Societate

articolul anterior articolul urmator

Frica de a purta moartea cu tine

3
25 Apr 2013 19:12:51
Lavinia Bălulescu

Angelo şi Jennifer s-au cunoscut în anul 2005, în Cleveland, când el a aplicat pentru un post de barman la restaurantul unde Jennifer era manager. „În momentul în care am văzut-o, am ştiut că urma să mă căsătoresc cu ea“, mărturiseşte bărbatul.

Între timp, cei doi s-au mutat în New York, iar el a cerut-o de soţie. S-au căsătorit în Central Park, în septembrie 2007. Cinci luni mai târziu, Jennifer a fost diagnosticată cu cancer la sân. A îndurat o dublă mastectomie, chimioterapie, radiaţii şi chirurgie reconstructivă. Cancerul a dispărut, dar a reapărut în 2010.

Pentru că a simţit că nu au mulţi oameni alături, Angelo, care între timp devenise fotograf profesionist, a început să îşi fotografieze soţia în diverse ipostaze ale bolii. Imaginile sunt absolut ucigătoare şi arată o femeie al cărei corp se transformă şi se degradează zi de zi. În primele fotografii vedem o tânără fericită, frumoasă, cu părul lung şi o privire misterioasă. Pe măsură ce boala avansează, ni se înfăţişează toate durerile lumii, într-un trup rămas injectat cu toată otrava citostaticelor şi zdrobit de durere. Jennifer a murit în decembrie 2011, la vârsta de 40 de ani. Soţul s-a mutat înapoi în Cleveland şi urmează să publice fotografiile într-un volum.

Doamnelor şi domnilor, de la acest punct încolo, n-o să vă mai mint: povestea de mai sus, ce-i drept cât se poate de reală, a fost doar un pretext al tristeţii intergalactice, pentru a vă povesti despre altcineva care nu va fi protagonistului unui volum foto, despre care nu se va scrie în ziare şi al cărui chip nu va deveni un viral pe Facebook. Aida a murit şi ea de cancer. Nu contează când a fost depistată boala, nu contează când a dispărut, nici când au apărut metastazele. Nu contează cât timp a trecut de când s-a mutat în altă lume. Ce e important este că Aida a fost o femeie frumoasă, care făcea nişte cozonaci delicioşi. Când a rămas fără păr, chiar de ziua ei, a purtat un batic roşu şi, la un moment dat, m-a lăsat să îi ating pielea capului. Dar nici asta nu contează.

Important e că, într-un weekend sufocant de fierbinte, acum mulţi ani, am rămas la ea acasă şi am jucat multe jocuri, am dormit sub cearşafuri albe şi am băut o limonadă pe care n-am uitat-o până în ziua de azi. E absurd de amintit că, într-o zi, am văzut-o atât de schimbată la faţă încât m-am înfricoşat până în degete, până în genunchi, până în organele interne. La fel de absurd e faptul că mereu m-am întrebat cum de nu înnebuneşte de frică, ştiind că poartă moartea cu ea zi de zi.

Cel mai natural lucru din lume ar fi să vă spun cum a numit-o soţul ei, în ultima ei noapte, în timpul ultimelor respiraţii, când din trupul ei mai rămăsese un ghem de cârpe. I-a spus „frumoasa mea“. Dar şi mai importantă a fost ziua de sâmbătă în care eu aveam un metru înălţime, mă plimbam cu ea de mână prin Severin şi ne-am întâlnit cu o cunoştinţă care a întrebat-o cine sunt. În loc să răspundă că sunt nepoata ei, Aida a glumit că, iată, s-a decis, în sfârşit să înfieze un copil. Apoi am mers acasă, am râs şi am jucat rummy ca şi când sfârşitul lumii nu avea să vină vreodată.
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Meletia Mustata
26.04.2013, 07:54:35

Boala asta este si parsiva...iti da timp sa te obisnuiesti cu gandul mortii si ce se naste si traieste, inevitabil moare! Dureroasa nu este moartea ci degradarea si neputinta pe care boala o aduce-n trup!

+1 (1 vot)
Sacha Durand
26.04.2013, 20:53:21

@Autoarea : de-alde Aida,Jennifer,Joseph,Alice,Cathy ...sunt cu milioanele...Cancerul e o boala care nu alege...dar ai mai multe sanse fiind bogat ,sa fii tratat adecvat...pe cand saracului ii raman doar rugaciunile...si popiii care vor jecmani familia !!!... Text sensibil,ca o torta aprinsa ptr. cei bolnavi...ce vor pleca dintre noi(desi unii,daca ar fi tratati adecvat...ar ramane in viata !)...si pentru cei plecati...si care n-au avut sansa nici macar sa fie trataticum trebuie ! Vedeti d-voastra ,daca scriu despre acest subiect (care se pare ca nu face pe nimeni sa se inghesuie...) este ca am trecut prin aceasta boala care decimeaza pe capete...Bucurati-va ,ca ati cunoscut-o pe Aida...e singura dv. consolare ! Ea din pacate,nu mai are niciuna !

+1 (1 vot)
Sacha Durand
26.04.2013, 20:59:24

@autoarea : Referindu-ma la "fiind" bogat"= a face parte dintr-un sistem de sanatate care se preocupa de VIATA cetatenilor sai !...si unde se face TOT POSIBULUL ca acea fiinta sa supravietuiasca !...si unde ultimele avansari ale stiintei pot deveni profitabile in cursa vietii impotriva mortii !

+1 (1 vot)