Ilie Ciurescu, fost angajat al TVR: „Brateş a propus să fie chemat Iliescu la Televiziune“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ilie Ciurescu, la 22 de ani de la Revoluţie
Ilie Ciurescu, la 22 de ani de la Revoluţie

În 1989, Ilie Ciurescu era redactor-şef adjunct pe probleme de politică externă la redacţia Actualităţi din TVR. Îl însoţea pe Ceauşescu în vizitele făcute peste hotare, era preferat de „Tovarăşa“, dar avea la activ şi corespondenţe de război din momente istorice precum Cehoslovacia 1968 şi Vietnam 1969.

Revoluţia din 1989 a trăit-o tot din interior: a fost în Piaţa Palatului la celebrul miting din 21 decembrie şi s-a trezit prins în iureşul creat la Televiziune după fuga lui Ceauşescu.

Într-un fel, Ciurescu este cel care a numărat ultimele secunde ale regimului ceauşist: „5, 4, 3, 2, 1 - sunteţi în emisie". Pe micile ecranele ale românilor au apărut câţiva oameni cu ochii ieşiţi din orbite strigând cu voci răguşite: „Am învins, am învins!".

Ilie Ciurescu vorbeşte despre evenimentele din 1989 fără a încerca să disculpe Televiziunea sau pe colegii care s-au înghesuit în faţa camerelor pentru a prinde un rol cât mai central în filmul diversiunii.

Ilie Ciurescu, unul dintre cei mai importanţi oameni din TVR în 1989, dezvăluie cele mai interesante momente trăite în zilele Revoluţiei.

Unde v-a prins izbucnirea evenimentelor din Timişoara?

Eu pe 18 decembrie 1989 am plecat împreună cu o mică echipă de televiziune în Iran, unde l-am însoţit pe preşedinte în vizita pe care a efectuat-o acolo. A fost o vizită care n-a ieşit cu nimic din tipare, exceptând o atmosferă uşor tensionată provocată de evenimentele din ţară. Ştiam că în România sunt manifestaţii, ştiam că s-a tras în populaţie.

Ceauşescu a fost mai agitat decât de obicei pe parcursul vizitei?

Nu ştiu, nu am avut niciun indiciu că ar fi fost altfel decât în mod obişnuit. V-am spus că vizita din Iran nu a ieşit din tipare.

Şi v-aţi întors pe 20 decembrie.

Da, abia am apucat să ajung acasă, că m-au chemat la Televiziune, întrucât în acea seară Nicolae Ceauşescu urma să ţină o cuvântare către popor. Apoi în dimineaţa de 21 am aflat că o să am o transmisie directă din Piaţa Palatului, unde va fi un mare miting. Eu am fost în carul de transmisie.

Ce s-a întâmplat acolo, cum s-a spart mitingul?

A început manifestaţia şi la un moment dat s-a auzit o explozie, pe care noi am perceput-o în car ca pe un cutremur. Am încercat să ne păstrăm cumpătul şi să refacem transmisiunea. În situaţii neprevăzute, camerele se îndreaptă către locuri neutre, dar noi am păstrat camerele îndreptate spre balcon pentru că voiam să vedem ce se întâmplă. Aşa au rămas imaginile cu Ceauşescu încercând să refacă mitingul.

Deci toată învălmăşeala a pornit de la acea explozie.

Da, undeva în zona restaurantului Cina s-a produs o explozie provocată probabil de anumite forţe care vizau o destabilizare a mitingului. Băieţii de la camere au spus că au fost petarde şi că s-au format şuvoaie de oameni care încercau să scape din acea zonă. Aşa a apărut îmbulzeala.

Au venit nişte zgomote şi pe staţia de amplificare?

Aşa este, au fost. Le-am auzit eu în car, ca un fel de vuiet. Nu mi-am dat seama de unde au venit. Vuietul ăsta a precedat explozia. 

Cine credeţi că a provocat acea explozie?

N-a putut nimeni să vadă cine în acea îngrămădeală. Dar să vă spun ceva: eu am fost în Cehoslovacia în 1968. La 21 august, autorităţile aviatice sovietice au cerut aprobări suplimentare pentru aterizări pe aeroportul din Praga. Au aterizat două avioane cu, chipurile, turişti. Erau numai bărbaţi, îmbrăcaţi la fel, cu genţi diplomat. Toţi au plecat în diverse direcţii din Praga, în puncte-cheie. La noi, turiştii sovietici au venit cu maşinile şi nu e aici nicio legendă, e adevărat.

Să continuăm cu ziua de 22 decembrie.

M-am prezentat la serviciu de dimineaţă. Noaptea se luase măsura ca echipe de filmare să filmeze tot ce a rămas în urma evenimentelor din timpul nopţii. S-au tras mai multe casete, iar dimineaţa la 7.00 au fost vizionate de vicepreşedintele Televiziunii şi de Teodor Brateş. Nu ştiu unde au rămas casetele. Imediat după am avut o întâlnire în birou la Brateş, unde el mi-a declarat că din acea clipă încetează orice colaborare cu conducerea de partid şi de stat, iar atitudinea lui e schimbată, nu-l mai interesează nimic. I-am zis: „Tică, fiecare face cum crede".

Culmea e că a încetat colaborarea exact la momentul potrivit.

Da, mă rog. S-a deschis postul pentru scurt timp ca să se anunţe moartea lui Milea, după care a urmat o aşteptare tensionată. Am aflat că se formează coloane din centrele industriale şi surpriză: pe acoperişul Televiziunii au apărut cuiburi de mitralieră. Asta înseamnă că existau informaţii că manifestanţii vor veni la Televiziune. Pe comandantul postului de pază de la TVR, Diţiu, îl cunoşteam. Am deschis geamul şi i-am zis: „Diţiule, ce ordin ai? Să nu te pună mama dracului să tragi în populaţie!". Şi el mi-a zis: „Nea Bebe, nu se va trage".

Unde eraţi când au venit manifestanţii?

Eram în redacţie când s-a produs intrarea coloanei în Televiziune. Am văzut cu ochii mei că militarii au avut ordin să se dea deoparte şi să le permită accesul. Oamenii au intrat şi ne-am pomenit cu ei în redacţie. M-au recunoscut pe mine, pe George Marinescu, pe Petre Popescu. Ne-au luat pe sus şi ne-au dus în Studioul 4, pe care îl ocupaseră deja.

Caramitru şi Dinescu erau cu ei?

Au apărut ceva mai târziu, n-au fost printre primii care au venit.

Care a fost atitudinea revoluţionarilor când au descins în TVR?

Erau imperativi, cereau cu insistenţă să se deschidă imediat postul de televiziune ca să se adreseze poporului. Le-am explicat că nu se poate deschide instantaneu. Foarte dur au primit acest răspuns. Eu în timpul ăsta discutam cu directorul Petre Constantin şi-i spuneam că oamenii pun presiune. Şi el îmi zicea că ştiu foarte bine că nu se poate deschide într-o secundă.

Cât de greu se putea deschide?

Asta e chestiunea, că toată lumea discută, dar nimeni nu ştie cum se poate deschide un post. S-au scris tâmpenii prin cărţi, că nu era energie electrică. Asta e o tâmpenie! Problema era că deschiderea Televiziunii nu se făcea din Televiziune, ci din Palatul Telefoanelor, unde era coordonator domnul Pintilie, adjunct la Telecomunicaţii. Până la urmă s-a deschis emisia. Eu am fost cel care am dat intrarea, numărătoarea inversă până la intrarea în direct.

Caramitru spune că jucaţi la două capete, le-aţi spus că nu e curent şi i-aţi filmat pe ascuns, au fost acele imagini dinaintea intrării în emisie.

Da' el la câte capete juca? Se poate, domnule, să facă asemenea mitocănii? Una e curentul pentru filmare şi alta semnalul pentru intrarea în emisie. Nu mă faceţi să spun eu mai multe despre Caramitru.

De ce? Spuneţi!

Nu vreau să spun tot ce ştiu. Am nepoţi, pentru ei mai trăiesc, în rest....

"Era atâta băutură în Televiziune cât n-a fost niciodată. Cine a adus-o? Binevoitorii."
Ilie Ciurescu

„Noi ştiam de Nicolae Militaru..."

Aţi fost cel care i-a organizat cât de cât pe revoluţionari înaintea intrării în direct. 

Da, era o bălmăjeală totală. După ce s-a deschis postul a început o ceartă sinistră că trebuie neapărat să se facă un program, un manifest pentru a se adresa populaţiei. Şi în Studioul 4 se certau cine e în stare să facă acest manifest. Şi nu s-a putut croi nimic .

Mulţi spun că odată cu apariţia lui Iliescu s-a pus un pic de ordine. 

Chestiunea cu Iliescu este tratată foarte greşit. Se ştia că Iliescu urma să fie conducătorul României. Eu lucram în redacţia de Actualităţi din '64. Cam de prin '74 se ştia, s-a difuzat poza lui pe agenţiile internaţionale de presă. Au făcut o analiză cu posibilii succesori la conducerea României. Iliescu a apărut acolo. De altfel, se pare că lucrurile nu erau pregătite pentru schimbarea radicală a regimului, ci doar pentru schimbarea lui Ceauşescu.

Deci, nu v-a luat prin surprindere apariţia lui Iliescu la Televiziune.

Nu, pentru că eu ştiu şi tevatura făcută în legătură cu cine trebuie să fie chemat. Brateş a fost cu ideea să fie chemat Iliescu, el a propus.

În ce context a avut Brateş această idee cu chemarea lui Iliescu?

Eram într-un cerc restrâns în care se discuta când se mai făceau mici pauze. Şi se căutau oameni care să facă programul Revoluţiei, să organizeze un pic. Brateş ştia despre Iliescu că a fost... Dar nu vă mai spun! Dumneavoastră vreţi să aflaţi totul dintr-odată.

Măcar după 22 de ani să aflăm.

Da, da... Cele două idei care s-au discutat într-un anumit context erau următoarele: Iliescu să fie preşedinte, să fie chemat ca să conducă formula care se va organiza, iar pentru Televiziune s-a dorit preşedinţia lui Paler.

Şi a venit Iliescu.

Da, şi trebuie spus că el a avut un rol în aşezarea bramburelii de atunci. Iar beleaua n-a fost că el a ajuns conducător, beleaua a fost ce fel de oameni şi-a ales în jurul lui.

La Televiziune, aşezarea bramburelii a însemnat începutul unei manipulări bazate pe zvonurile despre existenţa teroriştilor.

Şi eu ce să zic, că n-a însemnat? În acele momente era clar că Televiziunea nu era într-o poziţie comodă. Şi atunci trebuia găsită o formulă, cred, aşa s-or fi gândit marii noştri lideri, în care să întreţinem atmosfera de pericol în care se afla Televiziunea şi să facem în aşa fel încât oamenii să vină acolo, să o apere şi să o susţină.

La cine vă gândiţi când spuneţi „marii lideri", la Iliescu, la Brucan?

Domnule, Brucan era un pirat al gândirii tactico-strategice. El era tobă de carte anticomunistă, după cum era şi tobă de carte antiimperialistă.

Vreţi să spuneţi că această diversiune a fost şi o strategie a liderilor din Televi­ziune pentru a se apăra pe ei?

N-aveai cum să explici altfel schimbul de focuri.

Sunteţi de acord că ceea ce a fost la Televiziune în acele zile a fost o mare manipulare?

În mare parte a fost.

De unde veneau acele zvonuri pe bileţele?

Din redacţia de Actualităţi şi de la etajul 11, unde era comitetul de coordonare a activităţii revoluţionare. Coordonatorul acestei poveşti era întotdeauna Brucan. El coordona orientarea generală a activităţii din Televiziune.

De oamenii care s-au perindat pe acolo, Cico, Lupoi, Militaru ştiaţi ceva?

De Militaru ştiam, noi ştiam multe. Ştiam cine este şi ce înseamnă venirea lui. Nu e întâmplător că el a fost pus în fruntea Armatei. Ştiam că a avut legături cu ruşii, mai aveam şi noi, cei din Televiziune, nişte informaţii, nu eram nişte tâmpiţi. Aveam cunoştinţe, discutam. S-a aflat că a fost un proces cu el, cu Radu Nicolae, şi că nu s-a putut merge mai departe pentru că se producea deranj undeva. Ehe...

Cum comentaţi prestaţia lui Teodor Brateş din acele zile?

Nu comentez.

De ce a făcut tot circul acela?

Nu pot să vă spun. Am un răspuns, dar nu pot să vi-l dau.

Într-una dintre apariţii, domnul Brateş spune că soldaţii nu trebuie să mai aştepte dezlegările formale ale superiorilor. Să folosească armamentul fără a mai aştepta ordine!

Cum să faci aşa ceva? Cum să faci aşa ceva?

S-a făcut şi aţi fost acolo.

N-am fost când a făcut asta. Pot să vă spun fără niciun pic de bravură că, dacă eram acolo, n-aş fi lăsat fără replică această chestiune. 

Nu aţi fi putut face nimic să opriţi acea manipulare grosolană; vă consideraţi vinovat cu ceva?

Nici cea mai mică vină nu am. Îmi reproşez că am fost un pic cu nasul pe sus şi scârbit. Am plecat de acolo de unde era nebunia mai mare. Când i-am spus unuia să verifice informaţia pe care o dă, mi-a zis că sunt ceauşist. Şi atunci m-am scârbit.

Când în faţa camerelor se vedea acea isterie, acele anunţuri pline de panică, în spatele camerelor conştientizaţi că se exagerează?

Nu pot să jur, dar uneori da.

Mesajele alea care au apărut pe ecran, cu „Apa e otrăvită" şi restul, cine le scria?

O dactilografă.

Şi ei cine putea să-i dea dispoziţie, că nu făcea de capul ei?

În principiu, Teodor Brateş.

Înainte de 1989 v-a contactat cineva să vă propună să contribuiţi la răsturnarea lui Ceauşescu?

Nu. Am avut întâlniri în străinătate şi mi s-a propus să rămân. Au fost vreo trei.

Şi de ce n-aţi acceptat?

Nu pot să vă spun.

Se spune că din TVR s-au dat, în acele zile, multe telefoane la Moscova.

Nu am asistat la niciun asemenea moment. Dar să fiţi siguri că au fost foarte mulţi străini implicaţi atunci, asta nu poate să o nege nimeni. Iar ruşii sunt maeştri în arta diversiunii.

Ca specialist în politică externă, sunteţi ferm convins că URSS a avut o contribuţie decisivă în căderea lui Ceauşescu?

Bineînţeles. Era obiectivul numărul 1 al politicii externe la nivelul sistemului socialist. Nu se putea să-l ierte Gorbaciov pe Ceauşescu. Rusul nu iartă orice s-ar întâmpla. Există nişte analogii care nu ne fac deloc fericiţi. Imediat după război, în România s-a produs o sovietizare masivă, iar instrumentele erau aşa-numitele SOVROM-uri. SOVROM Oţel, Lemn, Transport. Asta însemna că tot ce se producea mergea la ei. Acum avem multinaţionale. Şi se construiesc în continuare malluri şi centre comerciale. Asta înseamnă că în România mai e ceva de muls.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite