Societate

articolul anterior articolul urmator

Femei cu pielea capului acoperită de maci

9
15 Nov 2018 09:31:17
Lavinia Bălulescu
FOTO Pexels
FOTO Pexels

Am văzut o mână de bebeluş într-o fotografie şi am avut o tresărire, mi s-a părut pentru o secundă că mă uit la o mână de bătrân care arată ca mâna unui copil foarte mic.

În ultimii ani de viaţă, bunicii mei care m-au crescut au avut mâini tot mai asemănătoare cu cele ale copiilor. Şi tălpi de copii, dacă stau bine să mă gândesc. Şi picioare de copii, şi braţe de copii, cu oase subţiri, uşor de rupt, cu piele străvezie, fină. Până şi vocea lor semăna foarte bine cu cea a unor copii.

De fiecare dată când dau de gândul ăsta la mine în cap, îl analizez câteva secunde, cam cât mi-a luat şi acum de exemplu, apoi îl aranjez frumos într-o cutie şi închid uşa şi-l las acolo, Dumnezeu ştie cum reuşeşte să mai scape şi să mă trezesc iar cu el în minte.

Am mâinile mamei mele. Forma unghiilor, a degetelor, mărimea lor. Mă uit la mâinile mele secundă de secundă şi văd mâinile maică-mii, ele pun de un ceai, ele scot rufele din maşina de spălat şi le întind pe sârmă-n miez de noapte, ele tastează acum şi tot ele uneori se mişcă ciudat prin aer, însoţind orice vorbă cu o ilustraţie invizibilă. Ca şi când ele ştiu ceva în plus pe lângă ce cunosc eu, pe lângă ce vedem cu toţii dacă ne uităm de jur-împrejur.

Am şi picioarele ei. La asta nu mă gândesc prea mult, ce-i drept, poate şi pentru că nu mă holbez la picioare atât de des. Le văd uneori când trec pe lângă vitrina unui magazin, hei!, picioarelor, salutare, sunt eu, purtătoarea voastră de drept. Picioarele nu stau la discuţii, nu le pasă.

Am pielea bunicii Victoria, asta spune toată lumea şi asta văd şi eu prea bine. O piele albă şi prin care se văd în anumite zile toate vasele de sânge şi mare lucru e că nu se văd şi organele interne, deşi n-aş băga mâna-n foc pentru acest fapt. Într-o zi, acum mai mulţi ani, am fost la un medic pentru o problemă oarecare; îmi aduc aminte că s-a uitat la mine şi mi-a zis: “Mereu aţi avut pielea aşa sau doar în ultima vreme?”, “Aşa cum?”, “Aşa… transparentă”. Aşadar, pielea bunicii, dar enormităţile astea de cearcăne nu-s ale ei. Sunt ale lui taică-miu, care mi le-a făcut cadou fără discuţii, nu i-a păsat că sunt şi eu fată, trebuie să mă mărit cândva, am multe probleme în viaţă, numai de cearcănele astea cât casa nu-mi arde mie în fiecare dimineaţă a vieţii, de ele şi de eterna întrebare a oamenilor: “Eşti obosită?”, “Nu, aşa arăt eu”. Cine ştie cărui strămoş i-au aparţinut, cine ştie câte sute de ani au apărut şi dispărut ca un mic stigmat plictisitor, trezindu-se să mă “înfrumuseţeze” acum tocmai pe mine.

Părul nu e prea clar al cui e, cel mai probabil iar genetica a dat cu zarul şi a resuscitat trăsături de acum câteva sute de ani, aşa cum nu se ştie de unde vin toate detaliile ascunse ale corpului unui om (de la cine am moştenit cutare pată de pe coapsa dreaptă, păi nu ştii, se spune că maică-ta a furat un fruct în forma aia când era însărcinată), aşa cum nu se ştie ale cui sunt primele riduri, ale tale, ale cui să fie, ale cui sunt primele semne că bietul corpuşor, care de mult timp nu şi-a mai schimbat forma, e pregătit să se transforme încet-încet.

Mereu am avut impresia că mâinile mele arată aşa cum arătau acum 20 de ani, deşi nu e posibil, aşa că probabil nici măcar n-o să mă prind când ele vor reveni la forma iniţială, mult mai fragile, mult mai pierdute. Iar bietul corp făcut din bucăţi, în care ducem cu noi tot neamul planetar de părinţi, ei bine, bietul meu corp nu va fi cu nimic mai special decât alte corpuri în istoria viitorului, fiecare cu picioarele părinţilor, cu mâinile bunicilor, cu genunchii unor unchi, poate cu nasul unui necunoscut şi cu mersul cuiva de acum un secol.

Totul va fi o imitare încurcată a ce a fost viu deja, la fiecare generaţie adăugându-se totuşi câte un detaliu. Să zicem că o anumită fată devenită o bătrână devenită o copilă va ascunde sub păr, pe ceafă, o enormă coregrafie de pete roşii sub forma unei flori ciudate, pe care nu a văzut-o niciodată, dar despre care i s-a povestit de atâtea ori şi care i-a apărut cel mai probabil deoarece mama ei a furat nişte maci când a fost însărcinată cu ea.

Poate asta va fi şi explicaţia faptului că până în jurul anilor 2120-2140 se vor naşte multe, foarte multe, din ce în ce mai multe, inexplicabil de multe femei cu pielea capului acoperită de maci.
 

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Marcus
15.11.2018, 10:18:41

In urma cu aproape 100 de ani, stiinta stabilise ca ereditatea noastra se datoreaza parintilor in proportie de 50%,, bunicilor 25%, iar restul antecesorilior in proportii variabile. La fel ca vechii greci, cred ca frumusetea interioara este ilustrata pe chipul femeii , indiferent de varsta, iar faptul ca aveti semnalmente fizice cu cele ale parintilor va constitui o mangaiere atunci cand vor fi doar amintire.E un fel de a va spune ca va iubesc si vor fi mereu alaturi de dvs,

+5 (5 voturi)
Sârbul Vasile
15.11.2018, 15:59:16

Femeia de secol 21. Își reprimă maternitatea, nu și sexualitatea. Lucru și imposibil. Așa că în anii ăia vor fi doar femei identice. Grație clonării.

+1 (1 vot)
Sârbul Vasile
15.11.2018, 16:04:54

Outside the gates of heaven Oh, there lives a unicorn I close my eyes to seven Oh, this world is not my home A broken heart in danger And a pillow filled with tears Oh, can you see the strangers? In the pain and in the fears Can you feel my heart? Baby don't give up Can you feel my love tonight? In 100 years Love is illegal In 100 years from now In 100 years Love is illegal in this lonely, heartbreak town In 100 years Love is illegal All your dreams will die In 100 years Love is illegal And your hope will not survive L.O.V.E. Love is illegal in my heart Hear my heart is beating L.O.V.E. Love is illegal in my heart Hear my heart is beating You're looking through a fire Computers everywhere Oh, you're a shotgun rider Controllers here and there And you read old love letters Drowning in the sea Oh baby it doesn't matter Oh you've lost all what you feel Can you feel my heart? Baby don't give up Can you feel my love tonight- Modern Talking

+1 (1 vot)
Iliana Bruckner
15.11.2018, 22:18:44

Tablou. In mijloc,pe un scaun,,cu parul inca bogat,prins in agrafe intr-un soi de coafura inalta,surazand calm,este "mamica". De fapt strabunica,si uite,nici nu mai stiu de ce i se spunea mamica.In spatele ei,in picioare,strabunicul,cu o mustata si barba,inalt si zdravan,fara a fi gras.O alüra ,pe undeva,de taietor de lemne-de fapt fusese preot. Oare ce simteau enoriasii cand le prediga ceva mai inflacarat ori dojenitor? Pe alte doua scaune.stateau bunica,ce femeie minunata,gingasa si calma.Mi-o amintesc mereu si mereu cu o carte in mana,atunci cand termina cu treburile gospodariei.Si fiica ei,la fel de frumoasa.In fata,pe jos,un baietel in pantaloni scurti,blondut si destul de serios. Un unchi,avea sa fie dus la "canal"licean fiind,pentru cine stie ce vorba care nu a convenit pe atunci.A murit foarte tanar. V-am spus?Tabloul este in gradina din spatele casei,avea si o alee pe vremuri,acolo am invatat sa merg cu bicicleta,Nu stiu de ce,probabil ca din motive estetice,era acoperita cu zgura rosie,genunchii mei nu erau deloc "amused"! Dar asta mult mai tarziu. In tablou mai este un grup de tineri,pe atunci necasatoriti,printre ei si tatal meu. Trebuie ca era o zi de vara,atunci cand s-au decis sa "pozeze"-orasul meu drag din Maramures era,ca si acum,destul de renumit pentru Scoala de picura,Colonia Pictorilor. Mi-am amintit de acest tablou(nu il am) citind incantatorul articol al doamnei Lavinia Balulescu. De ce oare mi l-oi fi adus,imaginar,in fata ochilor?Poate a fost impletirea generatiilor,trecerea aceasta prin timp,amintirile pe care le purtam prin sertarele,si,cand ti-e lumea mai draga(sau nu) te pomenesti cu ele,cu amintirile,rasturnate in ...poala.

+3 (3 voturi)
Ilim
16.11.2018, 05:50:35

Sa luam in considerare si varianta pozitiva: femeile cu pielea capului acoperita de maci fiindca au furat dragostea barbatului. Cand am remarcat-o prima oara mi-a atras atentia un coleg: -Ia zi, ce parerea ai? - Hm, ce sa zic? Nici urata, nici frumoasa..un chip comun. Intr-adevar,era bine proportionata,avea picioare drepte, dar nimic iesit din comun. Dupa numai cateva luni era cea mai curtata, adorata.. Surasul ei, rasul sanatos, sinceritatea cu care te privea in ochi iti rupea inima. Mustea de tinerete si feminitate, nu-i observai imperfectiunile, ba chiar ti se pareau ca sunt la locul lor, alcatuind ceva unic.. Au trecut multi ani de-atunci, iar imperfectiunile alea, tot acolo, intre timp poate ca au mai aparut si altele, mosteniri de la o mie de neamuri, dar cine le mai ia in seama?.. fara ele, n-ar mai fi Ea, iar mie alta nu-mi trebuie.

+3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (9)

Modifică Setările