Enervanţii care le ştiu pe toate

Nu ştiu dacă aţi observat, dar în orice muşuroi de oameni există cel puţin unul mai deştept decât toţi. Indiferent ce i-ai spune, se uită la tine ca şi cum ai avea găurele în şosete. Are un dispreţ generalizat şi te contrazice. Nu înainte de a-şi bălăngăni capul ca o găină cu doctorat.

Deşteptul grupului a apucat întotdeauna să înveţe totul înaintea ta. Ştie el mai bine! Dacă-i povesteşti că ai fost în Bulgaria şi ţi-au luat poliţiştii şpagă, el îţi taie vorba: nu-i adevărat, au asprit ăia legea şi nu mai iau şpagă. Tu, care tocmai vârâseşi 10 euro în chimirul scatiului, rămâi prost când vezi cum fanfaronul din faţa încearcă să te convingă că delirezi. 

I-am zis unui tip, odată – asta când am prins un moment în care i-a tăcut fleanca doar cât să strănute – că impozitele din Canada, unde eu stătusem şapte ani, sunt mai mici decât la noi. El nu călcase în viaţa lui mai departe de malul gârlei (nu se urca în avion din principiu, dar, desigur, ştia totul şi despre avioane). Asta nu l-a împiedicat să-mi ghilotineze fraza şi să-mi spună că bat câmpii, întrucât ăia au taxe ascunse, pe care eu nu le văd.   

Altul căuta să ne convingă, la un moment dat, că nimic din ce-am învăţat noi prin şcoli nu mai e valabil. În schimb, era valabil tot ceea ce fermenta în mintea lui. În timpul liber, era expert în medicină, inginerie, albinărit, televiziune, modă, femei, politică şi în alte opt milioane de domenii. Practic, de la spionaj la ciupercile comestibile, de la cutremure la vaci, de la Obama la Cioacă, el cunoaşte toate detaliile mai bine decât toţi.

Am îndrăznit să-l contrazic într-o zi, când trăncănea că apa îngraşă. Nici dacă-i trăgeam pechinezul de coadă nu se uita la mine aşa opărit. Evident, a pledat două ceasuri pentru ideea lui genială. Când în sfârşit l-am deturnat către industria filmului, ca să mai vorbim şi altceva, a sărit pe noi ca un curcan umflat: e o prostie să te uiţi la filme, sunt manipulări americane şi îţi spală creierii, întrucât te scot din realitate.

La orice petrecere, e obligatoriu să vină câte unul care vrea să fie reginul balului: dansează în mijlocul cercului, vorbeşte mai tare decât toţi, are dreptate orice-ar necheza, organizează totul - de la ouăle umplute la muzică. E mai deştept decât gazdele, bucătarii, DJ-ul şi restul musafirilor. Odată, la un restaurant din Eforie, deşteptul de la masa noastră s-a holbat la masa vecină, unde vorbeau doi ruseşte. Şi când credeam că în sfârşit a fost înfrânt (el neştiind nicio buche de rusă), s-a întors spre noi şi a glăsuit, cu aer superior: ce tâmpiţi, i-auzi la ăştia, n-au dreptate deloc!