Societate

articolul anterior articolul urmator

Fals jurnal de ieri şi de azi: N-ar fi de mirare sau despre repere

1
8 Mar 2013 18:57:48
Dinu Săraru

După mai bine de două decenii de agresivă cultură tabloidală tv, dar şi ,,colateral’’ susţinută jurnalistic, ierarhia autentică, firească, a valorilor a fost la noi - şi nu numai se pare – neantizată.

Astfel încât n-a mirat pe nimeni când, la încetarea din viaţă a strălucitului cărturar Academicianul Florin Constantiniu - cea mai ardentă conştiinţă istorică românească a ultimei jumătăţi de veac, autorul tulburătoarei pledoarii în favoarea unei ,,Istorii sincere a poporului român’’- abia i s-a aflat un biet loc de veci nu în spaţiul rezervat Academiei la Bellu, ci într-un cimitir la marginea urbei capitală, unde Bărăganul bate la Porţile Orientului.

Aşa s-au petrecut faptele şi cu pictorul Vasile Grigore, la moartea căruia neamurile au alergat rătăcite de la un birou la altul al administraţiei noastre ca să-i găsească marelui colorist locul de veci la… Pătrunjelul!

Nu mai e nimic de mirare nici când – şi nu numai se pare – reînnvie lejeră filosofia de berărie a mahalalei de altădată care se sorea, vara, desculţă, cu încălţările alături, pe malul lacului Ceşmegiu.

Nu mai e de mirare nimic atunci când reîncepe să plutească deasupra tocătoarelor de lemn cu mici şi fudulii şi măduvioare, ridicându-se la cer ,,cu damf’’- cum zicea actorul preferat al lui Caragiale, Iancu Brezeanu - această filozofie accesibilă ,,tutulor’’ şi fericit răsfăţătoare, simbolizată inspirat prin atât de grăitoarea înţelepciune a lui Cilibi Moise: ,,Decât sărac şi bolnav, mai bine sănătos şi bogat!’’

Rezultat al bombardamentului asurzitor al difuzoarelor atârnate pe toţi stâlpii, în toate satele şi oraşele, în toate casele şi camerele bieţilor oameni din fostul lagăr socialist, aceste milioane de ascultători au aflat că aparatul de radio de care depindea difuzorul a fost inventat de rusul Popov. Şi la noi, în România socialistă, mulţi ani, multe zeci de ani, Radioul naţional s-a aflat - şi de acolo se şi transmitea -, chiar pe strada botezată intenţionat Popov.

N-ar fi de mirare, mă gândeam, aşadar, mai acum câteva zile, la apariţia ediţiei critice integrale a operei lui Nicolae Iorga ,,Oameni cari au fost’’ fundamentală pentru spiritualitatea românească - n-ar fi de mirare zic – după pomenitul bombardament tabloidal de peste douăzeci de ani – n-ar fi de mirare, repet, dacă, ,,exigent’’ confruntat azi cu pregătirea şi adeziunea ascultătorilor, văzătorilor şi cititorilor formaţi, după cum mai spuneam, la şcoala bombardamentului tabloidal, Nicolae Iorga - istoricul şi gazetarul şi filozoful şi scriitorul de geniu – aflat în panteonul naţional alături de Poetul Mihai Eminescu, de Prozatorul Ion Creangă, de Dramaturgul Ion Luca Caragiale, de Compozitorul George Enescuar cădea zdrobitor la concurs!

Iată de ce cred că atunci când vorbim despre Repere ar trebui să începem punându-le mai întâi la locul lor de unde au fost detronate de acelaşi cutremur tabloidal.

P.S.: Tot aşa s-au petrecut lucrurile şi cu istoria celui mai mare pitic din lume, Piticul Sovietic!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Utilizator Adevărul
9.03.2013, 14:41:35

Comentariu considerat abuziv.

Modifică Setările