Impresii de pe şoselele patriei

N-am înţeles mai nimic din aşa-zisa “dezbatere publică” asupra noului cod rutier. Am observat doar că, la un moment dat, liderii de partide au început să se contrazică în legătură cu mărimea amenzilor. Şi cam atât.

Bat şoselele patriei şi ale Europei de multă vreme şi am văzut de toate. Pot să fac şi oarecari consideraţiuni comparative, mai mult sau mai puţin superficiale: în traficul elveţian te plictiseşti de-a dreptul, atât de disciplinat şi liniştit e; italienii sunt, ca şi noi, mai temperamentali şi mai aventuroşi, aşa că pun în actul de a conduce maşina şi o oarecare fantezie (ca să nu zic mai mult); în ţările nordice, nu-i trece nimănui prin cap să facă “şmecherii” pe şosea, responsabilitatea e atât de bine înfiptă în comportamentul oamenilor încât gândirea lor nu poate cuprinde, pur şi simplu, ideea că mersul cu maşina poate fi un mod de a “te da mare” sau de a-ţi agresa/umili partenerii de trafic. Ş.a.m.d. Sigur că asemenea generalizări pot fi riscante ori înşelătoare, dar încerc să spun, prin ele, că atitudinea cetăţeanului atunci când e la volan are legătură cu educaţia lui de dinainte de a căpăta permisul de conducere. Şi mai are legătură şi cu sâmburele de spirit comunitar ori cu respectul faţă de cei din jurul tău pe care, dacă nu l-ai dobândit prin educaţie şi dacă nu-l ai atunci când mergi pe jos, cu atât mai puţin îl vei avea când ai în “subordine” un număr considerabil de cai-putere. E adevărat, în toate aceste ţări există şi amenzi consistente, menite să descurajeze eventuale încălcări ale regulilor. Dar există şi altceva, în afară de amenzi.

La noi, aiurelile de pe şosele te fac să-ţi pierzi uzul raţiunii. Mersul cu maşina e, pentru unii, un mod de a-şi exprima “bărbăţia”, un mijloc de a-şi vărsa în public frustrările, complexele şi neputinţele lor şi ale strămoşilor lor. Asta e limpede. Vezi, pe şoselele patriei, tot felul de năuci care fac tot felul de manevre “curajoase”. Şi scapă ca prin urechile acului nu pentru că e ceva de capul lor ca şoferi, ci pentru că îi feresc ceilalţi (după principiul “cel mai deştept cedează”) sau pentru că, pur şi simplu, au noroc chior. Unii se mai şi filmează şi se pun pe youtube, căci sentimentul că “îi vede lumea” conducând pe contrasens cu două sute pe oră le mai alină un pic traumele psihice mari şi multe. Mă tem că un nou cod rutier care are drept cuvânt de ordine “amenzi mai mari” nu-i va descuraja pe aceşti zărghiţi – cel mult îi va potoli o vreme, până vor prinde iar “curaj”. Pentru diverse infracţiuni, de diverse naturi, au fost sporite pedepsele – şi asta n-a dus la mare lucru. Luaţi, de exemplu, infracţiunile din sfera corupţiei: pentru multe dintre ele există pedepse destul de mari, de multă vreme. Dar efectul a început să se vadă abia de câţiva ani, de când DNA şi Justiţia au început să-şi facă treaba şi să aplice legea. Probabil că aşa se va întâmpla şi în domeniul rutier. Dar cine şi cum să aplice legea? Poliţiştii rutieri se plâng că n-au resurse, că sunt prost plătiţi, iar cine umblă mult pe străzi şi pe şosele îşi dă seama că, de foarte multe ori, poliţia rutieră e absentă exact din locurile unde ar fi nevoie de ea. Şi apoi, mai e ceva foarte important: sistemul nostru de drumuri e prost calibrat şi cu tot felul de probleme, administratorii străzilor nu-şi fac treaba, la tot pasul te pândesc gropi, lucrări, şantiere interminabile ş.a.m.d. – adică tot felul de pericole la adresa circulaţiei. Când ai de făcut un drum mai lung pe şosea, ştii când pleci, dar nu ştii când ajungi. Dacă mai şi plouă, nici nu mai e cazul să-ţi faci vreo planificare – să zici mersi că ajungi. Iar când dau câţiva fulgi de nea, e dezastru naţional. Aşa încât codul rutier cu amenzile lui mărite nu va da, probabil, mari rezultate, iar peste câţiva ani o să ne întrebăm de ce şi o să ne-apucăm iar să-l modificăm.

Până nu se construiesc drumuri cumsecade, până nu creşte nivelul de civilizaţie în general (nu doar la volan), trăim şi călătorim mioritic, împăcaţi cu soarta. Dar din “dezbaterea” legată de codul rutier, tot rămânem cu ceva: liderii partidelor au pus ochii doar pe mărimea amenzilor, dând indicaţii preţioase să mai scadă, acolo, cu câteva mii de lei. Ca în multe alte împrejurări, indicaţia şefului de partid e mai importantă decât orice logică legislativă.