Intelectualul român model. Mic coşmar despre moaşte culturale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am avut un coşmar. Un intelectual român din Primăverii, un produs de lux al nomenclaturii comuniste, fost membru PCR, cu cărţi de propagandă comunistă, este etalonul luptei anticomuniste şi stabileşte canonul „istoriei criminale şi ilegitime”.

El decide cine-i comunist şi cine-i anticomunist: învăţăceii notează şi elimină „noii duşmani ai poporului”. Are legitimitatea aceasta căci pentru unii „stalinismul este pentru eternitate”.

Un altul, care a trăit doar pe banii statului şi nu a lucrat o zi la privat, luptă pentru „statul minimal” criticînd aspru „statul asistenţial”. Un altul, care e convins că „proprietatea e sfîntă” & „Marx omoară”, susţine şi el dîrz mitul „mîinii invizibile a pieţei” şi publică o carte a unui prim-ministru care brusc îi şterge datoriile către stat. Pentru ei sărăcia nu există, iar acolo unde ea există, este doar un rezultat al nemuncii. Oricine încearcă să critice o iotă din abuzurile noii puteri hegemonice aduse populaţiei sărăcite a acestei ţări este un „comunist”. Pentru ei e mult mai onorant să slujească interesele bancherilor şi oligahrilor decît pe cele ale poporului care este pentu ei o banală „mahala ineptă”.

Un altul, profesor care şi-a instalat toată familia în universitate, transformînd-o pe aceasta din urmă în moşie personală şi care a adunat o avere „din muncă cinstită” nejustificat şi imoral de mare, ţine lecţii publice despre meritocraţie, competititvitate, transparenţă.

Un altul care a încălcat şi schimbat toate regulile jocului din mers pentru a se menţine în cele trei funcţii de conducere care se bat cap în cap ţine lecţii despre rolul democraţiei şi egalitatea de şanse.

Ei sînt peste tot şi ne sînt daţi drept model. Ei sînt moaştele noastre culturale la care noua generaţie stă la coadă să le pupe mîna.

Nu ieşim şi noi din rînd puţin?

Şi m-am trezit brusc din coşmar căci se lăsa cu greţuri. Şi repede am luat o felie de lămîie...

Uf, era doar un coşmar. Trenul se opri. Eram în gară la Tecuci. Peste drum este cea mai tare crîşmă şi sigur nu are lămîie. Dar ce oameni mişto am găsit aici. Hai noroc...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite