Societate

articolul anterior articolul urmator

Dr. Radu Rey - un Apostol al muntelui românesc

12
4 Jan 2019 10:41:57
Dinu Săraru

Am intrat în istorie cu un strigăt al disperării devenit emblematic pentru destinul naţional până azi al României:

„Munţii noştri aur poartă,
Noi cerşim din poartă-n poartă.“

Acest strigăt emblematic n-a fost niciodată mai evident, mai acuzator, mai dramatic decât astăzi, când, aproape de trei decenii, muntele românesc face subiectul unui jaf naţional şi internaţional fără egal în istorie.

Raşi pur şi simplu, majoritatea munţilor noştri din mai toate „Zonele montane“ au rămas căpăţâni chiluge de o tristeţe înfiorătoare şi în Moldova şi în Bucovina şi în Ţara Moţilor şi în Maramureş şi mai peste tot. Păduri seculare, arbori seculari de cele mai nobile esenţe au fost puse şi sunt puşi la pământ, tăiate şi tăiaţi în neştire, dar cu o ştiinţă a jafului şi a distrugerii puse în slujba capitalului intern şi internaţional oneros, mai ales în ambele cazuri şi jaful nu s-a terminat nici până azi, ca şi când ne-am afla în faţa neputinţei generalizate din partea interesului naţional.

Am fost împreună cu Adrian Păunescu martori şi solidari ai zbaterilor Dr. Radu Rey de la Piatra Neamţ în anii când Ceauşescu a fost convins de dreptatea şi lupta acestui bărbat care, cu o ambiţie şi cu un eroism ce l-au costat trei infarcturi, a reuşit să determine în anii de până în 1990 recunoaşterea faptului că există, dătătoare de speranţă şi de bogate roade, o Economie a Zonei Montane. Atunci, în acei ani, când dr. Rey era încă tânăr şi învingea infarct  după infarct, Apostolul nostru a fost recunoscut pe plan european ca vicepreşedinte al unui institut european al economiei montane.

Au urmat anii jafului sălbatic despre care am pomenit şi la care presa n-a încetat să se refere chiar dacă până la urmă fără succes, când dr. Rey şi el mereu mai bătrân, mereu mai ostenit, mereu mai gârbovit, dar şi mai nădăjduitor fără speranţă, a continuat să atragă atenţia asupra indiferenţei generale cu care este tratat de către corupţia clasei politicianiste, strigătul:

„Munţii noştri aur poartă,
Noi cerşim din poartă-n poartă.“

Miercuri, 2 ianuarie 2019, un glas al victoriei ajunsă la capătul zbuciumului unei vieţi, dr. Radu Rey m-a anunţat telefonic de la Piatra Neamţ că a reuşit să facă să se impună în Parlament o Lege a muntelui, şi, fireşte, a Economiei Montane specifice, însoţită de cinci legi adiacente cuprinzând programul Economiei Montane.

Am aflat astfel că, în sfârşit, s-au pus bazele legalizării conceptului de Economie Montană care ar putea pune capăt şi jafului şi ar putea impune un prag al dezvoltării unui program care să facă din aurul munţilor noştri în viitorime o şansă pentru România, recunoscută ca egală între ţările membre ale Consiliului Europei, ca o vatră purtătoare de aur exploatată numai în interes naţional.

Îi doresc din acest colţ de pagină dr. Radu Rey toţi anii de realizări pe care îi merită biografia şi militantismul lui unic de Apostol al muntelui românesc.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

12 Comentarii

Traian Brad
4.01.2019, 11:01:37

Buna lege, dar o ultima corectura, ca tot mai e timp. E vorba de Legea desertului montan, pentru ca intre timp Flutur a livrat copacii la austrieci, in buna traditie a Bucovinei aflata sub stapanire austriaca...

+2 (2 voturi)
MM Ordean
4.01.2019, 12:43:06

„Am intrat în istorie cu un strigăt al disperării devenit emblematic pentru destinul naţional până azi al României: „Munţii noştri aur poartă, Noi cerşim din poartă-n poartă.“ D Săraru se află mult demagog. PS Ciudată disperarea ardelenilor, care n-au purces precum frații regățeni la un 1907... PS2 Zisa lui Goga reprodusă mai sus îmi aduce aminte de-un pasaj, din însemnări de călătorie ale lui Const. Stere („Viața romînească”, pe la 1906). Pe la 1907, poetul se scula tîrziu, căci sporovăise cu muzele, în noaptea precedentă... De la căldurică, gargaragiul neamului se plîngea de cerșitul nației...

+1 (1 vot)
MM Ordean
4.01.2019, 12:44:49

„Dr. Radu Rey - un Apostol al muntelui românesc...” Astea-s vorbe care prind bine la cei ce n-au suit pe munte.

+1 (1 vot)
MM Ordean
4.01.2019, 13:32:21

Cu scuze, că m-a făcut mama vorbă lungă... Am rămas cu mintea la zisele lui Octavian Goga. Interesantă simbioză/conlucrare, văd acolo! Oarecum neașteptat, vorba nu cerșetorii nu ajungea/privea pe adevărații amărăștenii. La care nu ajungea gazeta ce găzduia pe Goga. Și care, de-ar fi ajuns totuși, n-avea șansă a rezona cu firea acelor nefericiți. Versuri precum cele cu pricina vizează altă categorie.Și cu burta cît de cît plină, dacă nu chiar mai mult de-atît. I-aș putea spune chiar middle-class, a epocii Goga, dar supraiețuitoare spiritualicește și azi (cu speranțe de maximă perpetuare în viitor) Pe de o parte, aceștia din urmă nutresc sentimentul copilului (și el) cu burta plină, cum că e nedreptățit - în omeneasca dorință de-a domina mediul. Prin urmare, el se proiectează în cerșetorii din versul de tip Goga. În paralel, acel ins se simte bine, căci pune umărul la construcția socio-culturală. Și unde dă bine a fi interesat de literatură etc. De la acel palier, al middle class (ramura transilvană de 1900, și nu numai), respectivii încîntați de zise Goga perorează - să zicem din calitate dascăl școală - spre alții. Care-l ascultă, însă nu mai percutează (din diverse motive, inclusiv pentru că n-or da de alții mai jos ca ei) precum acei profesori. Dar acei mini-Goga se simt bine (căci așa săntem făcuți, a ne entuzisma din orice fleac...). În răstimp, care-o cerși prin urbe ori cătun n-are vreo treabă cu versurile înălțătoare... O să-mi ziceți aici despre metafore, despre transfigurare artistică (parcă așa îi zice), dar n-aș aplauta atari manevră. Ține de-o parafrază la Dostoiesvki: totul riscă să devină permis. PS La zisele-mi de mai sus am în apărare îndemnul venit cîndva de la Ion Heliade Rădulescu... Ăla cu scrisul.

+1 (1 vot)
MM Ordean
4.01.2019, 13:52:42

„Păduri seculare, arbori seculari de cele mai nobile esenţe au fost puse şi sunt puşi la pământ, tăiate şi tăiaţi în neştire, dar cu o ştiinţă a jafului şi a distrugerii puse în slujba capitalului intern şi internaţional oneros...” Nu m-aș alarma prea tare la așa situație... Căci nu știi ce val al istoriei se-apucă a bate... De pildă, pe cînd IL Caragiale relatează vizita la Berlin a prietenului Delavrancea, aflăm că localnici (nearticulat, adică nu toți, cum formulează îndeobște un ziarist) ar fi fost încîntați să le vină un doritor de tăiat (contra cost, firește) pădurea locului...

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (12)