Drama lui Mihăiţă, tânărul care luptă cu boala, dar şi cu sistemul: „Dacă nu îţi convine de ce nu te tratezi în străinătate?“

Mihăiţă Bariz are 20 de ani şi a fost diagnosticat cu fibroză chistică, însă nu luptă doar cu boala incurabilă, ci şi cu sistemul care îi trânteşte uşa în faţă. Un oficial al statului român „l-a sfătuit“ chiar să se trateze în străinătate dacă nu îi convin condiţiile din România. Deşi se declară dezamăgit, Mihăiţă este decis să nu renunţe şi încearcă să-i ajute şi pe ceilalţi bolnavi.

„Atunci când mergi la un consilier prezidenţial (Iriza Ştefan, fost consilier în mandatul lui Traian Băsescu - n.r.) pentru a semnala problemele întâmpinate la Ministerul Sănătăţii, iar acolo eşti întrebat: «Dacă nu îţi convine, de ce nu mergi să te tratezi în străinătate?», atunci când eşti pus la zid de către un secretar de stat din Ministerul Sănătăţii, atunci începi să realizezi cât de deficitar este sistemul în care trăieşti. Poate dacă mi-ar fi povestit cineva că un secretar de stat din Ministerul Sănătăţii (Cristian Vasile Grasu, numit de Guvernul Grindeanu - n.r.) i s-a adresat unui pacient cu ameninţarea că «vei plăti pentru ceea ce faci», nu aş fi crezut. Din păcate, aceste cuvinte mi s-au adresat mie, un băiat de 20 ani care suferă de o boală incurabilă“, a povestit Mihăiţă pe pagina sa de Facebook, unde îşi documentează lupta în speranţa că îi va încuraja şi pe ceilalţi pacienţi, dar şi că va produce o schimbare în modul în care sunt trataţi cei care suferă de fibroză chistică.

Fibroza chistică sau mucoviscidoză este o boală genetică, foarte puţin cunoscută ȋn România, chiar şi printre medici, în care secreţiile mucoase ale organismului au consistenţă crescută, sunt uscate şi aderente şi cauzează complicaţii la nivelul întregului organism. Însă viaţa pacientului poate fi prelungită cu ajutorul tratamentului corespunzător primit la timp şi al transplantului pulmonar. 

Până în 2013, boala lui Mihăiţă a evoluat încet, însă totul s-a schimbat după ce a contractat din spital bacteria Clostridium difficile, iar infecţia a fost atât de puternică încât a stat în comă timp de 14 zile. După ce a ieşit din comă, au urmat câteva luni de spitalizare pentru a-şi reveni. În prezent, este din nou internat şi are nevoie de fizioterapie şi de o vestă pentru tapotaj medical, care costă 11.350 de dolari, bani pe care tânărul nu-i are. 

„În momentul acesta, la mine nu se pune problema de transplant pulmonar, dar am nevoie de această vestă. Statul român nu o decontează, însă eu o am ca recomandare, orice pacient cu fibroză chistică necesită această vestă. Vesta ajută la desprinderea mucusului din plămâni şi expectorarea lui“, a declarat Mihăiţă pentru „Adevărul“. 

În mesajul de pe Facebook, Mihăiţă subliniază că a înţeles că nu luptă doar cu boala care i-a furat copilăria şi bucuria, ci şi cu întreg sistemul medical românesc: „Sistemul spre care ar trebui să mă îndrept pentru ajutor, îmi trânteşte uşa în faţă. Ai crede că fiind bolnav am anumite privilegii, dar nu este aşa. Zi de zi, pe lângă faptul că trebuie să am grijă de mine, mă întreb ce pot face pentru a-i ajuta şi pe ceilalţi pacienţi, cei care vor păşi pe urmele mele. (...) Realitatea crudă este că nimănui nu îi pasă de tine, că toţi încearcă să scape de tine, că nu mai ai un pat de spital asigurat atunci când îţi va fi rău, nu mai ai un centru în care să mergi atunci când ai nevoie de ajutor, deoarece un program de fibroză chistică pentru bolnavii adulţi din România nu există decât pe hârtie. Drama noastră, a celor cu fibroză chistică, este că nu se vede. Nu ştie aproape nimeni prin ce trecem. Fibroza chistică nu este la fel de vizibilă şi palpabilă ca alte boli, dar ea există, se simte şi ne fură din viaţă, cu fiecare gură de aer de care avem nevoie.“

Mihăiţă a ales să-şi spună povestea pentru că se simte deznădăjduit: „Pentru că m-am săturat să lupt cu un sistem deficitar care trebuia să mă ajute, un sistem care trebuia să mă sprijine să trăiesc. Prioritatea mea ar trebui să fie grija pentru sănătatea mea, pentru viaţa mea, nu spaima de zi cu zi că dacă îmi va fi rău nu voi avea un pat de spital asigurat, un loc în care să fiu tratat corespunzător la orice oră din zi şi din noapte. Din păcate aşa este boala asta, imprevizibilă, nu-şi face programare atunci când atacă mai tare. Spre deznădejdea mea, nu am aceste lucruri asigurate, eu şi ceilalţi adulţi din România trebuie să ne «descurcăm», să apelăm la cine putem, pe unde putem, pentru a ne asigura un astfel de loc în vreun spital. Nu sunt singurul român diagnosticat cu fibroză chistică – este o boala rară, dar totuşi suntem destul de mulţi – conform statisticilor din cele 453 de cazuri, 300 sunt copii. Este evident că noi nu suntem aşa de importanţi, având în vedere lipsa de interes.“

Mihăiţă îşi încheie povestea cu un semnal de alarmă: „Dacă în sistemul medical nu se va face o reformă, dacă legile nu vor fi date pentru binele pacientului, atunci în viitor nu va mai exista o Românie - vom muri pe capete. Nimeni nu e protejat! Astăzi e tânărul Călin Farcaş, a cărui poveste aţi văzut-o pe Facebook, al cărui nume n-o să vi-l amintiţi săptămâna viitoare, ucis nu doar de boală, ci de incompetenţa, neimplicarea, inconştienţa unui stat preocupat să legalizeze hoţia. Mâine poate fi cineva din familia ta, unul dintre prieteni tăi sau poate chiar TU.“