Duşmani pe viaţă şi pe moarte. Soluţia transdisciplinară
0
Zilele trecute, un islamist algerian a emis o fatwa, sentinţă de moarte, contra scriitorului francez de origine algeriană Kamel Daoud, finalist al premiului Goncourt. Suntem, fără scăpare, duşmani. Europenii şi non-europenii. Creştinii, evreii, musulmanii. Gîndirea binară pare o fatalitate. O soluţie?
Zidul e întreg, sîrma ghimpată ne separă, cu ură. Cei de stînga şi cei de dreapta. Europenii şi non-europenii. Reacţionarii şi progresiştii. Europenii nordici şi europenii sudici. Guvernanţii şi sindicaliştii. Poliţiştii albi şi oamenii de culoare. Românii şi ungurii. Francezii autohtoni şi magrebinii. Românii şi ţiganii. Creştinii, evreii, musulmanii.
Zilele trecute, un islamist algerian a emis o fatwa, sentinţă de moarte, contra scriitorului francez de origine algeriană Kamel Daoud, finalist al premiului Goncourt.
Gândirea binară, exacerbată mai mult ca oricînd şi la scară individuală şi la scară geopolitică, aşază „civilizaţia mea” contra „civilizaţiei celuilalt”.
Reflexul binar e înscris în gest, gestul pare atavic. Metodologia transdisciplinară, care îmbină nivelele de realitate cu logica terţului inclus arată că nu, nu suntem condamnaţi să ne fim duşmani. O dată cu acest concept al Terţului tainic inclus, gândirea binară a apus. Nu plecaţi nicăieri. Nu e vorba doar de geopolitică, de fizică şi de me-tafizică, e vorba şi de multă poezie.
Filozoful Basarab Nicolescu, teoriticianul transdisciplinarătăţii, şi preşedintele CIRET (Le Centre International de Recherches et études Transdisciplinaires) a organizat la Paris simpozionul cu tema „Terţul Ascuns în diferite domenii ale cunoaşterii”, care a avut loc pe 15 decembrie la Collège des Bernardins. Într-o bună tradiţie transdisciplinară au fost invitaţi să reflecteze împreună filozofi, poeţi, preoţi, psihanalişti, traducători, artişti, oameni de ştiinţă. Au participat, din Franţa, Spania, România şi Mexic : Adonis, Basarab Nicolescu, Houria Abdelouahed, Philippe Doutais, Ioan Chirilă, Raluca Bădoi, Thierry Magnin, Cristina Nunez, Dominique Decant, Domingo Adame, Luiza Mitu, Clara Janès.
A fost, înainte de toate, un exerciţiu intelectual de situare şi de definire, din perspectiva unor teritorii diferite, a conceptului de Terţ Inclus, moştenit de la filozoful Stéphane Lupasco şi intuit de fizicianul Wolfgang Pauli, dar aprofundat meta-fizic de Basarab Nicolescu: ce presupune terţul inclus în logică, ce presupune în experienţa religioasă, în teatru, în poezie, în psihanaliză, în artă, în economie?
Să reamintim bazele, înainte de a decupa, subiectiv, din reflecţiile invitaţilor. Spre deosebire de logica clasică, aristotelică (bazată pe trei axiome - a identităţii: A este A; a non-contradicţiei: A nu este non-A; a terţului exclus: nu există un termen care să fie simultan A şi non-A), logica terţului inclus permite existenţa unui termen T, care să fie simultan A şi non-A. Astfel, dacă părăsim logica întemeiată pe postulatul „sau asta, sau cealaltă”, contradicţiile încetează să fie absurde, în temeiul unei logici care postulează „şi asta, şi cealaltă” sau, mai exact, „nici asta, nici cealaltă.”
În Noi, particula şi lumea, lucrare premiată de Academia Franceză în 1985, tradusă în româneşte la editura Polirom în 2003 şi reeditată de Junimea în 2007, Basarab Nicolescu explică potenţialităţile acestui concept nu uşor de pătruns: „Terţul inclus logic lupaşcian este folositor pe planul lărgirii clasei de fenomene susceptibile de a fi înţelese raţional. El explică paradoxurile mecanicii cuantice, în totalitatea lor, începînd cu principiul suprapunerii. În continuare sunt de prevăzut mari descoperiri în biologia conştiinţei, dacă barierele mentale faţă de noţiunea de nivel de Realitate vor dispărea treptat. Ele vor putea arăta fecunditatea terţului inclus ontologic implicînd luarea în considerare simultan a mai multor niveluri de Realitate. Al treile terţ- terţul secret inclus, (expresie introdusă de poetul şi filozoful Michel Camus) – este gardianul misterului nostru ireductibil, unic fundament posibil al toleranţei şi al demnităţii umane. Fără acest terţ, totul este cenuşă.”
Poetul Adonis (foto dreapta poetul Adonis, Paris, CIRET, 2014) a pus un diagnostic: în lumea arabă individul salafist nu recunoaşte diferenţa, nu-l recunoaşte pe Celălalt atîta vreme cît el nu este decît un recipient, vehicolul unei interpretări a Coranului care aneantizează sinele şi suprimă dreptul la viaţă interioară. Această viziune echivalează cu a trăi din ce ai moştenit fără să mai produci, fără să mai creezi tu însuţi nimic.
Psihanalistă şi traducătoare, Houria Abdelouahed ni l-a descifrat pe Ibn Arabi (1165-1240), pentru a arăta cum poetul sufist gîndea modern, în timp ce timpurile moderne gîndesc ca în Evul Mediu: „Dincolo de rituri, religii, dogme, inima mea este receptacolul tuturor formelor”.
Phillippe Doutais a arătat, cu ajutor spiritual din Maxim Mărturisitorul sau din Sfîntul Vasile, deficitul de deschidere a conştiinţei către tot ceea ce este viu şi în relaţie. „Modul de existenţă a naturii este persoana – de ordin spiritual. Persoana înseamnă aici fiinţa umană ca Subiect şi ca fiinţă de relaţie.”
Ioan Chirilă a vorbit despre Sfînta Treime arătînd în ce fel relaţia trinitară în creştinism constituie expresia profunzimii.
Thierry Magnin s-a sprijinit pe Nicolaus Cusanus (1401-1464) pentru a ne aduce aminte că „raţiunea nu poate accede decît la posibil, în timp ce inima e capabilă de imposibil ”. Intelectul e traversat de ceva ce îi scapă şi în acelaşi timp îl fundamentează. Splendoarea rămâne, neştirbită: „ Astăzi, pe mâna de ţărînă care suntem se imprimă infinitul ” a concluzionat Thierry Magnin, cu doctorat dublu, în fizică şi în teologie, autor al mai multor cărţi despre dialogul dintre ştiinţă şi religie.
Poeta Clara Janès l-a convocat pe Octavio Paz cu a sa tandră imprecaţie, să fim un copac cu rădăcini bine înfipte, dar un copac dansînd.
„Cum poate omul, ignorantă fiinţă, să cunoască incognoscibilul?” i-a strigat, patriarhul Adonis, asistenţei. „Caut un răspuns umanist, neideologic, nebazat pe credinţă, oricare ar fi ea” a mai adăugat cel considerat a fi unul dintre cei mai mari poeţi arabi, de origine siriană, refugiat la Paris în 1985. „Prin calea poeziei” a avansat un răspuns Basarab Nicolescu, autorul „Teoremelor poetice” (Curtea Veche, 2013), amestec mirabil de axiome ştiinţifice, poetice, metafizice.
„Poeţii sunt purtătorii de cuvânt ai Terţului tainic inclus” a postulat René Barbier, pentru a explica ce este Terţul Inclus în viziunea sa: „ totalitatea a ceea ce suntem susţine trama care face coerentă nonseparabilitatea universului”.
Terţul inclus e o lecţie de lumină în prag de solstiţiu de iarnă. Încerc un rezumat plin de umilinţa misterului care suntem: atunci cînd dialogul e posibil, sau pentru că dialogul e posibil înseamnă că, în mod tainic, suntem trei.
La simpozionul CIRET s-a vorbit intens despre cîteva noţiuni cheie. S-a vorbit, transdisciplinar, despre Celălat, despre posibiltatea relaţiei, despre iubire ca principiu activ care actualizează potenţialităţile. Definiţia iubirii, cu o butadă din Lacan: „Să dai ceea ce nu ai cuiva care nu are nevoie.” S-a vorbit despre ceea ce ne depăşeşte şi constituie fondul ireductibil şi unificator, pe plămadă căruia e posibilă intuirea Celuilat, înţelegerea sa, şi e posibilă iubirea faţă de o fiinţă profund diferită şi în esenţă extrem de asemănătoare.
Şoc, indignare şi solidaritate în mediul literar francez, pe 17 decembrie,la două zile după simpozionul organizat la Paris de Basarab Nicolescu: un responsabil algerian salafist a emis o fatwa , sentinţă prin care cere guvernului său să-l condamne la moarte şi să-l execute pe scriitorul Kamel Daoud. De origine algeriană şi expresie franceză, Kamel Daoud, autor al romanului finalist al premiului Goncourt Meursault, contre-enquête (Actes Sud) şi-a permis să critice într-o emisiune, la televiziunea franceză, raportul pe care musulmanii îl întreţin cu lumea prin prisma religiei lor : „Noi, musulmanii nu putem să o criticăm şi în acelaşi timp să ne supărăm pe lume că nu ne vrea din moment ce noi înşine respingem lumea cu totul.” a afirmat Kamel Daoud.
Fatwa împotriva unui scriitor este gândirea binară în varianta ei criminală.
Se încarcă comentariile...
