Genealogia impostorilor

România pare o crescătorie de impostură, un bazin natural pentru aceste făpturi parazitare. Ele se autofagocitează la nesfârşit, numai pentru a produce jeg uman. Ca într-un laborator, aceşti bacili cresc cultivaţi în creuzete instituţionale, pentru uzul generaţiilor viitoare de cercetători ai vieţii celulelor cancerigene sociale. Impostorii se reproduc ca bacteriile asexuate, prin simpla transmitere de trăsături de la un microorganism la altul.

Se vede cu ochiul liber, impostura e o boală generalizată, iar din paharele Berzelius ale producţiei de impostori ies zi şi noapte noi creaturi, menite să furnizeze societăţii româneşti noi şi noi manifestări aberante. Impostura este adevărata infecţie microbiană a societăţii în care trăim, este boala cu transmitere prin contact cu pielea, o scabie care nu se mai vindecă. Aceasta este, de fapt, una dintre tulpinile cele mai rezistente dintre toate bolile româneşti, iar microorganismele imposturii sunt răspândite pretutindeni, în timp ce corpul nostru social nu are în sistemul imunitar niciun mijloc de protecţie, nicio metodă pentru a elimina acest defect congenital.

Nu ar trebui să ne lăsăm păcăliţi de manifestările exterioare ale bolii, ea este adânc înrădăcinată. Avalanşa de plagiate expuse public în ultima vreme nu este decât unul dintre simptomele vizibile ale imposturii mioritice. Nu suntem noi ţara în care o calfă de cizmar a ajuns în fruntea statului şi a reprezentat naţiunea română la marile reuniuni internaţionale? În fond, ceauşismul nu a fost decât o manifestare ideologică a acestei infecţii cu impostură. Oare câţi dintre susţinătorii marxismului din acea perioadă chiar au crezut în idealurile acestei ideologii şi câţi s-au prefăcut doar, pentru beneficii materiale?

Avalanşa de plagiate expuse public în ultima vreme nu este decât unul dintre simptomele vizibile ale imposturii mioritice. 

Nu a fost România democrată şi capitalistă creată de către Ion Iliescu, cel care în zorii democraţiei încă li se mai adresa concetăţenilor săi cu „tovarăşi“? Este tot o formă majoră de impostură, să construieşti capitalismul cu foştii nomenklaturişti ai comunismului şi să creezi o economie de piaţă pe baza unei redistribuiri a privilegiilor între membrii aceluiaşi cuib de paraziţi.

Un impostor nu este numai orice individ care se dă drept altceva decât este, cu scopul de a ocupa o poziţie care nu i se cuvine. Impostorul face întotdeauna parte dintr-o populaţie microbiană, care are ca scop principal înmulţirea. Vedem cum impostorii se recunosc între ei şi se adună, starea de agregare asigurându-le supravieţuirea şi crescându-le şansele de a devora organismele pe care le parazitează.

Fiind esenţialmente o nevertebrată, impostorul se înmulţeşte prin aceleaşi strategii ca şi creaturile fără coloană vertebrală. Absenţa acestei coloane nu doar că îi scuteşte pe impostori de orice conflicte interne deontologice, ci le oferă şi posibilitatea de a recurge la strategeme considerate altfel inacceptabile. Impostorul este dispus să facă orice pentru a-şi ascunde impostura şi este capabil să preia trăsăturile organismelor sănătoase mult timp.

Sporogeneza impostorilor academici a fost recent expusă şi constituie una dintre cele mai exemplare manifestări ale acestei specii umane. O sub-categorie a impostorilor este dată de impostura academică pentru că aceste creaturi proliferează libere prin cotloanele lipsite de iluminare a instituţiilor publice, pe coridoarele feluritelor instituţii de educaţie apărute ca ciupercile după ploaie, în orăşele lipsite de importanţă, din toate ţinuturile patriei. Acolo răsar feluriţi universitari semi-fabricaţi, ieşiţi din familii pluri-microbiene, gineri şi nepoţei de potentaţi locali, amante şi soţii, fii şi fiice crescute în colonii de impostură, incompetenţi dar bine înfipţi sub-cutanat în pielea instituţională.

Mecanismul procreării imposturii este cel mai vizibil în cazul doctorilor de mucava ai Poliţiei. Profesorul Oprea a clocit profesoraşi la fel de calificaţi ca şi el, din categoria generalului Onţanu sau a fostului Ministru al Apărării, Mihai Stănişoară. După ce sunt creaţi, impostorii sunt împrăştiaţi aidoma sporilor unei ciuperci aerobe, aciuându-se pretutindeni unde pot obţine beneficii personale.

Sistemul de transmitere e simplu. Un impostor creează un alt impostor, iar acesta produce prin spori alţi impostori mai mici, care vor creşte mari şi se vor înmulţi la nesfârşit.

Reproducerea prin fragmentare nu este doar o trăsătură a plagiatului mioritic, care a proliferat şi el la căldura imposturii, ci şi o specialitate a reproducţiei nevertebratelor impostoare. Ce face nevertebratul pentru a-şi transfera trăsăturile? Un individ îşi divide caracteristicile, pe care le preia urmaşul său. Şi această partenogeneză patologică a impostorilor o vedem pretutindeni. Din inepţia unui impostor se nasc zeci de alte inepţii, care ajung să acopere o întreagă ţară.

Deşi impostorii sunt pretutindeni, cea mai importantă şi mai vizibilă categorie este aceea a imposturii politici. La nivelul cel mai înalt România e condusă de către aceeaşi şleahtă de impostori, care se multiplică la nesfârşit. Ca într-o parafrază malefică a genealogiilor biblice, dacă ar fi să scriem o Carte Malefică a conducătorilor României contemporane, ea ar putea să înceapă astfel: Şi Iliescu l-a născut pe Năstase, iar Năstase la născut pe Ponta, iar Ponta...

Din păcate impostura are loc la noi până în cele mai mărunte contexte sociale. Una dintre cele mai răspândite creaturi de acest tip este meseriaşul centiped. El se dă drept specialist în reparaţii casnice, dar lucrează de mântuială şi face o treabă de proastă calitate pentru că pur şi simplu nu ştie meserie.

Mai există şi impostura cu ştaif, din aceea cu mari pretenţii de idealism şi implicare socială. Un astfel de activist ecologic impostor a fost scos din cotlonul unde se aciuase. În spaţiul public impostorul ecologist se preface preocupat de soarta naturii, de salvarea copacilor sau de reciclarea deşeurilor, dar în mod real el este un guşter ca toţi ceilalţi. Activistul impostor mimează perfect dorinţa de a salva natura, graseiază la portavoce, dar conduce o maşină cu mulţi cai putere.

La fel de indigeste sunt creaturile impostoare din zonele spiritualităţii şi moralităţii publice. Aşa sunt greţoşii apărători ai familiei şi protectorii uniunii dintre bărbat şi femeie care sunt la al doilea sau al treilea divorţ; hoţii de joasă speţă deghizaţi în oameni de afaceri, escrocii patentaţi prefăcuţi în justiţiari fără pată. Impostorilor le place să nască impostură pretitutindeni, pentru că această răspândire generalizată le asigură protecţia.

Într-o astfel de mâzgă de impostură e greu să mai distingem trăsăturile ne-infectate şi figurile autentice.