Fals jurnal de ieri şi de azi: Lehamitea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

-Am început să obosim, îmi spune un alegător, până mai ieri încă ambiţionat să aleagă.-Între ce şi ce? Între cine şi cine? Mi-a răspuns, tot el, bănuind întrebarea care ar fi trebuit să vină după acel obosim, urmat  de oftatul neputinţei conştientizate dramatic.

-Am obosit şi să ne mai gândim între cine şi cine să alegem, măcar în gând, deocamdată, dacă, poate, tot mai sperăm să răspundem la o invitaţie la scrutinul electoral.

-E o ZAURĂ, în ţara asta, de la un capăt la altul, care se aşterne apăsat peste zăpada căzută din belşug şi care şi ea a ajuns prilej de ZAURĂ.

Cuvântul ZAURĂ, în Dicţionarul explicativ nu este trecut; găsesc însă o ipotetică trimitere explicativă la cuvântul zarvă -, care poate să-mi dea o lămurire: gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi, agitaţie, tulburare, frământare – ceartă, scandal – gălceavă.

Toate acestea, la un loc, îmi dau seama acum, încap în acest, poate, regionalism oltenesc.

În Oltenia de sub munte ţăranii mai zic şi azi: e zaură mare – adică vuiet asurzitor şi confuz, care te cuprinde din toate părţile şi te ameţeşte şi te ,,bolunzeşte de cap’’ – cum spun ardelenii din satele de la poalele munţilor olteneşti, ai Căpăţânii.

Îl înţeleg, aşadar, pe alegătorul meu, pomenit în dialogul cu care am început însemnarea de faţă.

Adevărul acesta este: cum se scurg fulgerător, sau poate numai la vârsta mea, zilele de la începutul acestui an, şi cum se petrece viaţa noastră politică, socială, economică, viaţa noastră toată, şi ea s-ar putea cuprinde în această ZAURĂ nefericită.

Nedumerirea, rătăcirea, lipsa de reper, de direcţie, de orizont, de program, de gând diriguitor, şi, peste toate, lipsa de ruşine care toate încap în ,,bătălia’’ politică de azi, când aceasta se dă fără nici o perdea la drumul mare şi toţi se fac, pe toţi, mincinoşi şi trădători şi găşcari şi clanuri şi bande organizate şi neisprăviţi şi disperaţi să nu piardă Puterea sau să şi-o consolideze, unii, câtă o mai au, pe seama celorlalţi ce se arată neputincioşi şi slabi de minte şi infantili în vălmăşagul în care ne-au împins pe noi toţi, cei ameţiţi de ZAURĂ.

-Ce e mai grav, mai zice alegătorul meu, este faptul că, pe nesimţite, a început să se insinueze LEHAMITEA – o plictiseală imensă, sufocantă, ca un blestem care te roade şi te macină şi te doboară; o sfâşiere ca o lingoare, un gust amar, greu, care-ţi taie cheful de viaţă, de viaţa întreagă, şi nu numai, până şi de vaga speranţă că, la nişte posibile alegeri, vom mai avea între cine şi cine alege, ca să mai nădăjduim.

-Este uimitor, domnule, şi faptul că politicienii noştri, unul, nici unul, nu se gândeşte la această LEHAMITE; mă mir că nici ei, cât sunt de iluzionaţi de apărarea, sau de apucarea Puterii, nu-şi dau seama de pericolul LEHAMITEI care ne pândeşte pe toţi.

Să vezi, unul, unul măcar, care se scutură din ZAURA ZAUREI şi se freacă la ochi, şi se spală pe ochi cu apa rece a iernii şi se trezeşte!

-Nimeni, zice alegătorul meu din acest dialog, nu se mai trezeşte din orbirea bătăliei politice să ne spună:

 -Fraţilor, după ce câştigăm bătălia asta politică, să ştiţi că ştim încotro să o luăm!

-Încotro?!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite