Dreptate socială sau Ţepeş?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Românii nu mai au încredere în clasa politică şi preferă să-i înjure tăcut sau mai vizibil pe toţi reprezentanţii acesteia. De curând, am asistat la o discuţie în care conceptul de dreptate socială era adus într-o discuţie care se voia începutul a Ceva. O construcţie care să fie mai bună, mai dreaptă şi, de ce nu, mai credibilă decât cele ce şi-au probat deja slăbiciunile.

Dreptatea  socială pe care marea majoritate a românilor au aşteptat-o timp de 24 de ani s-a dovedit a fi o iluzie hrănită de fraze sforăitoare, promisiuni mincinoase şi de şpăgi electorale servite de la vlădică până la opincă. Vlădicile cu averile fabuloase şi fabrica de voturi, opincile cu găleţie electorale şi sacoşele pline de ulei şi zahăr expirat. 

Toată lumea a servit din acest sistem şi cei puţini care i s-au opus au fost expulzaţi, marginalizaţi şi tocaţi până şi-au pierdut elanul sau pur şi simplu credibilitatea.

Dar odată la 4 sau la 5 ani, cu ocazia luptei febrile pentru obţinerea puterii, toate aceste adevăruri îşi pierd din claritate şi românii se văd în postura de alege. Între un rău mai mare şi unul mai mic, între trecut şi prezent sau viitor, în general între ceva rău şi o soluţie nu foarte bună dar preferabilă răului pe care îl vor uitat din diverse motive. 

O poveste care se repetă constant şi tinde să devină tristă. Dreptatea socială rămâne o vorbă goală rostită de diverşi îmbuibaţi care îşi ocupă locul şi rolul tocmai pentru că au călcat-o constant în picioare şi au obţinut resursele financiare pentru a se lăfăi în vârful piramidei sociale din România.  

În ţeapă nu-i mai putem trage căci nu este o acţiune care să se conformeze normelor europene care guvernează România.  În schimb ne putem orienta spre soluţii mai puţin drastice dar nu la fel de eficente din păcate. Îi putem înjura în barbă sau la vedere, putem pleca din ţară şi să-i lăsăm singuri să se fure între ei sau pur şi simplu putem încerca să-i ignorăm. 

Dar cum rămâne cu dreptatea socială pe care am aşteptat-o atât de mult timp? O putem obţine prin alegeri o dată la 4 sau 5 ani? Sau ne-am pierdut întratât busola ca popor încât libertatea este mai degrabă o povară decât o binefacere?

 Avem oare nevoie de un Ţepeş modern care să nu-i mai tragă pe ghiauri (a se înţelege îmbuibaţi) în ţeapă la propriu? Să folosească metode contemporane care să respecte principiile democratice dar să facă ceva care să zdruncine din temelii societatea românescă? Să o facă să se trezească din marasmul în care se târăşte de ceva vreme?  Oare cum ar arăta un Ţepeş modern care odată ce agită tableta sau i-padul îi face pe toţi hoţii să îngheţe de frică? Greu de imaginat dar să nu ne pierdem speranţa. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite