Fals jurnal de ieri şi de azi: Vedetele de mucava şi ierarhia valorilor

Un „eveniment de proporţii era gata, gata să cutremure Ţara înaintea cutremurului aşteptat să vină din Vrancea şi să pustiască Bucureştii”,

eveniment hărăzit să arate cât de sensibil e poporul român, cât de fragil sufleteşte, cât capabil de înduioşare şi mămoasă suferinţă la cazul de amor neîmpărtăşit sau trădat, cât de solidar poate fi cu victimele înşelăciunii în dragoste, încât aşa cum s-a văzut, puţin a lipsit să nu fim inundaţi şi înecaţi în lacrămile miresei care la nici două-trei zile după nunta de pomină s-a şi lăţit vestea că ar fi fost părăsită de ginere. Las la o parte că Mireasa mai fusese părăsită până atunci de câteva ori, fără nuntă, sau îi părăsise ea pe posibilii miri.

Râuri de lacrămi şi din ochii poporului care nu mai putea să se oprească nici din oftat, şi suferinţă şi blesteme pe capul ,,nemernicului” şi canalele de televiziune mai toate înecate şi ele până la astupare de şiroaiele lacrămilor şi aşa mai departe. Nu mai ţin minte cum o chema pe mireasă, nu auzisem, bietul de mine nici înainte, ce-i drept, despre ea nimic, însă eram gata să mă condamn singur indignat că pot fi aşa de nesimţitor faţă de sbuciumul sufletesc al poporului meu.

Adevărul este că grotesca istorie nu era şi nu este o oarecare comedie de sezon, ea certifică o realitate: generalizarea unui fenomen de o nocivitate concurentă cu pericolul drogurilor: drogul mahalagismului, la proporţiile unei populaţii paupere spiritual rău de tot şi însetată de acest mahalagism slujit cu o inconştienţă antinaţională din ce în ce mai agresivă de televiziuni şi de mentalitatea tabloidală a presei scrise, câtă mai ajunge pe tarabe, dar care s-a şi refugiat pe internet unde a ajuns şi mai ,,pernicioasă”, cum zicea o altă vedetă de mucava, din alt domeniu al vieţii noastre sociale, la rândul lui la fel de ,,pernicios” infestat.

Despre ierarhia valorilor autentice, modelatoare moral şi intelectual, despre ierarhia valorilor societăţii noastre pândită de un analfabetism enciclopedic, analfabetism care porneşte de la starea neştiutorilor de scris şi citit, de la numărul lor în îngrijorătoare creştere, ca să se afirme îngâmfat în incultura crasă a clasei politice, înmulţită şi ea ca ciupercile, despre toate acestea nu se mai suflă nici un cuvânt. Drama începe cu aşezarea temeinică a acestei s  ituaţii şi cu încetăţenirea ei naţională, însoţită de consacrarea ei ca dat natural. Prostirea şi mahalagizarea Ţării întregi devine o realitate naţională, un fapt al normalităţii absurde care a luat locul firescului ştiinţei de carte şi al logicii elementare comportamentale în favoarea iresponsabilităţii besmetice.

Mă gândesc dacă nu ar fi în interesul nostru ca instituţiile investite cu autoritatea de a veghea ca derapajele pomenite să nu-şi găsească suportul în spaţiile radio şi tv comerciale, unele direct tarabe de mizerie morală şi spirituală. Dar dacă şi ele aceste instituţii sunt invadate de recomandaţii clasei politice analfabete şi mahalagiste?!

Mă gândesc dacă instituţiile de sondare a opiniei publice n-ar trebui să facă şi ele un sondaj cu privire la cartea pe care a citit-o, nu neapărat în ultima săptămână, ci în toată viaţa lui un deputat, un senator, un ministru, un... ales?

Dar dacă şi aceste instituţii, unele, sunt alcătuite tot la comanda şi în interesul pomenitei clase politice?

Era o întrebare care circula o dată prin România:

- Cine riscă, răspunsul..?..