Fotbal non-stop la Terasa Fericirii

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: Thedrinkbusiness.com
FOTO: Thedrinkbusiness.com

„Ce dinamovist a venit la Rapid, i-a plăcut şi a vrut să rămână acolo?“, „Domne, eu nu despre asta vorbesc“, „Nu, dar te întreb eu: ce dinamovist a venit la Rapid, i-a plăcut şi a vrut să rămână acolo?“, „Nu mă interesează“, „Nu te interesează pentru că nu există. Dă-mi un exemplu!“, „Nu mă interesează“, „Eu îl iubesc pe Dan Petrescu“, „Dumneata nu te băga, nu te-am întrebat“ .

Pe masă sunt: trei sticle de bere, două sticle de vin, patru pahare, o sticlă de apă minerală, o pungă de seminţe, o pungă de alune, o scrumieră plină, coji de alune, două păhărele cu tărie. Bărbatul care vorbeşte cel mai tare este îmbrăcat în alb complet – pantaloni, tricou, şapcă, adidaşi. Are cu el un cărucior de cumpărături, aşa cum poartă cu el de fapt fiecare bărbat de la Terasa Fericirii un mic motiv de a ieşi din casă. Unii se duc la magazin, alţii – după apă de izvor, alţii au ieşit cu câinele, cu nepotul sau să se intereseze când se taie apa caldă.

În timp ce vorbeşte bărbatul în alb, ceilalţi trei sparg seminţe. La altă masă, un bărbat care soarbe o bere trage şi el cu urechea. Ar vrea să se bage în discuţie, dar nu îndrăzneşte încă. Tot caută momentul potrivit, pentru că tare greu mai e să bei o bere singur la Terasa Fericirii. Mai are de aşteptat, deocamdată e doar spectator.

Bărbatul în alb îşi dă jos şapca, îşi mângâie chelia, apoi îşi îndeasă şapca la loc. „Aţi observat că aici e lumina galbenă după-masa?“, „Nu e galbenă, e de la umbrela asta şi de la blocul galben de lângă“. Se întorc şi se holbează peste bulevard. Blocul de acolo chiar e galben. Uşor uimit, bărbatul în alb mormăie: „Nu cred, e prea departe“. Discuţia despre fotbal, singura care le face plăcere de fapt, continuă cu o mică oprire în zona Halep, deturnată cu uşurinţă: „Nu mai vreau să vorbesc despre fotbal. Dă-i în aia mea. Ăştia fac bani pe nasu` nostru“, „Tenis?“, „Nu mă uit“, „N-am înţeles“, „Nu mă uit, nu mă interesează“, „Păi şi Halep?“, „Ce e cu ea? Ai mai auzit tu vreun român cu numele ăsta?“, „Bine, dar e născută acilea, la Constanţa“, „E, na. Nu mă interesează“, „Eu pe Dan Petrescu îl iubesc“.

Bărbatul în alb face semn. Ar mai vrea o bere. Râgâie voios. „Aţi văzut ce stadion fac la Turnu Măgurele? Dacă-l vezi pici în bot“, „Păi şi la Alexandria se face stadion cu douăj` de mii de locuri“, „Banii? De unde bani?“, „Banii noştri, banii statului, banii lu` UE“, „Ce voiam să spun…“, „Păi şi cu stadioanele de aici din Bucureşti cum rămâne?“, „Eu cred că…“, „Fac ăştia ce vor, noi suntem muci-în-ceai pentru ei“, „Lăsaţi-l, bă, şi pe nea Ilie să vorbească. Spune, nea Ilie!“, „Ce voiam să zic – am văzut la televizor, dar nu am înţeles, ăştia vor să ne ia pensiile acum, ce vor să facă?“.

Linişte de sorbit din bere sau din vin, după caz, de curăţat câteva alune şi de scos alte râgâituri. Bărbatul de la masa de lângă simte momentul să intervină: „Nu se atinge nimeni de pensiile noastre, domne, staţi liniştiţi“. Cei patru îl aprobă în tăcere, dând din cap. „Păi sigur că nu, cine-a zis aşa ceva“. „Dar ce vor să facă, domne, ce vrea muscoiu` ăla de tot apare la televizor şi la radio, ce vor ei de fapt?“. „Ei, altul e şmenăraiul“. „Dumneata ai lucrat la vreun minister?“, „Nu, am fost contabil particular. Dar ştiu bine, m-am interesat…“, „Aaa, da, clar“.

Cei patru îi fac semn să vină la ei la masă, îi trag şi un scaun. „Aşa, domne, stai aici, să te auzim mai bine. Ce zici că vor să facă ăştia de la conducere? Şmecherii ăştia în costume, domne, ce dracu` mai vor de la viaţa noastră? Ba cu pensiile, ba cu salariile, ba cu băncile, nici nu mai ştii!“, „Păi, cum să vă zic io…“, „Stai aşa, ţine-ţi vorba, întâi hai, noroc, toată lumea noroc, sănătate. Înainte de toate să te luăm aşa, pe nepregătite, cu ceva foarte important: matale cu cine ţii?“.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite