Hippocrate a fost român!
0Citesc şi recitesc Jurămîntul lui Hippocrate, şi tot nu găsesc pasajul conform căreia pacientul ar trebui să fie român, sau ar trebui să ştie limba română.
Acest jurămînt, provincial cum este, vorbeşte numai de pacient şi medic, de boală şi tratament.
La Spitalul de Copiii din Cluj, toate acestea nu contează. Mai precis, medicul desigur contează, singurul element valabil şi pînă azi din învechitul text. Accidentatul să facă bine să ducă cu el acte care demonstrează că e român pînă la Burebista şi înapoi. Altfel, va fi admonestat că nu ştie româneşte, că spitalul nu e azil, că bolnavul nu merge acolo la lux şi alte asemenea.
Înâmplarea a făcut ca peste piciorul unui copil să treacă un autobuz. Apoi, a trecut peste el tăvălugul nesimţirii şi al mîrlăniei. Cred cele relatate pentru că eu însumi am fost certat de o doctoriţă cînd am dus-o pe fata mea la ea. Între timp, fata mea a învăţat limba, acum ar avea dreptul să fie tratată într-un spital naţional unitar de către un doctor rrromân. În cazul de faţă, chiar şi viceprimarul a fost nevoit să se grăbească la ”locul acţiunii”. Nu ştiu ce s-ar întîmpla (dar chiar se întîmplă, nu?) dacă răsare de undeva un pacient englez sau francez. E drept că Clujul e plin de ambele naţiuni care mă enervează chiar şi pe mine cu tăbliţele lor blestemate.
Şi ne mai plîngem că suntem conduşi de tîmpiţi.
Update: Accidentul s-a petrecut sîmbătă la Cluj. O fată care a participat la un concurs de muzică populară a fost călcată pe picior de un autobuz. Rácz Norbert, părinte unitarian, a alergat la spitalul de copiii, unde au fost întîmpinaţi de doctorul Ioan Dobrescu...
Mărturisesc că nu am tradus postarea dintr-un pic de frondă. Foarte puţini români ştiu maghiara, şi dacă îi întrebi de ce, cei mai mulţi se apără în logica „trăim în România”. Ei bine, la Tg. Mureş am întîlnit deja 2 (doi) taximetrişti cu nume româneşti cu care am putut vorbi pe limba mea. România nu s-a dărîmat încă.
Se încarcă comentariile...
