GDPR-ul şi protecţia împotriva filosofiei

Am organizat timp de câţiva ani nişte cursuri de cultură generală pentru corporatişti, cu unii dintre cei mai buni profesori din ţară, de la marile universităţi: filosofie, muzică, arte, lingvistică, gramatică etc. Cursuri grele şi lungi, de câte doi ani, de nivel academic, la fel ca acelea care se fac la Conservator sau la Facultatea de Filosofie, doar că mult mai sintetizate şi predate într-un ritm alert.

Ideea a venit de la discuţiile pe care le aveam cu cei cu care mă văd de zeci de ani pentru recrutările pe care le facem. Eu ştiind bine ce înseamnă cultura generală în profilul şi în cariera lor, ei nu prea. Desigur, cursurile le erau adresate lor, în primul rând. Pentru unii era prea târziu, însă, ca să mai poată face cineva ceva pentru cariera lor şi le recomandam să-şi trimită măcar copiii, pentru o soartă mai bună.

În toamnă, când începea anul şcolar, le trimiteam e-mailuri spunându-le despre cursuri, despre ce se vorbeşte acolo, cât de lungi şi de grele sunt. Cei care nu se speriau răspundeau la e-mail, se înscriau, mergeau conştiincioşi la lecţii, intrau în discuţii aprinse cu profesorii şi între ei, mai treceau pe la librărie sau îşi comandau pe Internet cărţi şi le citeau după ore. Aşa în fiecare an.

Acum a venit legea cu datele personale şi cu protecţia intimităţii, şi nu am mai putut trimite e-mailuri. Am pus eu pe Facebook o informaţie cu aceste cursuri, dar cine să o vadă, când sunt atâtea poze şi videouri mult mai senzuale decât un curs de filosofie sau de gramatică? Aşa că anul acesta nu am mai făcut cursurile, şi nici nu cred că le voi mai putea face vreodată. GDPR-ul şi-a făcut foarte bine treaba...