Excelenţa Sa Emma Nicholson, Baroneasă de Winterbourne, şi Biserica lui Hristos din Oltenia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În plină campanie anti-clericală şi anti-BOR, declanşată atât de îndârjirea seculariştilor români, cât şi de erorile de comunicare ale unor dintre oficialii Bisericii, un important om politic al Uniunii Europene şi deopotrivă reprezentant de seamă al artistocraţiei britanice a sosit, la sfârşitul săptămânii trecute, în Cetatea Băniei pentru a omagia una dintre cele mai importante asociaţii de filantropie ale Bisericii noastre.

Excelenţa Sa Emma Nicholson, Baroneasă de Winterbourne şi membră a Camerei Lorzilor din Parlamentul Britanic a participat, în calitate de Membru de Onoare, la Adunarea Generală aniversară a Asociaţiei ”Vasiliada”, cu ocazia împlinirii a 14 ani de activitate filantropică a acestei organizaţii creştine patronate de Mitropolia Olteniei.

În prezenţa Excelenţei Sale Baroneasa Emma Nicholson şi a ÎPS Acad. Dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei, în Aula „Mitropolit Nestor Vornicescu” din incinta Centrului de Restaurare, Conservare Patrimoniu şi Vizualizare al Arhiepiscopiei Craiovei au fost prezentate rezultatele celor 14 ani de activitate ai „Vasiliadei” în slujirea copiilor orfani, bolnavi, a săracilor şi tuturor celor pe care societatea şi statul nu au reuşit să le ofere ocrotire şi o viaţă demnă.

image

Nu voi insista asupra Raportului de activitate prezentat, nu este în intenţia mea să scriu un articol de propagandă, însă datoria de creştin îmi cere să vă ofer o sinteză a activităţii Asociaţiei „Vasiliada”, unde am onoarea să fiu membru, aşa cum a fost realizată într-un singur an din cei 14 ani de activitate, adică în anul 2014. Numai într-un singur, în 2014, Asociaţia „Vasiliada” a reuşit să administreze cu succes 9 aşezăminte sociale - care beneficiază de dotări la înalte standarde datorită fondurilor europene şi a resurselor financiare alocate de Biserică - să implementeze 9 proiecte sociale şi filantropice, oferind ajutor duhovnicesc, material şi financiar, prin intermediul acestor mecanisme de filantropie, pentru aproximativ 3000 de copii, tineri, bătrâni şi familii afectate de sărăcie din ţinuturile Olteniei. 3000 de semeni ai noştri au fost ajutaţi de „Vasiliada" care dispune de o resursă umană format din doar 46 de angajaţi şi 67 de voluntari!

Sunt cifre pe care unii le vor contesta, refuzând să accepte faptul că în Biserică există oameni care îşi fac datoria de creştini. Cum spuneam, nu insist pe aceste statistici, doar îi invit pe cei care nu cred adevărul din spatele cifrelor, să vină în Oltenia şi să viziteze aşezămintele noastre filantropice.

Adunarea Generală aniversară a „Vasiliadei” a oferit însă participanţilor ocazia unică de a fi martori la un magistral dialog şi schimb de idei între un ierarh al Bisericii Ortodoxe şi un creştin şi membru de marcă al aristocraţiei britanice pe tema relaţiei dintre Biserică şi Stat, o temă intens dezbătută de câteva luni în agora românească.

image

Mitropolitul Olteniei, ÎPS Acad. Dr. Irineu şi-a asumat - fără vreo falsă modestie, dar şi fără vreo mândrie care să sfideze - faptul că în Oltenia, reţeaua de centre sociale s-a dezvoltat puternic în ultimii ani, tocmai datorită atragerii de finanţări europene, expresie a dezvoltării relaţiilor dintre Biserică şi Uniunea Europeană. În Oltenia există cele 9 aşezăminte sociale, multe dintre acestea fiind înfiinţate şi dezvoltate cu ajutorul finanţărilor europene. Alte câteva centre sociale sunt în lucru şi vor fi construite sau renovate cu ajutorul fondurilor europene. Ceea ce opinia publică şi mai ales, criticii vehemenţi ai Bisericii nu cunosc sau nu vor să cunoască este faptul că pe de o parte, Biserica are o contribuţie financiară substanţială în implementarea proiectelor europene, din fondurile proprii, iar pe de altă parte, Biserica este obligată ca cel puţin cinci ani după finalizarea proiectelor europene, să susţină funcţionarea acestor centre sociale la standardele cerute de finanţator. Standarde a căror aplicare, în cele mai multe situaţii, nu ţine cont de situaţia de criză economică din ţară, de evoluţia puterii de cumpărare, de cursul Euro etc.

Efortul major - financiar, material şi uman - pe care îl face Biserica pentru a susţine activitatea filantropică în centrele sociale este prea puţin cunoscut, iar atunci când se aminteşte despre acest efort, apar ”binevoitori” care fie neagă filantropia Bisericii, fără să aducă însă argumente, fie încearcă să pună piedici în funcţionarea centrelor sociale, doar pentru simplul fapt că ele aparţin Bisericii.

În activitatea socială a Bisericii apare însă şi un fenomen îngrijorător al confuziei între datoria morală a Bisericii de a realiza filantropia şi datoria legală a Statului de a oferi condiţii de viaţă în demnitate şi prosperitate tuturor cetăţenilor săi şi de a oferi ajutor acelora dintre cetăţeni care sunt afectaţi grav de boală, de sărăcie. Biserica nu este Statul, nu se identifică cu acesta, pentru că nu are nici resursele Statului şi nici responsabilităţi pe măsura acestor resurse.

Da, în societatea românească sunt probleme sociale grave, mulţi oameni suferă de sărăcie, de boală. Biserica este chemată să-i ajute pe aceşti oameni, dar nu va reuşi să-i ajute pe toţi. Motivul este simplu: Biserica nu are resursele Statului. Totuşi, Biserica lucrează pentru oameni, fapt dovedit şi de bogata activitate a Asociaţiei ”Vasiliada”, o lucrare plăcută lui Dumnezeu şi folositoare pentru cei aflaţi în suferinţă, chiar dacă sunt voci care neagă nu numai importanţa filantropiei Bisericii lui Hristos, ci chiar existenţa acesteia. În faţa suferinţei umane, Statul trebuie să înveţe să colaboreze cu societatea şi în primul rând, cu Biserica, acolo unde poate afla o resursă deosebit de bogată - credinţa în Dumnezeu şi dorinţa de a sluji pe semeni.

image

Excelenţa Sa Baroneasa Emma Nicholson a insistat asupra unei alte diferenţe dintre Stat şi Biserică - atitudinea faţă de persoana umană. Statul crede că trebuie să facă totul, este o atitudine inadecvată, pentru că Statul nu poate singur să facă totul. Statul este neîndemânatic, chiar şi când face eforturi, el este o organizaţie care prin natura sa doreşte să domine societatea şi prin aceasta nu oferă toate cele necesare pentru cei aflaţi în nevoie, în suferinţă. Statul trebuie să promoveze politici publice, să identifice standarde şi întotdeauna să colaboreze cu societatea civilă şi îndeosebi cu Biserica pentru implementarea acestor politici publice pentru că doar prin această colaborare va reuşi să fie mai aproape de oameni.

Prin natura lui, Statul nu promovează iubirea de aproapele, specifică Bisericii, statul încearcă să asigure un echilibru în societate, prin mecanismele democratice, între diferitele viziuni religioase, astfel încât să nu permită existenţa unor abuzuri, aşa cum se întâmplă acum în Orientul Mijlociu, unde fundamentalismul religios provoacă drame cumplite. În democraţie, avem însă o altă problemă, anume cum să facem statul să fie bun, să fie iubitor de aproapele. Aici intervine rolul Bisericii, de a oferi în relaţia cu Statul acele valori spirituale care pot determina Statul să manifeste iubirea de aproapele în politicile sale publice.

image

Ideile exprimate în dialogul pe tema relaţiei dintre Biserică şi Stat la care am fost martor în cadrul Adunării Generale aniversare a "Vasiliadei", mă determină să remarc faptul că există o diferenţă fundamentală între Stat şi Biserică, diferenţă care ţine de eficienţa şi corectitudinea utilizării resurselor financiare, a banilor. În ciuda numeroaselor atacuri împotriva Bisericii - între care problema fondurilor alocate Bisericii sau deţinute de Biserică a reprezentat un "vârf de lance" - realitatea vieţii publice româneşti ne demonstrează două adevăruri evidente şi extrem de simplu de argumentat:

Primul adevăr este acela că Biserica foloseşte eficient resursele sale financiare pentru realizarea activităţilor misionare, pastorale şi de filantropie, bani care provin din donaţiile şi contribuţiile credincioşilor, din activităţi bisericeşti proprii şi eventual din fonduri europene, abia apoi de la bugetul de stat, iar nu în ultimul rând, trebuie spus că utilizarea banilor în Biserică nu este afectată de fenomenul corupţiei.

Al doilea adevăr este acela că Statul foloseşte ineficient resursele financiare de la bugetul naţional, fapt dovedit fie de nivelul de sărăcie în care trăiesc tot mai mulţi români, fie de exodul tinerilor români spre Occident, alungaţi din ţară de sărăcie şi de lipsa perspectivelor de a urma o carieră profesională în condiţii de demnitate şi prosperitate. Utilizarea banilor de la bugetul naţional la nivelul structurilor Statului este grav afectată de fenomenul corupţiei - a se vedea sumele şocant de mari vehiculate în marile dosare de corupţie, vorbim de sute de milioane de euro, bani publici pe care Justiţia se dovedeşte neputincioasă în a-i recupera.

image

Neprietenii Bisericii lui Hristos să mediteze la aceste adevăruri şi poate vor înţelege că energia lor combativă trebuie îndreptată nu spre Biserică, ci spre cei care irosesc resursele naţionale prin acte de corupţie la nivelul structurilor Statului Român.

Emma Nicholson, Baroneasă de Winterbourne şi membră a Camerei Lorzilor din Parlamentul Britanic a dovedit prin prezenţa sa la Craiova că este nu numai un prieten vechi şi loial al unuia dintre ierarhii români ortodocşi, Mitropolitul Irineu al Olteniei, ci şi un aliat loial, în agora Uniunii Europene, al Bisericii Ortodoxe Române. În plan personal, întâlnirea cu Excelenţa Sa Baroneasa Emma Nicholson mi-a oferit prilejul să-i mărturisesc, într-un dialog de câteva minute, faptul că deopotrivă sunt un admirator al Monarhiei Britanice, că sunt membru al Mişcării Monarhiste şi slujitor loial al Casei Regale a României, mărturisire care a adus pe chipul Alteţei Sale lumina bucuriei de a descoperi că în Biserică există susţinători ai Monarhiei Constituţionale.

Împreună lucrarea dintre Excelenţa Sa Baroneasa Emma Nicholson şi Mitropolia Olteniei în slujirea copiilor cu nevoi speciale, în cadrul Asociaţiei „Vasiliada" reprezintă pentru mine unul din argumentele care demonstrează că Biserica lui Hristos este o forţă iubită şi respectată de mulţi dintre oamenii de elită ai Uniunii Europene, o Uniune care trebuie să accepte că sufletul său este un suflet creştin, singurul care poate oferi cu adevărat unitate şi prosperitate naţiunilor europene.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite