori sau arsurilor profunde. Lucrarea sa are aplicaţii atât în chirurgia plastică şi reparatorie, cât şi în cea estetică.

Programul Biancăi depinde mai ales de ea: "Sunt zile în care stau de dimineaţă până seara în laborator, în funcţie de experimentele pe care le fac, pentru că sunt protocoale standard care durează şi 10 ore". Activitatea ei de doctorand nu presupune însă doar studiu şi efectuarea experimentelor necesare obţinerii de rezultate pentru teză, ci şi "multe alte activităţi birocratice care includ întocmirea procedurilor de achiziţie publică pentru reactivii şi consumabilele de laborator, întocmirea rapoartelor financiare pentru predarea etapelor proiectelor de cercetare, menţinerea corespondenţei cu partenerii implicaţi în proiect, a relaţiei cu Rectoratul Universităţii din Bucureşti şi Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice în Învăţământul Superior".  

După terminarea doctoratului, Bianca poate deveni în urma unui concurs, cadru didactic universitar. Pentru a obţine un astfel de post în SUa, Cristina are nevoie să urmeze un program de studii post-doctorale (4-6 ani) pentru ca mai apoi să susţină un concurs la una din universităţile americane. Doar cu o diplomă de doctor Cristina poate face o carieră în consultanţă medicală, în companii farmaceutice sau de comunicare (la "traducerea" lucrărilor ştiinţifice pe înţelesul tuturor) sau în firme de avocatură. Pentru acest din urmă job e necesară şi facultatea de drept. 

Tehnici studenţeşti de supravieţuire

Viaţa nu este ieftină nici peste hotare, aşa că tinerii plecaţi la studii trebuie să găsescă diverse metode prin care să ducă un trai decent. Cinci români care studiază în străinătate au povestit pentru Suplimentul „Şcoală&educaţie“ cum fac rost de bani. Cu toţii au mărturisit că se descurcă mai bine în străinătate, decât în România, mai ales că îşi pot găsi joburi în domeniile în care studiază, în schimbul a şapte euro pe oră.

„Faptul că munceşti 80 de ore pe săptămână nu îţi garamtează succesul, însă îţi creşte considerabil şansele"

Cristina Ghenoiu, doctorand la Universitatea Cornell-SUA

"Activitatea mea de dcotorat nu presupune doar studiu şi experimente în laborator, ci şi multe alte activităţi birocratice"

Bianca Gălăţeanu, doctorand la Universitatea din Bucureşti




Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările