Falsul erou cu epoleţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Gestul locotenentului Alexandru Gheorghe, de a ieşi să protesteze îmbrăcat în haină militară, face furori printre contestatarii actualei puteri.

Ca şi în cazul medicului Raed Arafat (deşi cei doi au motivaţii şi prestaţii atât de diferite), mulţimile au găsit în acest personaj un simbol al revoltei lor. E de ajuns să vedem miile de comentarii favorabile de pe internet ca să ne convingem că el este considerat deja un “erou naţional”. Dar poate fi numit aşa cineva care încalcă, în mod flagrant, regulamentele Armatei române?

Înainte de a da răspuns acestei întrebări, să judecăm faptele la rece. Întâi, să spunem că unui ofiţer îi este interzisă “participarea la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical”. Stă scris, negru pe alb, în Statutul cadrelor militare, adică Legea nr. 80/1995. Lege pe care orice purtător de uniformă şi-o asumă în momentul în care depune jurământul de credinţă.

Replica dlui Gheorghe, anume că dânsul respectă Constituţia înainte de toate, n-are nicio legătură cu prevederea citată mai sus. Potrivit articolului 118 din legea fundamentală a ţării, “Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”. Nimic de obiectat, însă de aici nu rezultă că un ofiţer are voie să poarte haina militară când vrea să strige “jos” sau “huo”.

Altă precizare necesară: locotenentul a părăsit unitatea militară din Câmpia Turzii ca să meargă până la Sibiu, nu ca să ajungă în centrul Capitalei. Unui civil, acest amănunt i se va părea, pesemne, ridicol. În termeni cazoni, absenţa nejustificată, insubordonarea, călcarea consemnului şi dezertarea sunt, după trădare, cele mai grave fapte ce pot fi comise de un ostaş pe timp de pace. Şi se pedepsesc nu cu mustrare, ci cu ani grei de puşcărie.

Sigur, mi se va spune că un “erou” nu trebuie să dea socoteală în faţa Codului Penal. Altminteri, ce s-ar fi ales de Revoluţia română din ’89? Din fericire pentru noi şi din păcate pentru cel în cauză, nu ne aflăm însă în aceeaşi situaţie ca în clipa răsturnării dictaturii. Oricât ar ţipa cei mai exaltaţi manifestanţi anti-Băsescu, trăim totuşi într-o democraţie în care fiecare are libertatea să-l înjure pe “tiran” de dimineaţa până seara, să ceară “demisia” sau chiar “moartea” lui.

Să nu fiu înţeles greşit. Nemulţumirile oamenilor sunt legitime, dar răsturnarea unui regim se face la vot, nu în stradă. Fiindcă nu putem arunca la coşul de gunoi, odată cu guvernanţii de azi, şi statul de drept. Altfel vom ajunge, Doamne fereşte, ca România să fie condusă de prietenii dlui Gheorghe de pe Facebook: “Noua Dreaptă” (partidul neolegionarilor) şi „Tricolorul” (oficiosul naţional-comuniştilor).

Sabin Orcan este redactor-șef ediții locale Adevărul

Citește și comentează editorialul jurnalistului Mălin Bot:
De ce este erou locotenentul Alexandru Gheorghe

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite