(In)justiţia vine cu motocicleta

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
geam

În România şi dosarele fără miză politică se tergiversează, poate, din considerente de tip balcanic, legături care îi salvează pe unii şi de la crimă.

Artizanul punerii în practică a scenariului cu teroriştii din decembrie 1989, care a dus la peste o mie de morţi, nu a fost încă judecat, zeci, poate mii de foşti miliţieni şi ofiţeri de Securitate, care au bătut sau au omorât, au primit pensii mărite şi n-au fost niciodată acuzaţi de crimele produse. În România a existat o justiţie a planificării tăcerii despre omorurile de toate felurile, fiindcă de partea vinovaţilor s-au aliniat magistraţi dornici de onoruri necuvenite, gata să calce peste cadavre cu ochii închişi, nepăsători, doar cu gândul la funcţii şi bani.

Se împlinesc trei ani de când, pe 10 august 2018, peste 700 de oameni au fost răniţi sau au inhalat gaze toxice, dar încă nu există niciun vinovat la vârful instituţiilor care au decis represiunea. Tot felul de greşeli, intenţionate sau nu, şi o serie de decizii menite să-i salveze pe cei care au orchestrat reprimarea, creionează o ecuaţie similară cu cea folosită în cazul Mineriadei din 1990, în aşa fel încât lanţurile de amânări să fie fără sfârşit. 

În România, Justiţia funcţionează doar câteodată. Pentru Ion Iliescu, de pildă, a funcţionat în sens invers, spre apărarea lui şi a instituţiilor care l-au ajutat să pună mâna pe putere şi să o păstreze vreme de 10 ani. Există şi acum în sistemul juridic magistraţi care par să apere monstruozităţile care au avut loc la trecerea de la regimul comunist la tranziţia care nu se mai termină.

Protestele din 10 august 2018

image

Există, încă, în sistemul de justiţie autohton oameni care apără injustiţia, ca şi cum acest lucru li s-ar cere imperios de undeva de sus, dintr-o lume la care doar ei au acces şi care merge în derivă. În fruntea procurorilor sunt aleşi oameni cu biografii încărcate, pentru a putea fi manevraţi mai bine, şi de acolo în jos se face o justiţie de trambulină. Cine poate să sară în barca potrivită, coase dosarele aşa cum i se cere, cine nu, n-are decât să se înece şi să moară cu justiţia lui de gât.

Dacă tergiversarea ca mod de lucru a funcţionat la dosarele istorice, aflate mereu sub lupa opiniei publice, de ce n-ar funcţiona şi în cazurile mai mici, pe care nu le vede nimeni.

Situaţia motociclistului care a omorât un trotinetist e ilustrativă pentru acest tip de justiţie. Drama a început cu şicane ale celor doi în trafic. În scut timp, însă, motociclistul s-a enervat, s-a dat jos de pe motocicletă, şi-a luat casca şi a aruncat cu ea în cel aflat pe trotinetă, proiectându-l pe contrasens sub roţile unei maşini care n-a avut timp să oprească. Bărbatul a murit pe loc.

La prima vedere s-ar putea crede că e vorba despre o criză de nervi, de un om care se crede într-un joc video, în care poate face orice şi în care crimele pot să ducă la acumulări de puncte. De fapt, motociclistul era instructor şi, potrivit avocatului său, colabora cu poliţia în probleme de prevenţie: tocmai el, Laurenţiu Trica Mitici, zis Americanu, acelaşi motociclist, care în 2014 a omorât într-un accident un biciclist.

Poliţia şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 au investigat timp de 5 ani fapta şi l-au trimis pe motociclist în judecată abia în 2019, fără ca între timp să i se ridice carnetul sau să i se interzică să profeseze.

Deci, la 7 ani de la producerea unui accident în care a fost omorât un om, justiţia nu a dat un verdict. Poate că, dacă ar fi existat unul, bărbatul de 39 de ani de pe trotinetă era încă în viaţă.

Nu e vorba aici despre cum se conduce în capitală, despre troleibuzele care fac bucle prefăcându-se că-i calcă pe biciclişti sau despre bolizii care le taie calea, ca şi cum doar maşinile au drept de circulaţie. Nu e vorba atât despre nevroza motociclistului, ci mai ales despre o justiţie nefuncţională, care la început i-a apărat pe cei care veneau cu tancurile, apoi pe cei care i-au adus pe mineri cu trenurile, pe cei care au ordonat gazele din 10 august şi, se pare, pe mulţi alţii, inclusiv pe motociclistul care a adus de două ori moartea pe şosea.

Va plăti cineva pentru tergiversarea dosarului în favoarea motociclistului? E cineva de vină pentru cum funcţionează unele parchete? E cineva în culpă pentru legile care trebuie schimbate, dar parlamentarii trag de timp? Există vreo responsabilitate pentru cum au fost numiţi şefii parchetelor? Spune ceva preşedintele despre aceste detalii, care pot duce la drame?

Sabina Fati - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite