Fondurile Europene, între Făt-Frumos şi Fata Morgana

Ministrul Fondurilor Europene Eugen Teodorovici

Deşi săptămana aceasta Ministerul Fondurilor Europene a publicat calendarul lansărilor de proiecte din perioada următoare, deşi Corina Creţu, comisarul european pentru politică regională, vine des în Romania şi încurajează politicile d-lui Teodorovici, situaţia fondurilor europene e dificilă.

Fondurile europene între Făt Frumos şi Fata Morgana este numele moţiunii de cenzură pregatită de grupul liberalilor din Camera Deputaţilor, moţiune ce a fost respinsă săptămâna trecută. Motive au fost şi în trecut însă opoziţia nu a fost activă în acest sens. În următorul articol o să enumăr câteva probleme pe care MFE trebuia să le rezolve deja, pentru a pregăti 2014-2020 şi nu a făcut-o.

Cererea de rambursare cu nr.39, depusă de România la Comisia Europeană pentru Programul Operational Dezvoltarea Resurselor Umane, POSDRU la finalul anului 2014, se află în prezent în „întrerupere temporară”, fiind necesară reverificarea proiectelor. Acest lucru s-a întâmplat  probabil din cauza proiectelor mari, de milioane de euro, care s-au aprobat într-o perioadă scurtă de timp, ceea ce a făcut ca auditorii de la Bruxelles să devină suspicioşi. Tot Comisia a întrerupt plăţile pe axa 3 la POSCCE după ce a găsit indicatori de fraudă la unele achiziţii publice. Aceleaşi probleme sistematice ca în trecut.

Romania Curată cita documente ale Comisiei Europene care spuneau că criteriile de selecţie  au fost discriminatorii şi disproporţionate în etapa de evaluare a ofertelor. Criterii de atribuire nejustificate pentru că nu au legătură cu obiectul contractului. Tratament inegal al ofertanţilor în timpul etapei de selecţie. Cerinţe tehnice „cu dedicaţie” pentru eliminarea ofertanţilor nedoriţi. Produse finale ale proiectelor finanţate (platforme de e-learning) care nu sunt utilizate. Verificatori puţini şi insuficient pregătiţi pentru a putea evalua/verifica din punct de vedere tehnic proiectele. Suspiciuni de dublă finanţare. Lipsa unor controale reale din partea autorităţii de management, în condiţiile în care toate neregulile de mai sus au fost semnalate doar după verificările inspectorilor de la Bruxelles.

Scriam cu puţin timp în urmă că la nivel european există o singură politică, însă sunt două viziuni: una la Bucureşti şi una la Bruxelles. „Absorbţie cu orice preţ" este noua politică la Bucureşti care nu urmăreşte ca banii europeni să aibă un impact real asupra economiei aşa cum se doreşte la Bruxelles, ci să fie doar un număr care să ajungă cat mai aproape de obiectivele d-lui Teodorovici.

Liberalii cu moţiunea lor au dreptate: nu s-a făcut nimic pentru o mai bună comunicare cu beneficiarii deşi acesta a fost un capitol deficitar pe 2007-2013. Ba mai mult campania despre care am scris „Din zori pana in seară” a isterizat romanul de rând doar în timpul campaniei electorale. De ce nu se continuă cu mesaje către beneficiari care să-i pregătească pentru 2014-2020? Acum se confirmă ce ziceam atunci: era doar o campanie politică cu mesaje subliminale de genul uitaţi ce a făcut guvernarea actuală cu fondurile europene!

Între 2014 şi 2015 potenţialii beneficiari nu au simţit că are loc o schimbare de direcţie a fondurilor europene şi asta din cauză că proasta comunicare între ei şi autorităţi a continuat la fel ca şi în perioada 2007-2013. E  nevoie de o eficientizare a procesului absorbţiei pe etape, însă această eficientizare nu a avut loc.

Ce trebuia făcut în procesul de programare şi promovare?

Sunt unii beneficiari de fonduri care au renunţat la proiecte, sau nu au putut să le finanţeze din cauza faptului că nu ştiau ce urmează după aprobarea proiectului, sau pur şi simplu nu aveau capacitate de a finaliza proiectul câştigat. De aceea e foarte importantă perioada  premergătoare depunerii cererilor în care potenţialul beneficiar se documentează. De regulă documentarea pe 2007-2013 se rezuma la  prezentarea unor oportunităţi şi nu la descrierea în amănunt a mecanismului implementării. In general acţiunile de informare şi promovare se limitează la a prezenta oportunităţile care oricum sunt deja pe siteuri. Foarte rar se intră în detalii şi profunzime al dialogului cu posibilii beneficiari. Nu este descris mecanismul de implementare, iar  pe lângă ghidul solicitantului nu se lucrează cu proceduri (cum ar fi traseul unei cereri de finanţare); iar aceste proceduri legate de cheltuieli, de traseul  unui anumit document, de monitorizare sau rambursare, bugetul de timp alocat, cheltuielile financiare pe care le implica nu sunt cunoscute de către beneficiari.

Ce a făcut MFE pentru a ajuta acest gen de comunicare, care practic poate contribui la o mai bună absorbţie pe 2014-2020?

Pentru 2014-2020 era  indicat  o eficientizarea a nevoilor şi o flexibilizare a investiţiilor în funcţie de nevoile fiecărei regiuni, sau poate o planificare regională a fondurilor.  S-a vorbit atât de mult despre modelul polonez însă nu s-a realizat nimic din ceea ce Polonia a făcut la nivel de implementare. Ei folosesc intens PPP (parteneriatele publice-private), voievodatele (cele 16 regiuni de dezvoltare) sunt implicate direct în managementul programelor regionale, iar fiecare regiune are propriul ei program de dezvoltare în funcţie de nevoile specifice regiunii respective, noi ne-am certat în 2013 unde să punem capitala de regiune (într-o viitoare regiune care habar n-avem cum va arăta). Ei au creat un program special de fonduri europene, pentru Estul Poloniei, partea mai slab dezvoltată a ţării pe când în Romania  s-a preferat distribuirea fondurilor de la centru, în timp ce discutam despre regionalizare. Ei sunt activi la Bruxelles, au vizibilitate şi au zeci de birouri de reprezentare regională acolo în timp ce noi ne chinuim să activăm cu cele 2-3 birouri.

S-au cheltuit sute de mii de euro, poate chiar milioane  pe programe de asistenţă tehnică şi pe deplasări în Polonia ale oficialilor români. Chiar nu s-a învăţat nimic din aceste  deplasări?

In finanţare există un timp optim când interesul, resursele şi capacitatea de implementare sunt maxime, din partea beneficiarilor.  Dacă nu se valorifică acest factor atunci va scădea eficienţa fondurilor. Adică finanţarea trebuie făcută la timpul potrivit şi atunci când beneficiarul are cea mai mare nevoie de ea, (adică atunci  când  el s-a prezentat la competiţie). Acest lucru va fi crucial in 2014-2020 deoarece in principiu o să fie  un aflux de solicitanţi. Ori dacă nu va exista un sistem flexibil de alocări din partea MFE ne vom trezi in situaţia ca în loc să fie accesate un volum sporit de resurse în prima parte a perioadei, se va  ajunge în situaţia ca în partea a doua a exerciţiului interesul să scadă şi chiar beneficiarii să nu mai fie interesaţi de accesarea fondurilor.

Ce a făcut MFE în acest sens în perioada 2014-2015? A luat pulsul potenţialilor beneficiari pentru a crea necesarul de nevoi, mai ales pentru cei din privat?

Cat despre depunerea documentelor nu e clar nici acum pentru unii dintre beneficiari de ce se cer acelaşi tip de documente de două ori: dosarul cererii de finanţare ar trebui să fie o defalcare clară între documentele din faza de evaluare şi selecţie şi cele de la contactare. La faza de evaluare sa fie documentele de bază, care asigură certitudinea ca eşti o firmă care îndeplineşte condiţiile pentru finanţare europeană. Acest gen de acte se pot lua de la registrul comerţului sau de la finanţe. Ce sens are să aduci acelaşi gen de documente de două ori, odată la depunere şi odată la contractare?

Ce a făcut MFE în ultimul timp, pentru a reduce acest gen de birocraţie?

În perioada de implementare a unui proiect ar trebui să se folosească doar date digitalizate:  procesului de implementare ar trebui să se realizeze online, ar trebui să se renunţe la formatul hârtie, ar trebui să se utilizeze semnătura electronică, ar trebui să existe unele baze de date, stocarea documentelor proiectului pe suporturi electronice cu grad redus de accesibilitate, ar trebui să se facă introducerea documentelor proiectului in SMIS direct de către beneficiari sau firme specializate (OI-ului rămânându-i doar sarcina certificării valabilităţii datelor, inclusiv folosindu-se algoritmi de corelare al acestora).

Ce a făcut MFE în ultimul timp pentru digitalizarea managementului fondurilor europene?

De multe ori în perioada 2007-2013 problemele au venit din partea ofiţerului de proiect. Pe viitor ar trebui o anumită flexibilizare a nivelului de decizie la nivel de ofiţer de proiect. Anumite categorii de taskuri ar trebui să fie doar ale ofiţerului de proiect tocmai pentru a dinamiza relaţia instituţie-beneficiar şi pentru a mai reduce din costurile administrative.

Ce a făcut MFE în acest sens?

Acestea sunt doar câteva din problemele perioadei financiare anterioare, fie că vorbim de probleme în achiziţii sau în comunicare, probleme care probabil o să apară şi în 2014-2020, deoarece MFE nu a avut o strategie şi un plan de absorbţie. Dupa 15 ani de lucrat în domeniul fondurilor, domnul Teodorovici a avut o singură idee: primul venit, primul servit, depunere continuă pana la epuizarea fondurilor.  O idee care va scădea calitatea şi susteinabilitatea proiectelor doar de dragul absorbţiei cu orice preţ. Absorbţie cu orice preţ care va duce probabil la blocarea fondurilor. Dacă nu o să se facă corect managementul fondurilor din ambele perioade, riscăm să blocăm banii aşa cum s-a întâmplat în 2012.

Mai sunt 9 miliarde de cheltuit în 9 luni. Ambiţia domnului Teodorovici e să-i cheltuiască pe toţi, ce mai contează cum şi de ce?