Societate

articolul anterior articolul urmator

Dreptul la fericire într-o Românie anapoda

8
20 Mar 2013 11:10:37
Lacrima Andreica

Fericirea ar trebui garantată prin Constituţie, întocmai ca libertatea. Mulţi vor obiecta că fericirea este o noţiune abstractă, un concept fără graniţe sigure. La fel este şi libertatea. Şi că este relativă, o dovedesc puterile din orice ţară a lumii. Poţi spune că eşti liber într-o lume în care condiţionarea şi manipularea sunt regula ”liberului arbitru”?

Cum ar arăta o Românie în care fericirea ar fi garantată prin Constituţie? Poate ar fi o Românie a respectului, a bunului simţ, al oamenilor de bine care nu vor nici capra şi nici moartea vecinului lor. Poate ar fi o Românie în care munca să fie respectată şi de angajatori dar şi de angajaţi, ar fi o lume în care agresivitatea şi-ar reduce cotele în numele toleranţei. Da, ar fi o lume, nu doar o Românie. Deci o lume utopică. 
 
Pastila de fericire la purtător
 
Adrian A. este unul dintre micuţii beneficiari ai mei. S-a născut într-o făcătură de cartier al Clujului, lângă rampa de gunoaie a oraşului. N-a ieşit de acolo niciodată. Şi cum ar putea s-o facă doar nu are nici haine curate, nici apă să se spele, nici încălţări? Are doar o viaţă, primită şi aia fără cerere. În ziua aceea, copiii ca el au avut şansa să facă o baie, să mănânce şi apoi să iasă, pentru prima oară într-un parc în oraş. 
 
A coborât din microbuz într-o evidentă stare de uimire. A rămas ţintuit locului privind în jur. Apoi într-un chiot dincolo de puterea trupului său firav a exclamat: ”Uite ce de ălaaa!”. Am privit încotro arătau degetele lui inuman de subţiri, semn al foamei îndurate constant. Indicau în toate direcţiile. A mai ţipat o dată cu aceeaşi voce-chiot, uimită, şocată şi gâtuită: ”Ioooi, uite ce de ălaaa!”. L-am pus să meargă să atingă acel ”ăla”. 
A alergat împleticindu-se şi a îmbrăţişat fericit un copac. 
Abia atunci am realizat că în mediul în care se născuse şi crescuse, din care evadase în acea zi pentru prima oara, nu existau copaci. 
 
În acea zi, înainte de a pleca din parc, a alergat la primul copac din apropierea lui şi l-a strâns în brate cu o mină de fericire absolută pe chip. Foamea dispăruse. O uitase. Până în acea zi cel mai mult îşi dorise să nu mai simtă foamea. Din acea zi şi-a dorit să aibă un copac al lui, ori să se întoarcă în parc să stea din nou lângă copaci.

Apropo, de Ziua Internaţională a Fericirii ce sărbătorim de fapt şi ce urare ne facem unii altora? 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

gigione
20.03.2013, 15:53:46

Asta ne aminteşte că, fericirea constă în lucruri simple, adesea neevaluabile în bani, dar pe care, totuşi, banii le condiţionează prin multe căi subtile...

+1 (1 vot)
Lacrima Andreica
20.03.2013, 16:30:25

Asa este! Insa suntem fericiti si atunci cand daruim din putinul pe care il avem...e un soi de bucurie interioara pe care o primesti asa si asta te poate face fericit :). Banii pot conditiona multe, insa sunt doar un vehicul. Depinde cum il folosim :)

Ionescu Maria
21.03.2013, 10:52:15

Cred ca ar trebui sa ne uram/dorim unii altora: sa fim mai buni si sa gandim frumos!

+1 (1 vot)
Lacrima Andreica
21.03.2013, 12:59:33

Ma intreb daca poate fi o urare sau e de fapt o alegere de a fi astfel constant, cu noi insine si cu semenii nostri :)

Ionescu Maria
21.03.2013, 13:24:01

Cred ca poate fi o urare, o dorinta dar o alegere mai greu...atatia factori externi influentabili (psihic si fizic). Poate fi o alegere dar care s-ar transforma intr-o lupta...cred.

Vezi toate comentariile (8)