Impostura ― o „avangardă” pe bani publici

"Talentul ", bine încadrat între ghilimele, astăzi, se interpretează/înseamnă "modă": "aşa se scrie azi", "aşa se scrie şi pe-afară" ― de parcă "afara" nu ar avea şi ea idioţii ei, impostorii ei, veleitarii ei. Moda o face numai scriitorul autentic, cu talentul sau cu geniul său, după "puterea" creatoare, marcând un spaţiu şi deschizând un timp

El aduce astfel o nouă viziune pe care o impregnează adânc în istorie, inaugurând şi consolidând un stil: "de la mine încolo". De ce aşa? Fiindcă până la el sunt toate marile valori literare care au contribuit, direct sau prin ricoşeu cronologic, la închegarea valorii sale, devenind astfel noua verigă adăugată lungului lanţ valoric. Vorba lui Blaga, citez din memorie: "Poeţii, toţi poeţii sunt un singur neîntrerupt, neîntregit popor". Aşadar, "de la el încolo", iar pentru a te înscrie pe această traiectorie valorică, trebuie să fii asemenea lui şi a celor de dinaintea sa, adică să ai talent, să fii autentic ― numai aşa poate fi şi "de la tine încolo", altminteri nu e decât bovarism, impostură, grafomanie, pretenţii artistice pe banii statului şi "avangardă" (a nu se ignora ghilimelele!).

Din 90 încoace, în România, hoarde de ipochimeni, cărora dacă ar fi să le amesteci textele, nu ai şti, după, care e al unuia şi care e al celuilalt, toate fiind o apă şi-un pământ, vorba poetului, sunt într-o permanentă "avangardă", iţită şi epuizată de la o zi la alta ― graţie dimensiunii infinite a prostiei, după cum remarca şi Einstein. Doar par că n-ar avea talent, doar par că n-ar avea geniu, ţi se pare că n-ar fi creatori. Nu te pricepi, nu ştii, nu înţelegi. Ei sunt "avangardişti", şi încă mari. Măcar cu prostia de-ar fi în avangardă, însă nici aşa nu sunt ― fiindcă, deşi ei nu cred, de la facerea lumii încoace, s-au perindat pe pământ miriade de proşti mai mari decât ei.

Pentru a fi mare trebuie să fii Prestigios, nu celebru, iar dacă le ai pe amândouă, cu atât mai bine ţie, şi cititorilor avizaţi/instruiţi (deoarece sunt şi cititori sau susţinători "avangardişti") cu atât mai bine. De ce Prestigiul şi nu celebritatea? Simplu: fiindcă există şi proşti celebri.

P. S. Se spune despre poet (dar e valabil pentru toate artele) că e un mic Dumnezeu care creează o lume ― numai că Dumnezeu, când a creat lumea, n-a fost în "avangardă" şi nici nu a creat-o după "moda vremii”, "cum e pe-afară". El a fost unic: Eu sunt!

P.P.S. Dar oare proştii de "pe-afară" ce "afară" mimetic-modelatoare or fi având?