eGuvernarea: modă sau necesitate?

Apariţia tehnologiei a condus la dezoltarea fenomenuluid de guvernare electronică

Despre eGuvernare sau guvernarea electronică se vorbeşte mult şi se scrie sau postează pe net chiar şi mai mult. Ca orice noutate cu o conotaţie pozitivă este preluată adesea fără prea mult discernământ şi folosită dacă nu pentru a epata, cel puţin pentru anumite foloase individuale sau de grup. Are deci toate condiţiile pentru a fi considerată o modă. Moda este trecătoare, eGuvernarea însă nu. eGuvernarea este o necesitate.

De ce este nevoie de eGuvernare

Cetăţeanul este în permanent contact cu administraţia publică, fie ea centrală sau locală. De la naşterea lui când este înregistrat până la decesul lui care şi acesta este înregistrat. Ba chiar interacţiune există şi înainte de naştere şi după deces, desigur prin intermediul altora.

Interacţiunea cu administraţia este frecventă şi de-a lungul întregii vieţi: activitatea şcolară, instruirea profesională inclusiv universitară, documentele de identitate, actele de proprietate, permisele de conducere, actele de muncă, căsătoria, schimbarea de domiciliu, divorţul eventual, sistemul de sănătate şi asigurări sociale, justiţia, pensia, etc. (vezi figura de mai jos).

Se adaugă interacţiunea ca persoane juridice privind firmele sau diversele organizaţii care trebuie create, modificate, desfiinţate.

Interacţiunea cu administraţia se face cu un consum mare de timp şi resurse şi este unul din motivele importante de insatisfacţie ale cetăţeanului. Din această interacţiune s-a născut şi birocraţia blamată şi neacceptată, dar atât de omniprezentă.

Apariţia tehnologiilor informaţiei a schimbat radical societatea şi era de aşteptat să schimbe şi actul de guvernare, inclusiv interacţiunea cetăţeanului cu administraţia.

Fenomenul s-a produs şi în multe ţări viaţa omului s-a schimbat radical, contactul fizic cu autorităţile fiind înlocuit cu accesul prin Internet, mai simplu şi mai puţin costisitor. Un număr tot mai mare de cetăţeni participă la dezbateri on-line, se manifestă rolul central al Internetului ca sursă de informaţii publice, un număr în creştere de servicii publice sunt oferite on-line; se fac planuri de dezvoltare in domeniu, cum sunt iniţiativele i2010 sau Agenda Digitală la nivelul Uniunii Europene. Generic numim acest fenomen eGuvernare.

Ce este eGuvernarea?

eGuvernarea fiind un termen care s-ar traduce prin guvernare electronică produce confuzii. Mai există persoane tentate să creadă că este vorba de a fi conduşi, guvernaţi, de calculatoare electronice, fie ele mai mici sau super-servere, de decizii care s-ar lua prin algoritmi şi nu de oameni. De aici până la teorii ale conspiraţiei rămâne un pas.

eGuvernarea este însă pur şi simplu folosirea Internet şi a sistemelor digitale pentru amplificarea şi simplificarea legăturii instituţiilor guvernamentale cu alte instituţii, organizaţii şi cu cetăţenii. Efectele sunt spectaculoase, dacă se adoptă strategii corespunzătoare şi se alocă resursele necesare care trebuie spus că sunt uriaşe. Printre acestea un efort concertat de îmbunătăţire a infrastructurii locale şi naţionale şi instruire în masă în folosirea noilor tehnologii.

eGuvernarea produce şi efecte directe importante. Cetăţeni din zonele rurale, persoane vârstnice, persoane cu handicap, etc. pot beneficia de servicii suplimentare la care fără eGuvernare nu au acces.

Programele de eGuvernare pot contribui şi la un mediu înconjurător mai bun. Un astfel efect este reducerea consumului de hârtie. Tăiem copaci pentru a produce hârtie. Orice aplicaţie eGuvernare care reduce consumul de hârtie înseamnă mai păduri salvate. Un altul este reducere traficului auto în marile oraşe, care a devenit de nesuportat. Înlocuirea unei deplasări cu autoturismul sau alte mijloace către administraţia publică prin acces Internet înseamnă o viaţă mai bună şi un aer mai curat.

Este mai convenabil să aglomerăm şoselele digitale din Internet decât drumurile şi şoselele fizice!

Frecvent se consideră că eGuvernarea înseamnă folosirea de calculatoare în primării, agenţii , ministere, etc. Nimic mai greşit! În multe ţări mai puţin dezvoltate şi din păcate adesea şi în România eGuvernarea a însemnat înlocuirea a 10 funcţionari cu 10 funcţionari plus 10 calculatoare personale, care fac ce făceau şi înainte dar folosind calculatorul.

eGuvernarea nu este o problemă de tehnologia informaţiei.

Este vorba de restructurarea actului de guvernare şi optimizat în noul cadru tehnologic digital.

eGuvernarea nu poate fi implementată deci numai cu bani şi cu specialişti TIC. Este necesar un efort managerial important cu o puternică voinţă politică de vârf şi o redesenare a proceselor administraţiei publice. În multe ţări proiecte importante eşuează în absenţa acestui cadru. Se vorbeşte chiar de o rată a eşecurilor proiectelor de eGuvernare de 60-80%. România nu face o excepţie, fie dacă ne referim numai la proiectul ratat eRomania despre care vom vorbi cu altă ocazie.

Simte cetăţeanul eGuvernarea?

O simte prin serviciile oferite şi dacă sunt oferite. Sunt inventariate în lume principalele servicii care se oferă prin eGuvernare cetăţenilor şi organizaţiilor.

În primul rând este categoria servicii publice pentru cetăţeni în care putem aminti: plata impozitelor şi taxelor pentru cetăţeni, căutarea de locuri de muncă prin centre de ofertare, ajutorul prin servicii sociale, ajutorul de şomaj, ajutorul social, rambursările sau plăţile cu scop medical, bursele de studii, eliberarea actelor personale (acte de identitate, paşapoarte, permise de conducere), înmatriculări de autoturisme (noi, vechi, importate), autorizaţiile de construcţie, solicitări şi reclamaţii către poliţie, accesul la bibliotecile publice (cataloage on-line şi instrumente de căutare), solicitarea şi obţinerea de certificate (naştere, căsătorie), înmatricularea în şcoli şi universităţi, notificarea schimbării adresei de domiciliu, serviciile legate de sănătate (de exemplu prezentarea ofertei medicale a spitalelor, programarea la consultaţii).

Apoi serviciile publice pentru entităţi juridice: plata contribuţiilor la asigurările sociale, declaraţii şi plata de impozite, declaraţii şi plata TVA, înregistrările de noi firme, furnizarea de date pentru statistici, declaraţiile vamale, permisele legate de mediu, inclusiv raportările, achiziţii publice.

Lista evoluează permanent prin adăugarea a noi şi noi servicii digitale. Multe sunt create în cadrul conceptului de oraş inteligent (smart city) uşurând viaţa locuitorului din marile aglomeraţii urbane.

Nu am enumerat aceste servicii pentru alt scop decât acela ca un cititor acum avizat să poată face singur o estimare a nivelului la care se află ţara noastră sau cea în vare trăieşte, care sunt etapele parcurse şi care este drumul încă de parcurs. Unii paşi sunt făcuţi, alţii sunt făcuţi în direcţie inversă sau alţii urmează a fi făcuţi. Acordând note pentru nivelul de implementare a fiecăruia dintre serviciile menţionate se poate concepe un indicator personal al stării eGuvernării. În multe ţări aceste servicii sunt oferite prin Internet şi în plutonul fruntaş în Europa în introducerea eGuvernării sunt ţări ca Austria, Marea Britanie, ţările nordice. Fiecare dintre acestea a investit zeci de miliarde de euro în crearea lor cu o rată de recuperare în satisfacţia cetăţenilor uriaşă. Primii care pot constata aceasta sunt compatrioţii noştri care trăiesc în aceste ţări şi constată uşurinţa cu care pot accesa servicii publice.

De ce la noi nu beneficiem din plin de eGuvernare?

Pe scurt, avem sisteme care funcţionează, multe sisteme lipsesc, corelarea între sisteme este deficitară, abordarea în interesul cetăţeanului este în multe cazuri doar o intenţie, instruirea celor ce le exploatează este lacunară, lipsesc resursele şi cele alocate au fost afectate de plaga incompetenţei şi corupţiei. Unele servicii au fost implementate prea devreme şi nefolosite populaţia nefiind pregătită, vezi cazul informatizării sistemului de sănătate în judeţul Neamţ în anii 1990 sau a plăţii impozitelor locale prin Internet în anii 2000. Altele plantate pe organizarea clasică, dar folosind tehnologiile informaţiei, perpetuează aceiaşi abordare birocratică plimbând cetăţeanul de la un ghişeu la altul. Şi în fine altele, deşi simple, implementate cu întârziere nepermisă cum este cazul recent cu perceperea taxei de trecere a Dunării pe autostrada A2. Dar despre toate acestea într-o postare viitoare.