EXCLUSIV Interviu cu Florin Hozoc: România ar putea fi a treia ţară din lume cu acces la hiperimunoglobulina anti-SARS-CoV-2

Domnule Florin Hozoc, aţi devenit cunoscut în ultimele luni pentru donaţia de 18 echipamente de plasmafereză, care sunt folosite pentru recoltarea de plasmă convalescentă de la foştii pacienţi COVID-19. Cum merge acum recoltarea de plasmă şi ce trebuie făcut în continuare pe acest subiect?

E un succes faptul că se colectează plasmă convalescentă în România, chiar dacă procesul e în continuare marcat de piedici birocratice. A existat voinţa politică pentru crearea sistemului de colectare şi administrare, reuşindu-se apoi salvarea de vieţi prin eforturile extraordinare ale medicilor de la terapie intensivă din multe spitale. Avem centre de transfuzie sanguină precum Galaţiul, Aradul sau Argeşul, unde colectarea a mers bine, peste media europeană chiar. Îmi pare bine că am reuşit şi eu să contribui la tot acest efort.

E însă o problemă: recoltarea de plasmă convalescentă rămâne la un nivel scăzut, iar semnalele de la centrele de transfuzie sanguină şi de la spitalele care tratează pacienţi COVID-19 ne arată că nu există suficientă plasmă pentru tratarea pacienţilor actuali.

Cum vedeţi în aceste condiţii creşterea numărului de cazuri COVID-19? Suntem deja în valul 2 al epidemiei?

Virusul SARS-COV2 s-a dovedit imprevizibil. Mulţi specialişti au sperat că venirea vremii călduroase va duce la scăderea infectărilor, iar unii au crezut chiar că epidemia îşi va pierde complet forţa în această vară. Vedem însă că, din păcate, nu e aşa.

Numărul infectărilor a crescut în România, dar şi în alte ţări. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că restricţiile s-au relaxat, dar şi pentru că s-au promovat în mod stupid – sau interesat – tot felul de teorii ale conspiraţiei care neagă existenţa COVID-19. Oamenii nu se mai protejează aşa cum se protejau în perioada stării de urgenţă, a intervenit oboseala şi neîncrederea, iar autorităţile publice nu mai sunt dispuse să-şi asume măsurile severe din urmă cu două-trei luni.

Suntem într-un val 2 acum şi nu e deloc exclus să urmeze la un moment dat şi valul 3, valul 4.

Indiferent de cauze, creşterea numărului de îmbolnăviri pune din nou o presiune extraordinară pe spitale, care au nevoie şi de dotări tehnice, şi de tratamente pentru a face faţă creşterii numărului de bolnavi.

Ce opţiuni de tratament au acum spitalele româneşti pentru pacienţii COVID-19? Şi ce ar trebui să facă statul în acest moment?

În ceea ce priveşte tratamentele, au venit mai multe veşti proaste în ultima vreme. România nu are acum la dispoziţie nici un tratament eficient împotriva COVID-19. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a oprit săptămâna trecută studiile cu Hydroxicloroquină şi Kalentra, pentru că aceste medicamente nu s-au dovedit eficiente. Remdesivir nu avem, pentru că producătorul a vândut către Statele Unite toată producţia, iar plasmă convalescentă colectăm puţină. Şi oferta noastră de suplimentare a echipamentelor de plasmafereză cu încă 32 de aparate, care ar fi ajutat la colectarea de plasmă, a fost, din păcate, refuzată de Ministerul Sănătăţii.

Există însă o nouă şansă şi anume terapia cu hiperimunoglobulină convalescentă. Am făcut recent Ministerului Sănătăţii o nouă ofertă pentru tratarea pacienţilor COVID-19 şi sper să avem un răspuns pozitiv.

Există deci imunoglobulină anti-COVID, care poate ajunge să trateze şi pacienţii români?

Da, aşa e! În iunie a început pe plan mondial producţia în masă de hiperimunoglobulină convalescentă, iar eu am trimis pe 24 iunie Ministerului Sănătăţii, în numele companiei Besmax Pharma Distribution, o ofertă pentru a susţine colectarea de plasmă convalescentă în România cu scopul prelucrării ei la fabrici din străinătate. Ţara noastră ar urma să dea materia primă şi să obţină înapoi hiperimunoglobulina convalescentă! Ne-am arătat disponibilitatea de a susţine financiar colectarea şi prelucrarea a 3.000 de litri de plasmă, ceea ce ar aduce României 3.000 de flacoane de hiperimunoglobulină anti-SARS-COV2.

Trebuie spus că hiperimunoglobulina e mai eficientă decât simpla plasmă convalescentă, fiindcă anticorpii sunt dozaţi special pentru a potenţa efectul terapeutic, iar stocarea, transportul şi administrarea sunt mult mai simple.  

Când ar putea, în mod teoretic, să fie acest tratament cu imunoglobulină disponibil în România?

Dacă statul s-ar mişca rapid, primele flacoane cu hiperimunoglobulină convalescentă ar putea ajunge în spitalele româneşti la sfârşit de august. Am fi a treia ţară din lume, după Italia şi Israel, care ar folosi acest tratament!

Sper mult ca oficialii din domeniul sănătăţii să realizeze că suntem din nou într-o cursă contracronometru pentru a salva vieţilor oamenilor şi că trebuie să ne pregătim serios pentru creşterea numărului de bolnavi critici şi pentru tratarea lor. Nu putem trata oamenii cu Paracetamol şi nu putem aştepta încă un an sau mai bine până vom avea eventual un vaccin!

Ce ar trebui să înţelegem din modul în care România tratează pacienţii COVID-19 şi, în conexiune cu acest lucru, din recoltarea şi utilizarea plasmei în România?

Situaţia e complicată, iar statul pare uneori depăşit de situaţie, Contribuie la asta şi imobilismul din sistemul de transfuzie sanguină, care de ani de zile blochează orice măsură de modernizare.

Criza COVID-19 ar trebui să ne deschidă ochii tuturor şi să preluăm modelele de succes din alte ţări europene în privinţa colectării şi prelucrării de plasmă umană, dar şi în ceea ce priveşte colectarea de sânge. Sunt ţări precum Austria, Cehia, Germania sau Ungaria, care au reuşit mult mai bine – şi condiţiile pandemiei, şi dincolo de ea – să rezolve problema colectării de plasmă şi a fabricării de imunoglobulină. Acolo există centre pentru colectarea de plasmă ale unor organizaţii non-profit sau ale unor companii private, iar sistemul merge foarte bine. Dacă am fi avut şi noi un sistem similar, acest lucru s-ar fi văzut imediat şi în colectarea de plasmă convalescentă.

Trebuie să facem şi noi ce-au făcut aceste ţări, fiindcă altfel vom merge din eşec în eşec. Aşa cum mergem de 30 de ani.