Societate

articolul anterior articolul urmator

Intelectualul român model. Mic coşmar despre moaşte culturale

43
8 Jan 2016 14:44:21
Vasile Ernu

Am avut un coşmar. Un intelectual român din Primăverii, un produs de lux al nomenclaturii comuniste, fost membru PCR, cu cărţi de propagandă comunistă, este etalonul luptei anticomuniste şi stabileşte canonul „istoriei criminale şi ilegitime”.

El decide cine-i comunist şi cine-i anticomunist: învăţăceii notează şi elimină „noii duşmani ai poporului”. Are legitimitatea aceasta căci pentru unii „stalinismul este pentru eternitate”.

Un altul, care a trăit doar pe banii statului şi nu a lucrat o zi la privat, luptă pentru „statul minimal” criticînd aspru „statul asistenţial”. Un altul, care e convins că „proprietatea e sfîntă” & „Marx omoară”, susţine şi el dîrz mitul „mîinii invizibile a pieţei” şi publică o carte a unui prim-ministru care brusc îi şterge datoriile către stat. Pentru ei sărăcia nu există, iar acolo unde ea există, este doar un rezultat al nemuncii. Oricine încearcă să critice o iotă din abuzurile noii puteri hegemonice aduse populaţiei sărăcite a acestei ţări este un „comunist”. Pentru ei e mult mai onorant să slujească interesele bancherilor şi oligahrilor decît pe cele ale poporului care este pentu ei o banală „mahala ineptă”.

Un altul, profesor care şi-a instalat toată familia în universitate, transformînd-o pe aceasta din urmă în moşie personală şi care a adunat o avere „din muncă cinstită” nejustificat şi imoral de mare, ţine lecţii publice despre meritocraţie, competititvitate, transparenţă.

Un altul care a încălcat şi schimbat toate regulile jocului din mers pentru a se menţine în cele trei funcţii de conducere care se bat cap în cap ţine lecţii despre rolul democraţiei şi egalitatea de şanse.

Ei sînt peste tot şi ne sînt daţi drept model. Ei sînt moaştele noastre culturale la care noua generaţie stă la coadă să le pupe mîna.

Nu ieşim şi noi din rînd puţin?

Şi m-am trezit brusc din coşmar căci se lăsa cu greţuri. Şi repede am luat o felie de lămîie...

Uf, era doar un coşmar. Trenul se opri. Eram în gară la Tecuci. Peste drum este cea mai tare crîşmă şi sigur nu are lămîie. Dar ce oameni mişto am găsit aici. Hai noroc...

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

43 Comentarii

catalin toader
8.01.2016, 18:49:06

Articolul imi aduce aminte de replica lui Arghezi catre Dej : "pai ce facem, tovarasul Dej, una zicem si alta fumam?". Din nefericire, "intelighentia" acestei tari este plina de nume care una spun si alta fumeaza. Nu de ieri, de azi, poate ne aducem aminte de osanalele gretoase inchinate lui Carol al II-lea de nume pe care le-am invatat in scoala primara, de cotirea brusca spre comunism ale unor alte mari nume, sau de odele inchinate cuplului Ceausescu. Se pare ca morala si cultura nu se conditioneaza reciproc deloc (n-am gasit alta rima). Totusi, am o nelamurire - de ce nu le spuneti pe nume duhurilor care va aduc cosmaruri feroviare? Asa, ca un apel de seara catre lichele. Un singur lucru mai adaug - la crasma din Tecuci au si lamaie.

+7 (7 voturi)
Ilim
9.01.2016, 00:47:13

Catalin , Este colosal finalul comentariului Dvs : " la crasma din Tecuci au si lamaie." Este si firesc, fiindca acest capitalism mult hulit a venit nu numai cu lucruri rele ci si cu o abundenta de produse care anuleaza distantele geografice sau "embargoul" anotimpurilor: poti manca banane, curmale, lamai, portocale, kiwi, struguri, etc. , tot timpul anului, chiar si la Tecuci: (un minus, pentru Dl. Ernu), dar evident, numai daca iti permiti : (un plus, pentru Dl.Ernu) Revenind la ideea Dlui Ernu, si anume la ceea ce sugereaza dansul in articol , are totusi un sambure de adevar si este real: este vorba despre cei care sar extrem de repede dintr-o barca pe cale de a se scufunda in alta nou-nouta care inca nu are capitan, sperand astfel sa treaca din nou la timona si nu la vasle. Aici sunt nevoit sa-i dau dreptate: Caracterul omului iese la iveala in conditii extreme, neobisnuite, in perioade de cataclism economic sau politic si nu are nici-o legatura cu nivelul de cunostinte sau cu pregatirea lui. Am facut armata pe timpul comunistilor, avand colegi de generatie numai tineri cu inteligenta si pregatirea peste medie, care erau considerati crema liceelor din tara la acea vreme, proveniti din toate straturile sociale dar daca ar fi fost sa aleg atunci in mod sincer niste prieteni adevarati dintre ei, dupa sufletul meu ,va spun sincer ca din acea multime de viitori intelectuali straluciti, nu cred ca as fi strans atunci, in anii '70 , mai mult de 20 de procente. In privinta duhurilor pe care Dl. Ernu evita sa le precizeze nominal, trebuie sa recunoastem ca dansul se conformeaza epocii actuale, respectand cu precautie legea zilei (ceea ce fie vorba intre noi, foarte multi nu o respecta in mass-media), aceea a unei anumite etici capitaliste: cand acuzi public pe cineva, poti fi dat in judecata si eventual poti plati chiar si daune. Pe timpul democratiei populare in schimb puteai infiera dusmanul de clasa cu nume, prenume si adresa, ba pe deasupra poate ca reuseai sa-l dai afara si din vila lui, apoi treceai la treapta urmatoare: sa-l bagi la puscarie si sa intri tu in vila lui, iar copii lui sa fie stigmatizati si considerati ca au origine nesanatoasa. Evident ca Dl. Ernu este un om de stanga modern, educat , nu poate fi in nici-un caz suspectat de o asa gandire dar sunt lucruri care din pacate chiar s-au intamplat si exista martori care inca traiesc. As nuanta si finalul articolului : intr-o carciuma poti intr-adevar sa gasesti "cei mai misto" oameni: oameni simpli din popor, niste suflete de aur, oameni adevarati, prietenosi si altruisti cu suflet de inger, dar poti sa dai si peste cele mai abjecte caractere si ei fiind tot oameni simpli, si tot din popor. Unii dintre ei pot oricand sa treaca iar la timona daca li s-ar oferi ocazia si sa faca din nou o treaba buna, temeinica, asa cam ca la experimentul Pitesti. Garanteaza cineva ca istoria nu se poate repeta? La aceasta intrebare prefer chiar cuvintele domniei sale(cred eu, cel mai frumos final de articol): Hai noroc...

+7 (7 voturi)
berenger
9.01.2016, 08:43:48

problema „modelelor” e că nu au rivali adevărați, nu că există sau că au anumite tare. toți cei care se plâng de aceste modele nu fac nimic sau nu sunt în stare să fie ei modele. ernu e din a doua categorie

+5 (5 voturi)
Ilim
9.01.2016, 10:42:44

berenger , Destul de pertinenta constatarea dumneavoastra daca o luam ca pe o teorie. Dar in practica? Puteti sa ne raspundeti la o intrebare? De ce credeti ca dintre toti cei care comentam pe aici : sute, poate chiar mii, inclusiv Dvs, nu am devenit nici macar unul dintre noi, "modele" ? Eu cred ca cel mai indicat lucru, ar fi sa intrebam niste (foto)modele de succes. Reteta lor s-ar putea sa fie universal valabila pentru orice domeniu de activitate. Totul este sa platesti "pretul corect" in functie de ceea ce-ti cer sponsorii PR si atunci probabil poti deveni si un model pentru altii (dar niciodata pentru toti). Pentru inceput, intrebati-l de pilda, pe Dl. Puric. Ce ziceti ? " Va bagati" la cucerirea titlului ?

+5 (7 voturi)
Stanila Ion
9.01.2016, 11:14:42

Va e frica sau rusine sa le spuneti pe nume "indivizilor"? Altfel ramane doar bla-bla...

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (43)