Homeless-ul şi procurorul general

Am văzut că ninge cu fulgi mari cât un pumnişor de bebeluş şi am coborât în crucea nopţii, din turnul meu de prinţesă Rapunzel, să mă bucur de privelişte.

La întoarcere am intrat la Mega Image-ul nonstop din cartier. Singurul client, dacă i se poate spune aşa, la ora aia şi pe vremea asta, era un om al străzii care stătea la taclale cu bodyguardul magazinului şi sugea liniştit dintr-o bere la pet. „Tataie, aici nu e azil”, îi zicea din când în când bodyguardul. „Să plec?”, întreba bătrânul. „Unde să pleci? Nu vezi ce e afară? Bea-ţi berea, stai aici cuminte.”

Când să ies, moşul se repede la mine. Eu scot repede să-i dau un leu. „Săru' mâna, domniţa mea”, a luat el banii cu două degete, graţios. „Dar nu de asta v-am oprit, ci ca să te întreb şi pe matale ce discutam aici cu colegu'. Ce facem, domnule, o mai ţinem pe procuroarea aia, Kovesi, sau nu o mai ţinem? Că uite ce zice Ghiţă.”

Foarte rar mi s-a întâmplat în viaţă sa rămân fără replică, iar ăsta a fost clar unul dintre acele momente. Omul stătea calm, cu berea în mână în uşă şi chiar aştepta un răspuns. M-am gândit că singura explicaţie logică pentru care un homeless să ştie despre scandalul Ghiţă e că s-a uitat la televizor pe la vreun adăpost unde cel mai probabil a văzut emisiuni de la RTV sau de la Antene, aşa că ar fi înţelept sa nu intru în polemici cu el, femeie singură, la miezul nopţii.

Dar cum instinctul meu de conservare nu e întotdeauna funcţional, i-am zis: „Domnule, eu zic să o ţinem.” El a oftat şi mi-a răspuns un pic amărât: „Aşa cred şi eu, da' colegu' e de altă părere.”

Am ieşit complet buimacă din magazin în ninsoarea care se înteţise. Când am ajuns acasă, mi-a părut rău că nu l-am întrebat dacă a votat şi cu cine. Dar nu-i nimic. Mă duc şi mâine noapte la cumpărături. Sigur îl găsesc tot acolo.