Groparii PNL

Este uimitor cum se repeta istoria in PNL. Acest partid a cunoscut, in cei 12 ani de existenta, atat de putine momente de calm si refacere, incat starea lui fireasca pare sa fie conflictul. Daca s-ar

Este uimitor cum se repeta istoria in PNL. Acest partid a cunoscut, in cei 12 ani de existenta, atat de putine momente de calm si refacere, incat starea lui fireasca pare sa fie conflictul. Daca s-ar fi ciocnit idei, nu orgolii, partidul s-ar fi intarit si maturizat. Insa, asa cum se vede si astazi, programele, rezolutiile nu reprezinta decat o masca ideologica pentru ambitiile unor lideri liberali de a pastra ori a obtine cu orice pret scaunul prezidential in partid. Valeriu Stoica si Dinu Patriciu sunt hotarati sa se elimine reciproc. Patriciu il acuza pe presedintele liberal ca tine PNL "intr-un lighean de 7-10 la suta", ca nu are o strategie de crestere a partidului si ca se comporta autoritar. Stoica i-o intoarce vicepresedintelui, zicandu-i ca nu are caderea sa-i reproseze nimic, atata timp cat pune pe primul loc afacerile proprii, nu partidul. Din cauza atacurilor repetate din ultimele doua saptamani, Stoica a propus, ieri, Delegatiei permanente suspendarea lui Patriciu din conducere pe urmatorii 3 ani. Vicele le-a dat delegatilor spre mestecat o rezolutie care stabileste o mai mare autonomie a filialelor si o competitie interna reala pentru conducerea partidului. Nu are nici o importanta cine a fost castigator, fiindca nici acesta, nici partidul nu iau nimic. Perioada de glorie a PNL s-a dus. Ea s-a consumat intre 1996 si 2000, cat partidul s-a aflat in coalitia la putere. Atunci, era in centrul atentiei, detinea portofolii importante, influenta politica aliantei si se marea prin fuziuni. Iesirea din Conventie si desemnarea lui Theodor Stolojan drept candidat la presedintie i-au adus procente bune, astfel ca liberalii au fost scutiti de penibilul deznodamant al taranistilor si au intrat in parlament. De aici incolo, a inceput tristetea. PSD si-a ales drept partener de guvernare UDMR, lasand PNL pe dinafara. Stoica, maestru al combinatiilor (PNL singur in alegeri cu Stolojan la presedintie a fost cea mai reusita), a ramas fara jucarii si s-a consolat cu presedintia partidului, obtinuta in februarie, anul trecut, dupa o scurta lupta, cu Tariceanu, Patriciu si altii. In opozitie, unde jocurile politice sunt dificile sau neinsemnate, Stoica s-a vazut in pana de idei. Fuziunea cu ApR - cu ramasitele acesteia - l-a adus inapoi pe Viorel Catarama, al carui tel declarat este acela de a candida la functia suprema in stat, si a "imbogatit" partidul cu doua figuri controversate, Teodor Melescanu si Mircea Cosea, ultimul cunoscut drept cel mai mare traseist al deceniului. O parte a conducerii liberale nu a fost deloc incantata de acest aranjament si l-a criticat fara convingere. Ocupatia preferata a adversarilor lui Valeriu Stoica a fost aceea de a sta de o parte, de a-si da coate si a-l urmari foarte atent, in speranta ca, intr-o zi, isi va frange gatul. Nici unul dintre ei nu a pus umarul la reconstructia PNL, l-au lasat "in lighean", ca sa se inece in apa statuta pana si presedintele. Acum, Patriciu a propus o rezolutie cu titlul pompos "Revolutia liberala". A facut-o dupa mai bine de un de absenta din viata partidului, timp in care, asa cum recunoaste, a fost preocupat sa conduca o companie multinationala. De pe o asemenea pozitie, de detasare, revolutia lui Patriciu nu putea fi decat una ca la Ploiesti, circumscriptia sa electorala. Delegatii au votat, in schimb, "intarirea" mandatului prezidential al lui Stoica, ceea ce inseamna o mai mare autoritate a acestuia pana la viitorul congres. Cu sau fara mandat intarit, este greu de crezut ca lui Stoica ii vor veni idei stralucite, ca va inceta sa mai arunce ocheade PSD, ca se va concentra pe gasirea unei strategii adecvate de ridicare a PNL sau ca va deveni un partener de dialog agreabil si receptiv pentru inamicii sai. Presedintele liberal se va simti, in continuare, amenintat si va actiona spre a-si pastra si mari avantajul. Patriciu isi pastreaza locul in Biroul permanent si, atat cat ii vor permite afacerile, va interveni fara manusi in derularea evenimentelor. Conducerea PNL nu va fi nici colegiala, asa cum lasa impresia pe vremea lui Quintus, nici concentrata in mana unei singure persoane, ca la PD. Se va impune politica unei grupari, in detrimentul celeilalte. Asa a fost mereu si, din aceasta cauza, partidul s-a scindat si a fost predispus la rupturi. Conflictul dintre Patriciu si Stoica nu s-a stins, ba, dimpotriva, ieri, a fost realimentat si va diviza, pe mai departe, Biroul permanent. Nimeni nu va castiga nimic, daca alegerile vor surprinde partidul sfasiat intre lideri incapatanati si galagiosi. Iar atunci, nu numai ca vor fi "ocarat sandramaua", ci vor fi ingropat-o de tot.