Societate

articolul anterior articolul urmator

Homosexualitatea în România: de la „Mandruli pederastu“, la corecţii fizice şi suicid de ruşine

100
20 Apr 2013 17:03:19
Autor: Cristian Delcea, Mihai Mincan
Homosexualitatea, o temă de dezbatere aparent imposibilă în România, cel puţin fără mănuşi şi măşti     FOTO: AFP
Homosexualitatea, o temă de dezbatere aparent imposibilă în România, cel puţin fără mănuşi şi măşti     FOTO: AFP

Intoleranţă, închisori comuniste, delaţiuni, crime exploatate la maximum de presă. O scurtă istorie a comunităţii gay autohtone schiţează petele negre pe care le putem vedea şi astăzi, de fiecare dată când subiectul este readus în agenda opiniei publice.

„Eu sunt împotriva discriminării. În Europa, foarte multe ţări acceptă parteneriatele civile sau căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Am în vedere un proiect de lege care să reglementeze parteneriatul civil între persoanele heterosexuale sau persoane de acelaşi sex. Până la sfârşitul sesiunii parlamentare voi înainta acest proiect de lege“. Când Remus Cernea, deputat intrat în Parlamentul României, anul trecut, sub steagul PSD, a pronunţat aceste cuvinte, într-o conferinţă de presă la Constanţa, o dezbatere acidă a reapărut în opinia publică românească.

Periodic, cu precizia unui ceasornic bine setat, problema homosexualităţii este readusă în discuţie. În general, aceste reapariţii concid cu declaraţii politice (cum a fost cazul lui Cernea) sau prin celebrele deja parade anuale ale comunităţii gay din România. Şi, invariabil, aceste repuneri pe agenda divizează opinia publică în două mari falii, aparent ireconciliabile: aşa-zişii toleranţi, cei care consideră că liberalizarea faţă de problema homosexualităţii ar însemna un pas înainte către deschiderea României, şi cei mai tradiţionalişti, apărători ai valorilor familiei tradiţionale şi duşmani înfocaţi a ceea ce ei numesc „o boală“.

În cele ce urmează, vă propunem o scurtă incursiune printr-o istorie alternativă a României. Departe de a fi exhaustiv, acest demers îşi propune, mai degrabă, o trecere în istorie a unor evenimente, din care putem observa modul în care România s-a situat, de-a lungul secolelor, în raport cu problema homosexualităţii. Concluziile preliminare sunt la fel de actuale şi astăzi. Citind câteva din evenimentele de mai jos nu e greu de înţeles de ce, în prezent, societatea românească este ruptă în cei doi poli de opinie şi atitudine amintiţi mai sus.

1864. Codul Penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza urma modelul francez şi nu făcea nicio diferenţă între tratamentul relaţiilor heterosexuale şi cele homosexuale. Astfel, era condamnat doar violul homosexual.

1929. Pamfil Şeicariu îl numeşte pe scriitorul Panait Istrati „biet poet al şezuturilor deflorate”. Istrati este primul scriitor român care scrie un roman, Chira Chiralina, în care unul dintre personaje este homosexual.

1933. Scriitorul Geo Bogza este închis pentru scurtă vreme la penitenciarul Văcăreşti pentru atentat la bunele moravuri. Bogza tocmai publicase volumul de poezie „Poemul invectivă”. Una dintre creaţiile sale spunea povestea unui pederast. „La închisoarea de hoţi din Doftana/ Mai era şi Mandruli pederastul/ Mai mult un fel de puşlama/ Furase de la stăpână-su, un cârciumar hapsân./ Acum, nu de pervers, ci din spirit de negustorie/ Trăia pentru doi poli cu fiecare”.

Foto dreapta: Geo Bogza

Notă: Nicolae Ceauşescu a fost, de asemenea, închis la Doftana, în anii ’30, pentru agitaţie comunistă. După Revoluţie, s-a vorbit aluziv despre relaţiile homosexulae pe care tânărul Ceauşescu le-ar fi întreţinut la Doftana cu colegii lui de detenţie, mai-marii Partidului Comunist Român. 

1934. Scandal în jurul grupului cultural Criterion, din care făcea parte homosexualul de notorietate în lumea culturală de atunci, Petre Comărnescu. Florin Buhuceanu, unul dintre fondatorii asociaţiei Accept (pentru apărarea drepturilor comunităţii gay), a relatat cazul în volumul „Homoistorii”: „Publicaţia «Credinţa» a lansat o virulentă campanie de presă împotriva a ceea ce numea «cavalerii de Curlandia». Mircea Vulcănescu, de asemenea membru în «Criterion», merge până acolo încât îi aplică o corecţie fizică redactorului-şef de la «Credinţa», pravoslavnicul jurnalist Sandu Tudor”.

1936. „Codul Penal al lui Carol al II-lea” trece în ilegalitate relaţia homosexuală consimţită. Articolul 431 prevedea pedepsirea cu închisoarea a „actelor de inversiune sexuală” atunci când provocau scandal public. Astfel, orice act de inversiune sexuală adus la cunoştinţa opiniei publice putea fi penalizat cu închisoare de la şase luni la doi ani.

1947. Pedeapsa pentru inversiune sexuală creşte o dată cu instaurarea regimului comunist. Astfel cea mai blândă sentinţă era încarcerarea pentru doi ani.

Foto dreapta: primii homosexuali victime ale codului penal din 1936

1957. Codul Penal este din nou modificat, pederaştii fiind pasibili de pedepse cu închisoarea între 3 şi 10 ani. Chiar şi aşa, fenomenul homosexualităţii a rezistat. M.H. un homosexual care şi-a trăit tinereţea în comunismul timpuriu povesteşte în volumul “Homoistorii”: “Îmi aduc aminte de cinematografe cum era Dacia, din Bucureşti. Mă uitam la un film rusesc când un domn s-a aşezat lângă mine şi mi-a pus mâna pe picior. Mai era cinematograful Timpuri Noi, lângă berăria Gambrinus. Totdeauna erau câţiva bărbaţi care stăteau în picioare, oricât de goală era sala. Te atingeai când treceai pe lângă ei sau se aşezau pe scaunul alăturat. Mai existau câteva crâşme unde se aduna ceva lume gay. Îmi amintesc de barul Dunărea, dărâmat la cutremurul din ’77, era chiar în Piaţa Universităţii. Barul Berlin, lipit de hotelul Capitol, parcurile şi, evident, băile publice: cea Centrală, dărâmată tot în ’77, care era pe locul fântânii de astăzi de la Universitate”.

1968. Homosexualitatea apare ca termen lingvistic în noul Cod Penal. Ideologic, homosexualitatea era neproductivă pentru comunişti, care aveau nevoie de mame eroine şi de un slat demografic rapid. Celebrul articol 200 incrimina toate relaţiile sexuale între persoane de acelaşi sex. Pedeapsa era închisoarea de la unu la cinci ani.

1977. Ion Negoiţescu, homosexual asumat, îi scrie dizidentului anti-comunist Paul Goma, în semn de solidaritate. Securitatea preferă să răscolească în trecutul intim al lui Negoiţescu decât să-l aresteze pentru atentat la siguranţa naţională, care ar fi blamat România pe plan internaţional. Rezultă o anchetă care dinamitează lumea homosexualilor. Tânărul scriitor Petru Romoşanu, cu care Negoiţescu ar fi avut relaţii homosexuale, este forţat de Securitate să-l denunţe ca homosexual pe Negoiţescu şi pe alţi scriitori. Negoiţescu are o tentativă de sinucidere cu o doză de medicamente. Negoiţescu şi ceilalţi scriitori gay au scăpat de condamnare prin intervenţia scriitorului Ştefan Augustin Doinaş, deconspirat după ‘90 drept colaborator al Securităţii. Povestea a fost prezentată în anul 2010 de jurnalista Mirela Corlăţean în „Evenimentul zilei”.

Foto dreapta: Ion Negoiţescu

1981-1985. Secţia Moravuri din Miliţia Capitalei a desfăşurat în această perioadă o amplă anchetă. 54 de homosexuali din Bucureşti ar fi trebuit judecaţi şi condamnaţi. Însă dosarul a fost stopat de Suzana Gâdea, ministru al Culturii în acei ani, întrucât printre învinuiţi figurau mulţi artişti şi chiar persoane cu funcţii în Comitetul Central.

1993. Ciprian Cucu şi Marian Mutaşcu, doi homosexuali asumaţi din Timişoara, au fost deferiţi Poliţiei de familia unuia dintre ei. Cei doi au fost arestaţi în ianuarie 1993 şi au petrecut mai multe mai multe luni după gratii. În 1995, Mutaşcu s-a sinucis, nemaiputând suporta oprobiul public.

1993. A fost eliminat paragraful 1 din celebrul articol 200 din Codul Penal, care prevedea că „relaţiile sexuale între persoanele de acelaşi sex se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani”. Au rămas în vigoare articolele care făceau referire la „scandalurile publice în care erau implicate persoane de acelaşi sex, pedofilia şi violul”. Pedepsele rămâneau, însă, mai mari pentru viol homosexual decât aceeaşi infracţiune între persoane de sex opus.

1993. Homosexualitatea intră brutal în dezbaterea publică în momentul în care celebrul muzician Ioan Luchian Mihalea este ucis de doi dintre partenerii săi sexuali, Gavrilă Nelu Florian şi Păun Ionel. În anii care urmează, presa prezintă tot mai multe cazuri de crime pasionale între homosexuali.

Foto dreapta: Ioan Luchian Mihalea, alături de familie

1995. Mariana Cetiner a fost arestată pentru că ar fi încercat să convingă o altă femeie să întreţină raporturi sexuale cu ea. A petrecut trei ani în închisoare, până când preşedintele Emil Constantinescu a graţiat-o la insistenţele „Amnesty International“. A fost ultimul cetăţean român închis pe baza articolului 200.

1996. Se înfiinţează asociaţia „Accept“, primul organism din România care militează pentru drepturile homosexualilor.

2001. Guvernul adoptă o ordonanţă de urgenţă care a abrogă articolul 200 din Codul Penal pentru a elimina orice discriminare pe motiv de orientare sexuala.

2005. Are loc, la Bucureşti, primul marş gay din România.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Butnariu Ionel
20.04.2013, 21:59:12

IMPORTANT !!! Urasc homosexualitatea pt ca o uraste si Dumnezeu !!!! Deputatul Remus Cernea prin tembilismul lui politic de a promova asemenea initiative legislative nerusinate , risca sa scoata in strada la fel ca si la Paris sute si mii de oameni iubitori de moralitate publica , care vor apara CASATORIA formata doar dintr-un barbat si o femeie. (Rog ziarul Adevarul sa fie corect si sa publice toate comentariile. Deja nu ati publicat un comentariu pe aceeasi tema in urma cu o ora. Homofobi-anormali psihic sunt homosexualii , ci nu noi oamenii care suntem normali si iubim FAMILIA traditionala formata doar dintr-un barbat si o femeie.

-2 (24 voturi)
Dr. Dan
20.04.2013, 22:06:10

Homosexualitate, homosexual, gay, lesbiana.... romanul de rand trebuie intai sa se obisnuiasca sa rosteasca aceste cuvinte fara sa i se incrancene pielea. Primul pas spre toleranta. De multe ori ura si intoleranta nu sunt semne de incultura sau barbarism, cat pur si simplu lipsa de expunere. Reflexul negativ adanc infiltrat declansat de cuvinte ca si "homosexualitate" este un reflex promovat de ani de zile de bigotism si ipocrizie. Greu de scuturat. Ma bucur ca aceste cuvinte apar in titluri de articole. Sar in ochi, si asa poate incet incet se schimba lucrurile.

+8 (24 voturi)
Soldan Romi
20.04.2013, 23:08:38

Te simti discriminat?

+1 (13 voturi)
Magda Poeana
20.04.2013, 23:35:44

Sunt toleranta cu acesti dezaxati care se cheama homosexuali ,atata timp cat nu ma agreseaza cu publicitatea si nu insista sa fiu de acord ca nenorocirea lor este ceva normal.Traiti-va pacatul cu decenta,nu va mai faceti atat de cunoscuti ca distrugeti educatia tineretului.Pun si eu o intrebare:Ce s-ar intampla cu omenirea daca cuplurile ar fi barbat -barbat si femeie-femeie.Personal ,eu nu imi pot imagina.Nu e zi sa nu apara un articol despre homosexuali.Lasati-ne dracului in pace cu mizeriile voastre!!!Este somaj,nu sunt bani ptr sanatate,nu avem infrastructura,copii abandonati prin spitale sau aruncati la tomberoane din cauza saraciei ,etc si voi ne agresati cu stiri despre homosexuali.

-4 (18 voturi)
Teodorescu Emanuel
20.04.2013, 22:06:13

Orice om are dreptul de a-si alege propriul drum. Homosexualitatea duce la orbire. Imi ve-ti spune: ce fraier! Cum sa orbesti de la asa ceva?!. Si totusi e adevarat. Prin practicare necontrolata a masturbarii se poate ajunge la homosexualitate. Pana acum nu am intalnit nici un homosexual fericit. Sunt oameni care se folosesc de functia pe care o au doar in scopuri personale. Se vad doar pe ei insisi. E vorba de o oribire spirituala si nu fizica. Cu toate acestea trebuie respectata demnitatea si alegerea fiecarui om. Multi tineri sufera in licee si scoli deoarece sunt etichetati ca fiind gay. Multor tineri le este frica de parinti, de societate sa spuna ceea ce simt. Sunt multi tineri care ajung in pragul sinuciderii. Noi romanii suntem prea duri atunci cand vrem sa impunem adevarul. Dialogul e cea mai optima solutie.

-3 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (100)