Iohannis a dat, Iohannis a luat, preşedintele fie lăudat!

Pe 14 mai vom fi ieşit din starea de urgenţă declarată de Preşedintele Iohannis. Ca să fie clar, şi eu i-aş fi recomandat să ia această decizie. Însă nu aşa! În discursul său informativ a mutat întreaga răspundere pe umerii premierului Orban, ca şi cum până în 14 a fost treaba preşedintelui iar după, când lucrurile sunt mult mai grave, treaba premierului, că aşa prevede legea. Total eronat!

Câte cazuri simptomatice de covid erau in 16 martie? 168. La fiecare caz simptomatic mai putem adăuga 4 asimptomatice. În total probabil că existau în jur de 840 de bolnavi covid 19. Ce am făcut? Ne-am distanţat intrând fiecare în casele noastre. 

Ce măsuri sanitare am luat? 

S-au cumpărat aparate de testare dar nu testam că sunt kiturile scumpe (cam 20 de euro per bucată), am cumpărat materiale de protecţie dar nici alea nu au ajuns acolo unde trebuie şi la timpul potrivit şi ...cam atât. Vaccin sau tratament etiologic nu are nimeni. Totuşi s-au folosit unele medicamente cu rezultate îndoielnice. Mai există o categorie de medicamente foarte scumpe care par a fi eficace, însă sunt exagerat de scumpe şi destinate altor categorii de bolnavi. Nu s-au cumpărat nici pe cale normală, nici prin achiziţii de necesitate ci s-a apelat la donaţii. Despre aceste medicamente nu prea s-a vorbit, fiind rezervate pentru VIP-uri şi cazuri selectate. Nu le-aş fi amintit dacă aceste tratamente discrete, nu ar conferi decidenţilor sentimentul că sunt protejaţi în caz de se întâmplă ceva. 

Pe scurt, am făcut ce-am putut, adică ceva mai puţin decât nimic. Şi în aceste condiţii, ce argumente minime, de bun simţ, am putea avea pentru a crede că am învins SARS-Cov-2? Va muri virusul de plictiseală, de lehamite sau se va sinucide? Să fim serioşi!

Răspunderea politică dar mai ales morală privind decesele care vor urma, dacă vor fi în creştere, revin celui care a decis ieşirea din starea de urgenţă! 

Preşedintele ar fi trebuit să ne spună că economia ne forţează să găsim o cale de repunere în funcţiune, ca decretarea unei noi stări de urgenţă ar fi însemnat un precedent periculos pentru democraţie etc şi că cere Guvernului să emită de urgenţă o ordonanţă care să permită menţinerea restricţiilor şi întărirea fermă a măsurilor de protecţie. Mai ales ar fi trebuit să dea semnalul că rămâne la comandă, singura schimbare fiind una de formă legislativă. Nu a făcut-o şi lumea înţelege că stăm bine!

Nu este aşa!

Câte cazuri avem acum, la sfârşitul urgenţei? 8243 pacienti cu covid 19 simptomatici şi de 4 ori mai multe cazuri inaparente. Ce vom face? Trecem la ”business as usual” (afaceri ca în vremuri obişnuite).  Cei aproximativ 30.000 bolnavi asimptomatici dar contagioşi, azi încă izolaţi la domiciliu, vor merge la slujbă, vor lua metroul, autobuzul etc şi îi vor infecta şi pe alţii. Aceştia, poate vor face tot forme inaparente însă persoanele la risc din gospodăria sau apartamentul lor, imensa lor majoritate, vor face decompensări dublate de afectare respiratorie şi, probabil, vor muri. Miile de decese nu vor putea fi mascate, aşa cum azi încă mai speculăm că poate oricum ar fi murit. Era prea puţini ca să atragă atenţia.

Din 14 mai, responsabilitatea vâlvătaiei pandemiei care va urma s-a mutat pe umerii premierului Ludovic Orban. Am ascultat lunga sa declaraţie de presă şi răspunsurile la întrebările jurnaliştilor. Oamenii nu se uită la dări de seamă ci aşteaptă soluţii de la cei care îi conduce. Însă soluţii nu au fost avansate pentru că în acest moment nu are! Vorbind foarte frumos de economie, de viitoare investiţii şi nimic despre măsurile suplimentare de contenţie a epidemiei în noile condiţii, ”de relaxare” premierul a părut desprins de realitatea urgenţei medicale în care e aflăm. Dintr-un motiv oarecare se pare că s-a creat o falie între medicii din jurul premierului şi restul factorilor de decizie care influenţează deciziile acestuia. Desigur, există şi posibilitatea că nici consilierii medicali să nu fie capabili să ofere alte soluţii sau şi mai rău, decizia trecerii la starea de alertă să fi aparţinut exclusiv presedintelui ţării şi miniştii să fi fost luaţi prin surprindere. 

Oamenii însă vor muri! 

Nu pentru că le-a sosit timpul ci urmare a unei decizii politice!

Pe de altă parte, ”opoziţia” majoritară va folosi cinismul politic pentru a ataca Guvernul, răspunzând aproape legitim atacurilor Preşedintelui Iohannis. Nu este exclus chiar să îi amputeze, din nou, puterea de a emite ordonanţe de urgenţă printr-o moţiune de cenzură, ameninţarea cu anticipatele fiind deja caducă. Astfel Guvernul va fi lipsit şi de posibilitatea de a pune în practică planul de redresare economică, cel care i-ar putea aduce capital electoral.

În concluzie, premierul trebuie să dea testul politic suprem în această perioadă, să emită o ordonanţă de urgenţă înainte de 14 mai, prin care să legifereze măsurile suplimentare de contenţie a transmiterii pandemiei în ţara noastră, care să înlocuiască unele din măsurile existente în ordonanţele militare, să le asprească.  Mai mult, trebuie să completeze legislaţia privind starea de alertă, legiferata atât de minimal încât orice ordin va încerca să dea va fi suspicionat că adăuga la lege şi este drept urmare contrar constituţiei. Urmeaza săptămâna de graţie a omului politic Ludovic Orban!