Epoca manelizării la apogeu

Acum nici uşa cortului, nici maimuţăreala, mahalagismul, ţăţismul, radio şanţul nu mai sunt la modă. Sunt total depăşite de noul comportament de tip manelist/cocalar, care este copiat, adoptat şi promovat voluntar. Nu ca spiritul de turmă, care se referă la nişte animale ce se iau unele după altele. Ci ca un fel de mentalitate stridentă, în rândul unor oameni care adoptă voluntar noul comportament toxic.

Tradiţia educaţiei primare exprimată prin sintagma ”Cei şapte ani de acasă!” este total depăşită în vremea de acum, în secolul XXI, în România noastră pandemizată şi manelizată la maxim, în acelaşi timp! Pe zi ce trece, sunt tot mai puţine familii care fac educaţie bună, frumoasă, după anumite valori moştenite din generaţii în generaţii. Fie valori creştine sau în spiritul bunului simţ, al respectului între oameni ori valori date de şcoală şi educaţie, acestea tind să dispară dintre obiceiurile tradiţionale româneşti! Comparativ, din ce vedem şi constatăm în societate, în spaţiul public, în zonele private, tot mai multe familii din ţara noastră nu mai acordă nici o atenţie educaţiei tradiţionale a copiilor prin ”Cei şapte ani de acasă!”

Ba, mai mult, pare o involuţie masivă şi în rândurile adulţilor la nivel comportamental. Mulţi adulţi, chiar şi bătrâni/bătrâne, se manifestă vădit, strident, urât printr-un comportament departe de respect, bun simţ şi educaţie pozitivă! Iar aceştia transmit mai departe noua atitudine, nesimţirea, limbajul mai mult decât trivial, gesturile urâte, groteşti, nepăsarea, tupeul, josnicia şi toate astfel de năravuri copiilor, nepoţilor, celor din familie, anturajului. Pare de necrezut, dar asta-i realitatea din spaţiul public, de pe stradă, din pieţe, parcuri, din mijloacele de transport, chiar şi de acasă! Nici turismul românesc nu mai este ce a fost! Şi la munte şi la mare, o largă manelizare!

Ce, nu i-aţi văzut şi auzit niciodată pe bătrâni, pe adulţi bălăcărindu-se, înjurându-se, ameninţându-se în gura mare, fără nici un fel de jenă? Chiar şi acasă, câţi dintre noi nu ne-am auzit vecinii dându-se în stambă fără nici un fel de reţinere, dovedind un comportament mai ceva ”ca la uşa cortului”, cum se zicea înainte? Iar noile modelele şi ”valori” comportamentale ale adulţilor sunt copiate la maximum şi exacerbate de copii. Uneori, chiar adulţii, mamele, taţii îşi învaţă odraslele  cum să se manifeste în acest fel! De câte ori nu am auzit copii şi părinţi băgându-şi, scoţându-şi, înjurând, ameninţând, luând morţii la rând, utilizând la comun tot arsenalul comportamentului manelizat/cocalarizat, vădit antisocial faţă de alte persoane ori chiar în relaţiile dintre ei?

În fiecare, zi, în fiecare seară, noapte de noapte vedem/auzim, în Capitala europeană a României, ca şi în restul ţării, manifestându-se noul comportament manelizat, care duce în desuetitudine tradiţionalul ”Cei şapte ani de acasă!”

Pentru că de fapt, noul comportament este un fel de manelizare urâtă, nocivă, nici manelismul nu mai este ce era pe vremuri, copiată, adoptată de tot mai mulţi oameni de la cei care l-au promovat şi îl promovează la rândul lor. Ai zice că noua modă vine doar de la  lipsa de educaţie din familie şi de la şcoală, de la lipsa de bun simţ, respect şi maniere. Parţial adevărat la cei care n-au avut niciodată valorile acestea la purtător, dar când întâlneşti bătrâni, adulţi care au avut ”Cei şapte ani de acasă!”, care au făcut ceva şcoală, care au avut ani de zile bun simţ şi respect faţă de semeni, atunci ce să mai înţelegi?!!! Cum s-au transformat aceşti oameni în ultimii ani?

Eu percep această transformare ca pe o involuţie dramatică, care de fapt este o oglindă a societăţii noastre de azi! O involuţie care se manifestă la toate nivelele societăţii, deoarece vedem comportamentul de tip manelist nu doar la oamenii de rând, în rândul mediilor paupere şi predominant analfabete, ci şi în zonele înalte, cu pretenţii: în instituţii de educaţie, în structuri ale statului, la autorităţi, în forurile cele mai înalte, cum ar fi Parlamentul, peste tot! Păi, dacă facem o trecere în revistă, câţi dintre aleşii noştri de frunte, puşi să facă legile, nu s-au comportat mai rău decât la uşa cortului, în văzut întregii ţări?!!!

Acum nici uşa cortului, nici maimuţăreala, mahalagismul, ţăţismul, radio şanţul nu mai sunt la modă. Sunt total depăşite de noul comportament de tip manelist/cocalar, care este copiat, adoptat şi promovat voluntar. Nu ca spiritul de turmă, care se referă la nişte animale ce se iau unele după altele. Ci ca un fel de mentalitate stridentă, în rândul unor oameni care adoptă voluntar noul comportament toxic, pe considerentele că dacă nu faci, nu zici în spiritul manelismului, nu exişti, nu eşti băgat în seamă, nu eşti respectat!!! Nu impui respect, nu ai valoare, mâncaţi-aş!

Este o auto îndobitocire masivă, comunitară, distructivă, care se ia ca râia! O involuţie fără precedent, extrem de toxică! Dacă pe vremuri existau mulţi oameni needucaţi, analfabeţi, neumblaţi prin lume, totuşi oamenii aveau un comportament decent, de bun simţ, în spiritul ”Celor şapte ani de acasă!” Acum tendinţa majorităţii, sper să mă înşel, este tot mai mult de manelizare, de adoptare a unui comportament inadecvat, de auto prostire şi manifestare a acesteia! Care sunt cauzele, ce-i determină pe unii români să-şi schimbe radical mentalitatea, să renunţe voit la educaţie şi civilizaţie şi să urmeze ”cu drag” noul tip de comportament de tip manelist/cocalar, antisocial şi anti personal?

Epoca manelizării românilor a ajuns la apogeu şi cred că este cea mai nenorocită epocă dintre toate! Consecinţele sunt evidente şi dăunează profund educaţiei şi bunului simţ în secolul XXI! Oare, ce urmează după aceasta?