Incendiul de la Notre Dame şi valul de violenţe din 2019 împotriva bisericilor europene

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
incendiu notre dame

Turla Catedralei Notre-Dame s-a prăbuşit şi acoperişul în formă de cruce al catedralei a ars şi a căzut în întregime, în incendiul care a izbucnit ieri după-amiază la biserica-simbol a Parisului şi a Franţei.

Un comentator scris pe Twitter: „Oricine îşi imaginează că o catedrală se poate restaura – acea turlă care cade nu va putea niciodată să fie re-creată. Carapacea din piatră a Catedralei nu înseamnă nimic fără sculpturile ei, fără ferestre, şi fără nenumăratele ei detalii. Este ca şi cum am privi cum arde Mona Lisa."

Catedrala Notre-Dame este cunoscută şi drept Catedrala Sfintei Cruci. Incendiul are loc cu puţine zile înainte de Vinerea Mare, în Săptămâna Patimilor, pentru credincioşii romano-catolici.

Un val de atacuri recente împotriva bisericilor creştine, în Franţa

Incendiul de la Notre Dame vine în contextul în care mai mult de 10 biserici din Franţa au fost vandalizate, de la începutul lunii februarie şi până în prezent, conform publicaţiei Crux. A doua biserică din Paris ca mărime, după Notre Dame, a fost incendiată pe 17 martie (link către Mediafax). Ancheta a confirmat, pe 18 martie, că focul a fost pus intenţionat – conform Observatorului cu privire la intoleranţa împotriva creştinilor în Europa, o organizaţie cu sediul în Viena, fondată cu ajutorul Consiliului Europei (link aici către site-ul organizaţiei).

Newsweek a publicat, pe 21 martie, un material cu titlul: „Bisericile catolice sunt vandalizate în întreaga Franţă. Iar oficialităţile nu cunosc motivele”. Materialul de pe Newsweek vorbeşte despre un val de atacuri care a pornit la începutul anului, şi care includ incendieri intenţionate şi acte de profanare a bisericilor. Conform Newsweek, „Franţa se confruntă cu un val din ce în ce mai mare de violenţe anti-creştine.” Publicaţia o citează pe Ellen Fantini, directorul Observatorului cu privire la intoleranţa împotriva creştinilor. „Cred că există o ostilitate din ce în ce mai mare, în Franţa, împotriva Bisericii şi a simbolurilor ei; dar pare să fie îndreptată, mai degrabă, împotriva creştinismului şi a simbolurilor creştinismului. (...) Atacurile au ca ţintă simboluri care sunt cu adevărat sacre pentru catolici. Profanarea Sfintelor Taine reprezintă un atac foarte personal împotriva catolicismului şi a creştinismului, ceva mult mai rău decât un slogan obscen pictat pe peretele exterior al unei biserici.”

Ellen Fantini arată că deşi Franţa este o ţară laică, ea este, din punct de vedere cultural, o ţară creştină. Astfel, „un atac asupra Bsericii ca un simbol al religiei reprezintă un atac asupra autorităţii şi asupra patrimoniului cultural.”

„Bisericile europene: vandalizate, profanate şi arse în fiecare zi”

Gatestone Institute publică un material amplu despre acest val de vandalisme împotriva bisericilor catolice din Europa Occidentală. Prezint mai jos câteva fragmente din articol.

Doar în luna martie, patru biserici au fost vandalizate şi/sau arse. PI-News, un site german de ştiri, scria: „În această ţară, există un război ascuns împotriva a tot ceea ce simbolizează creştinismul: atacuri împotriva unor cruci de pe vârfurile munţilor, asupra unor statui sfinte de la marginea drumului, asupra bisericilor... şi, recent, asupra cimitirelor.”

„Practic, în fiecare caz în care este atacată o biserică, autorităţile şi mass-media ascund identitatea vandalilor. În rarele cazuri în care identitatea musulmană (sau „imigrantă”) a celui care a comis actul de vandalism ajunge la lumină, vandalii sunt înfăţişaţi, apoi, drept persoane care suferă de probleme mentale”, scrie Raymond Ibrahim de la Gatestone Institute.

„Aproape nimeni nu scrie sau vorbeşte despre atacurile din ce în ce mai dese asupra simbolurilor creştine. Există o tăcere elocventă atât în Franţa, cât şi în Germania în ceea ce priveşte scandalul vandalismelor şi originea celor care le comit... (...) Nu făptuitorii sunt în pericol să fie ostracizaţi, ci aceia care îndrăznesc să asocieze vandalizarea unor simboluri creştine cu migraţia. Aceştia sunt acuzaţi de ură, discurs al urii şi rasism” – conform PI News, citat de Raymond Ibrahim.

În Franţa, două biserici sunt vandalizate, în medie, în fiecare zi. În 2018, s-au înregistrat în Franţa 1063 de atacuri asupra bisericilor sau simbolurilor creştine (crucifixe, icoane, statui) – o creştere cu 17% faţă de anul precedent.

Printre bisericile recent vandalizate se numără Notre-Dame des Enfants Church din Nîmes (excremente umane); Biserica Sfântul Nicolae din Houilles (vandalizată de trei ori, în februarie); Catedrala Saint-Alain din Lavaur; Biserica St. Sulpice din Paris (arsă imediat după liturghie, în luna martie).

În Germania, tot în luna martie, patru biserici au fost vandalizate sau arse. Un raport din 2017 arată că în Alpi şi în Bavaria, 200 de biserici fuseseră atacate doar în acel an. Vandalii sunt descrişi, într-un loc, drept „tineri islamişti” – prin aceasta înţelegându-se radicali islamici; nu este vorba, desigur, despre musulmanii paşnici sau moderaţi.

Raymond Ibrahim, autorul articolului de pe Gatestone Institute pe care îl citez aici, este un specialist în Orientul Mijlociu şi în Islam. A publicat sau a apărut în New York Times, la CNN, în LA Fox, Financial Times, Jerusalem Post, Washington Post, Washington Times, etc. Ibrahim este de origine egipteană, şi vorbeşte fluent engleza şi araba.

Au aceste atacuri o însemnătate politică?

Getreligion.org se întreabă dacă aceste atacuri împotriva bisericilor creştine ar putea să aibă şi o însemnătate politică. Pe de o parte, Franţa este una dintre ţările în care vechi biserici istorice sunt demolate (un exemplu aici) – sau în care unele biserici istorice primesc alte destinaţii: devin hoteluri, restaurante, etc (situaţie pe care o întâlnim şi în Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda; câteva exemple aici). Demolarea bisericilor sau utilizarea lor în alte scopuri vine pe fondul unei participări foarte scăzute la serviciul religios – Franţa este una dintre ţările cu cea mai joasă participare la serviciul religios din întreaga lume. Conform Pew Research, deşi 64% dintre francezi se identificau drept creştini în 2018, doar 18% dintre ei participă, în mod constant, la serviciul religios.

Totuşi, se pare că Franţa trece, în aceşti ani, printr-o renaştere a catolicismului. Publicaţia America Magazine arată că una dintre manifestările acestei renaşteri a catolicismului ar putea să fie reprezentată de un mai mare interes sau o mai mare implicare a laicatului catolic în problemele civice, şi chiar în problemele politice. „Reprezintă implicarea religioasă în problemele politice o ameninţare faţă de statul liberal, sau, în fapt, religia ar putea să ofere ceva pe care statul însuşi nu-l poate oferi?”, se întreabă America Magazine. Conform Getreligion, unele dintre bisericile care au fost vandalizate anul acesta sunt biserici unde prezenţa la serviciul religios este ridicată – sunt biserici în care s-ar manifesta această renaştere catolică.

Va putea fi refăcută Catedrala Notre Dame?

Revin, în final, la incendiul de la Notre Dame. Deocamdată, ancheta este în desfăşurare, şi cauzele incendiului nu sunt clare – ele pot sau nu să aibă legătură cu acest val de violenţe la care am fost martori în 2019, şi este prematur să ne pronunţăm. Pe de altă parte, deja se discută despre restaurarea catedralei – de exemplu, conform ArtNews, colecţionarul François Pinault a oferit 113 milioane de dolari pentru restaurarea faimoasei catedrale din inima Parisului. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a promis, la rândul său, că va reconstrui catedrala, şi că va începe o campanie de strângere de fonduri.

Profesorul şi scriitorul american Anthony Esolen se întreabă, însă, dacă vom fi în stare să reconstruim această catedrală care a fost terminată, pentru prima oară, în secolul al XII-lea. Traduc, în încheiere, un scurt fragment dintr-un eseu cu titlul „The World Sinks to Ruin”:  

„Oamenii spun că nu putem să construim un astfel de lucru acum. Este adevărat. Ne lipsesc artizanii. Nu avem techne-ul: foarte probabil, nu am putea să ne imaginăm nici măcar o singură bijuterie multicoloară, din fereastra cu 16 spiţe dinspre Nord, cu Fecioara Maria şi cu Hristos în mijloc. Nu putem să facem sticla. Nu putem să amestecăm culorile. Ar trebui, în cel mai bun caz, să ghicim cum se fac aceste lucruri.

Dar nu ne vom dori să o construim acum. Nu e doar faptul că mâinile noastre nu mai au priceperea să o reconstruiască. Inimile noastre nu mai sunt suficient de calde, iar minţile noaste nu mai văd. Gândiţi-vă la acea Mamă şi la acel Prunc: ce a însemnat acel lucru? Întreaga creaţie şi viaţa omului se învârtesc, precum spiţele unei roţi, în jurul supunerii pe care o manifestă o femeie în faţa voinţei lui Dumnezeu, şi a smereniei lui Hristos, care S-a golit pe Sine, şi a venit să locuiască printre noi luând un chip omenesc, nu în rolul unui Alaric sau al unui Augustus, ci în rolul unui rob, ascultător până la moarte.

Încercaţi să vă imaginaţi scena. Tâmplari, pietrari, sculptori, turnători în plumb, în fier, în cupru, în argint şi în aur; cu lopeţi, scripeţi, trolii, sănii, ciocane; schele ridicate peste tot; bărbaţi precum acrobaţii de la circ suspendaţi la zeci de metri în aer; decenii întregi de muncă, sub îndrumarea episcopilor şi a arhitecţilor, unul după altul; şi poveşti, sute de poveşti despre Hristos, Fecioara Maria şi apostoli, despre patriarhi şi despre profeţi, despre învăţători şi despre martiri, bărbaţi şi femei, regi şi muncitori de rând; o cultură amplificată, de sute de ori, în chiar fiinţele oamenilor care au ridicat turlele până la cer.”

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite