INTERVIU Marian Vanghelie: „Mi s-a spus că n-am şanse în politică din cauza CV-ului. Ca şi cum în România interesează pe cineva CV-ul...“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
vanghelie 1

Ieşit din arest, fostul primar al Sectorului 5 nu crede în curentul de schimbare al clasei politice din România. Într-o vreme în care politicienii din generaţia sa fac un pas în spate, Vanghelie e hotărât să reziste: „Mă descurc şi în arest, şi în perioade de război, şi cu DNA, şi fără DNA, şi dacă vin ruşii. Sunt sigur pe mine“.

În iunie 2016 vor avea loc alegeri locale, iar spre sfârşitul anului vom vota un nou Parlament. Ne aflăm în faţa unui an electoral considerat decisiv în procesul de transformare a României după 25 de ani de corupţie endemică şi tranziţie eşuată. Iar pentru a nu repeta greşelile trecutului, e nevoie să le cunoaştem.

Cu patru luni înaintea alegerilor locale din vara acestui an, „Adevărul” demarează campania „Primarii noştri”, în care vom prezenta cele mai cunoscute tipologii de primar din România zilelor noastre. De la primarii mărunţi care conduc cu mână de fier comunele ţării, până la edilii marilor oraşe care măsluiesc din pix licitaţii de milioane de euro. În prezent, sute de primari din toată ţara sunt cercetaţi de DNA pentru fapte de corupţie, cu prejudicii însumând sute de milioane de euro. Cu toată atenţia îndreptată spre politicienii de vârf, primarii au lucrat liniştiţi în aceşti 25 de ani. Ei sunt tentaculele prin care corupţia s-a întins de la centru către toate colţurile ţării şi a stăpânit România până la ultimul cătun.  

Vom începe cu Marian Vanghelie (47 de ani), simbolul primarului cu şcoală puţină şi mandate multe. Personaj politic ridicat din armatele de bişniţari ale anilor ’90, Vanghelie a condus vreme de 15 ani Sectorul 5 al Capitalei şi a avut un cuvânt greu de spus în interiorul celui mai mare partid politic din România. El este cel care a învăţat poporul cu drept de vot la mititei şi la bere şi tot el a organizat Revelioane grandioase în care pensionarii mâncau somon şi ascultau DJ Bobo. Presa i-a vânat în zadar greşelile gramaticale, căci electoratul a râs la perlele lui şi l-a votat mai departe.

Acum, Marian Vanghelie este încolţit de procurori, care îi impută spăgi de zeci de milioane de euro. „Un anumit nerv” îl îndeamnă, totuşi, să nu renunţe. A ieşit din arest şi ne spune să nu mai credem în politicieni săraci şi cinstiţi şi să nu ne mai speriem de corupţie, că nu ne omoară. Şi pentru că nu uită niciodată de unde a plecat, Vanghelie vorbeşte, în premieră, despre ocupaţiile pe care le avea înainte de a intra în politică: aur vândut ilegal, bişniţă cu ţigări şi bilete, relaţia cu lumea interlopă.

"Adevărul": Unde v-a prins Revoluţia?
Marian Vanghelie: Pe stradă. În prima seară am fost în faţă la Intercontinental. Aveam locuinţa pe strada Stelea Spătarul, chiar lângă Circa 10 de Poliţie, la Piaţa Unirii. Evident că am ieşit în faţă, acolo, am fost cu cei care au ieşit în prima linie. Începuse să se spargă maşini, s-au spart restaurante, s-au întâmplat şi anumite lucruri. La evenimente din astea unii au nişte interese, alţii au alte interese, efectiv…

Dumneavoastră ce interese aveaţi?
Nu ştiam, de ce să fiu sincer…

Cu ce vă ocupaţi când a venit Revoluţia?
Lucram în Cooperaţie şi eram şef de secţie marochinărie-artizanat. Făceam pantofi, papuci, sacoşi…, diverse chestii. Am lucrat de la 16 ani marochiner şi la 18 ani eram şef de secţie. M-am ocupat mai mult pe partea de aprovizionare.  Relaţionând cu merceologii, cu directorii, evident că după aceea am încercat să mă dezvolt.

Să profitaţi de oportunităţile apărute după 1990…
Da, au apărut aşa-zisele chioşcuri. Am început să mă interesez cine face chioşcuri, cât costă. Am pus primul chioşc între Bucureşti Berlin şi Cocor. Erau telefoane acolo. Am luat aprobare de la Palatul Telefoanelor, am demontat telefoanele şi am pus primul chioşc, care avea şase metri pătraţi. A fost senzaţional. M-am speriat de vânzări.

Cât vindeaţi?
Păi vindeam un sac de bani. Vindeam de toate: sucuri, dulciuri, tot felul de chestii. Veneau foarte mulţi oameni care voiau să lase lucruri în consignaţie: tricouri, biberoane de copii, ce aveau oamenii prin casă.

Marian Vanghelie, despre bişniţa din anii '90: "Vindeam un kil de aur la trei zile"

Dumneavoastră eraţi şi vânzător la chioşcul ăsta?
Mai ajutam şi eu când eram acolo, pentru că era plin, 10-15 inşi în continuu. Dar mai mult alergam după marfă: luai marfă dimineaţa, până după-amiaza se termina. După care a venit cineva şi mi-a zis: „Domn’e, dar de ce nu vindeţi aur?“. Zic: „Domn’e, aur? Aici, într-un chioşc?“. Zice: „Domn’e, ia încercaţi!“. Se aducea din Turcia aurul acela – dacă ştiţi – „bob de mazăre“, aşa îi zicea. Lanţuri şi brăţări... Puneam adaos 50%. După vreun an de zile am avut un control de la Poliţia Economică. Mi-a dat amendă că n-am voie să vând aur, că îmi trebuie un aviz de la BNR. N-am ştiut că n-am voie să vând. De ce să vă mint, am mai vândut vreo câţiva ani fără niciun aviz. Vindeam un kil de aur la trei zile…, aproximativ aşa. După care am dat drumul la al doilea chioşc şi până la urmă am ajuns, prin ‘92-‘93, la vreo 20 de magazine şi chioşcuri.

Primul chioşc era chiar în buricul Bucureştiului. Cum l-aţi obţinut, aţi dat vreo atenţie pe la Primărie, ceva?
Cu atenţiile, cum să vă zic… erau lucruri fireşti. Era după Revoluţie, duceai nişte cafea…, nu neapărat că-ţi cereau. Duceai pe la birouri. Toată lumea ducea, mai ales când ştiau că eşti privat. Era o chestie de normalitate să duci cafea, Cola, lucruri din astea pe care le consumau oamenii la birou, lucruri normale. Cu primul magazin… nu eram un milion de oameni care ceream asemenea spaţii. Eram puţini şi atunci li se părea firesc să dea. Nu erau cereri. Nu toată lumea se pricepea. Eu fiind din Bucureşti şi cunoscând pe toată lumea a fost uşor să obţin.

Se lucra mult cu cash în perioada aia.
Da, dar unde lucrai cu statul nu se putea lucra cu cash. Şi chioşcul, când l-am plătit, am pus banii în bancă. Ce lucrai privat, era totul cash, dar totul! Banii – în sacoşă, în geantă, în diplomat. La bancă vedeai oameni în pantaloni scurţi cu genţi diplomat, alţii la costum veneau cu sacoşa cu bani. Fiecare cum voia să apară. Erau multe anomalii, dar aşa a fost viaţa. A fost frumos, a fost un început. Nu exista Garda Financiară, nu exista nimic, despre ce vorbim?

“Eu am fost un pic prin bulevard şi nu mi-e ruşine”

E adevărat că vă cunoşteaţi cu cei din lumea interlopă, cu fraţii Cămătaru…
Mama lu’ Sile Cămătaru şi-a lu’ Nuţu e cizmăreasă de profesie. Ea a lucrat la unchiul meu la secţia de marochinărie. Şi evident că… cunoscând-o pe ea, i-am cunoscut şi pe ei. Eu am fost un pic şi prin bulevard şi nu mi-e ruşine: am vândut ţigări, am vândut bilete, am vândut blugi, am făcut un pic de negoţ, dacă vreţi. Atunci se numea bişniţă, în ghilimele aşa. Cunoşteam ce înseamnă chichiţele astea: lumea interlopă, oamenii care făceau lucruri mai neortodoxe, cunoşteam…

Ce v-a făcut să intraţi în politică? Aveaţi 20 de chioşcuri, vă mergea bine, de ce pasul ăsta?
Am intrat dintr-o greşeală. Miron Mitrea mi-a botezat copilul, pe Alexandru, care are acum 21 de ani. L-am respectat mult pe Miron Mitrea. El conducea un partid al Sindicatelor, m-a rugat să-i ajut şi am plecat prin ţară să-i ajut să facem filiale. Apoi s-a făcut fuziunea cu PDSR-ul. Iar când s-au discutat candidaţii pentru alegerile locale din 2000, s-a pus în discuţie că „poate n-ar fi util (n.r. – să fie desemnat Vanghelie), poate ar trebui să sprijinim un intelectual“. Şi asta m-a supărat. Am spus: „Dacă puneţi problema aşa, atunci sunt două variante: ori candidez, ori plec! Păi ce, eu stau aici ca să fiu băiatul care încarcă şi descarcă?“. N-aveam nevoie de partid: aveam bani, îmi mergeau lucrurile bine… Nu se punea problema pe atunci să te ajute partidul în afaceri. Dacă aveam afaceri cu statul, le aveam pe relaţiile normale, comerciale şi umane pe care le aveam de pe vremea comuniştilor.

Eraţi un om bogat în 2000, când aţi candidat prima dată?
Da, aveam foarte mulţi bani. Mulţi bani şi pentru acum. Dar pentru acel moment… foarte mulţi. Strângeam două genţi de bani pe zi. Două genţi de bani, aranjaţi, cu banderolă, că mai depuneam şi la bancă, nu puteai să-i ţii mereu după tine prin portbagajul maşinii. Se vindea tot. Toate lucrurile mergeau, nu conta ce vindeai, lumea venea şi cumpăra. Cu cât aveai marfă mai multă şi mai diversificată, cu atât vindeai mai mult.

Şi nu v-aţi gândit că lăsaţi afacerile astea bănoase pentru un salariu de primar?
Păi nu m-am gândit, pentru că am considerat că unele activităţi pot să le fac în continuare.

“Nu puteţi să conduceţi ţara cu oameni săraci şi cinstiţi”

Nu vi se pare normal să existe o lege a incompatibilităţii?
Nu, nu-i normal. Dacă eu am o activitate care nu are legătură cu primăria, dacă am trei magazine de jucării, de haine, de electronice, ce legătură are că eu sunt acţionar? Oameni buni, nu puteţi să conduceţi ţara cu oameni săraci şi cinstiţi. Asta a fost o deviză din ‘90, a fost greşită şi proastă. Ţara se poate conduce cu oameni liniştiţi, care le merg lucrurile, ca să poată să se ocupe de problemele ţării şi de problemele oamenilor. Dacă o mai ţinem aşa 10 ani, ducem dracului România, o ducem în gard! Azi arestăm toţi oamenii de afaceri, nimeni nu mai e bun. E bine că vin alţii, vine Strabag din Viena via Rusia. Ăştia sunt buni, fac aceleaşi lucruri pe care le fac şi ăştia care sunt arestaţi, dar nimeni nu-i întreabă de ce.

Deci nu e bine cu „sărac şi cinstit“…
Nu se poate trăi din 1.000 de euro, să fii şi îmbrăcat, să-ţi plăteşti şi telefonul… Vreţi să vă dau un exemplu, o întâmplare adevărată?

Da.
Acum un an a plecat o delegaţie de parlamentari români într-o ţară din Est. La finalul vizitei au fost invitaţi într-un magazin din aeroport, să-şi aleagă fiecare câte un mic cadou. Şi fiecare şi-a ales câte 10-15 sticle de băuturi şi ieşeau cu sacoşele pline. Consilierul preşedintelui ţării respective plătea cu cardul la casă, iar angajaţii magazinului îşi făceau cruce. Cu ăştia vrem să facem politică internaţională? Dacă îi ţinem pe 1.000 de euro, vom avea asemenea oameni care vă vor reprezenta şi vă vor face de râs.

Tare mă tem că parlamentarii de care spuneţi n-o făceau din sărăcie, ci din obişnuinţa de a lua.
Domn’e, 90% din parlamentari stau în sumele forfetare. Sunt foarte puţini care, într-adevăr, mişcă nişte lucruri şi au nişte business-uri. Este greşit să ducem în derizoriu că toţi parlamentarii sunt bogaţi. Din păcate nu e aşa.

Marian Vanghelie şi intelectualii

Revenind la anul 2000, până la urmă aţi fost desemnat candidatul PDSR pentru Sectorul 5. De ce acolo?
Eu m-am născut în Sectorul 5. Activitatea mea acolo a fost, nu puteam să cer să candidez în Sectorul 2. Cu câţiva ani înainte de a candida am pictat grădiniţele din sector cu scene din desene animate, din Walt Disney. Existau încă întreprinderile Vulcan, Electromagnetica. Mă duceam mereu de 1şi 8 martie cu flori. Eu am avut şi un depozit en-gros în Sectorul 5, mă cunoşteau toţi chioşcarii care au devenit oameni de afaceri. Mă ştiau florăresele, mă ştiau cei din Piaţa Rahova. Mă ştia lumea. Pentru mine a fost o chestie uşoară când am candidat.

Eraţi aşa sigur că o să ieşiţi primar?
Multă lume a spus că eu n-am şanse, că e foarte greu, că, vezi Doamne, n-am un CV foarte bun… Ca şi cum în România interesează pe cineva CV-ul. Haideţi că asta este o poveste… Încă mai sunt unii care au rămas în filmele astea de desene animate. Pur şi simplu am ieşit pe primul loc, dintre toţi primarii din PSD.

Colaborarea cu Adrian Năstase: “Bă, Mariane, tu cu ţiganii tăi…!”

Nu v-a fost teamă că poate fi o funcţie prea mare pentru dumneavoastră, că o să vă ia presa în vizor apropo de CV?
Domn’e, dacă eu vă spun că de la 12 ani am fost pe stradă… Mie nu-mi este teamă decât de Dumnezeu. Întotdeauna, în viaţă, m-am ghidat după logică. Chiar dacă anumite lucruri nu le cunoşti, dacă eşti un om foarte logic şi foarte atent şi te ajută un pic şi condiţia organizatorică intelectuală (n.r. – arată spre cap), n-ai cum să nu înţelegi lucrurile. Sunt lucruri normale. A face curat în sector, a avea grijă de copiii străzii erau lucruri fireşti.

Cum arăta o zi a dumneavoastră la primărie? Ştiu că veneaţi târziu şi plecaţi târziu…
Asta cu venitul târziu a fost o legendă. Nu veneam în fiecare zi la 8.00, dar plecam cel puţin minimum la 4.00 dimineaţa din primărie. Se strângeau mormane de documente pe care, dacă nu aveai noţiuni, trebuia să le citeşti. Ca să poţi să înveţi să conduci, în afară de talent, dorinţă, putinţă, trebuie să fie şi puţină ştiinţă. Şi ştiinţa nu se poate regăsi decât… să te uiţi pe documente.

Sunteţi cel care a iniţiat în România moda petrecerilor electorale cu mici şi bere. De ce aţi făcut-o?
Pentru că e un lucru firesc, domn’e. Oriunde în lume, ziua de 1 Mai, Ziua Muncii, se sărbătoreşte. Nu e nimic greşit ca un partid de stânga să invite oamenii la un pahar de bere şi la un mic, că e tradiţional românesc. E un lucru firesc. Credeţi că de acolo se luau voturile? Nu, nu avea nicio legătură cu voturile… aşa credeţi dumneavoastră?

Aşa a rămas vorba: domn’e, i-a cumpărat cu un mic şi-o bere…
În timpul campaniei e una, şi în timpul unor anumite zile este cu totul altceva. Cum să facem să ne întâlnim cu 10.000 de muncitori de Ziua Muncii? Să-i chemi într-o sală, să le ţii speech-uri? ‘Ai domn’e, că nu suntem nebuni! Când e sărbătoare, e sărbătoare, ce naiba!? Am făcut, da, şi nici măcar nu-mi pare rău. Dacă o să mai am ocazia, o să fac în continuare la fel. Cred că electoratul român e mult mai deştept decât se încearcă a se pune amprenta. El poate să înţeleagă dacă Vanghelie face ceva sau nu face. Eu sărbătoream şi cu profesorii. Credeţi că profesorii mă respectă pentru că-i invitam la un pahar de vin? Duceţi-vă în Sectorul 5 să vedeţi, şi după 10 ani, cum arată liceele, şcolile, grădiniţele, unde copiii se dau în diverse leagăne din astea gen fitness, care încep să cânte, sunt colorate…

vanghelie 3

2002: Adrian Năstase, Marian Vanghelie şi Gabriel Oprea, pe vremea când PSD-ul stăpânea peste ţară, iar DNA-ul era departe în viitor    FOTO: Mediafax

Aţi fost 15 ani primar la Sectorul 5, dar n-aţi reuşit să schimbaţi Ferentariul. Taximetriştii tot nu vor să intre acolo…
Da, n-am reuşit. Nici nu se reuşeşte aşa uşor, dar am avut diverse intenţii. În guvernarea Adrian Năstase am cerut: „Domn’e, bun, e Capitală, dar cu ce vă deranjează dacă-mi daţi patru ani de zile zonă defavorizată? Eu vă demolez astea şi schimb lucrurile aici, în sector. Şi e un proiect nu doar al lui Marian Vanghelie, e un proiect al acestei ţări. Pentru că e una din cele mai blamate zone din România“. Puteam să-i schimb inclusiv denumirea de Ferentari. Adrian Năstase a avut tendinţa, dar a zis: „Bă, o să avem probleme cu ăştia… Uniunea Europeană… Mariane, e greu!“. M-am ajutat – de ce să mint – cu Adrian Năstase.

În ce sens?
Mă duceam cu diverse proiecte şi mă ajuta. Îmi spunea: „Bă, Mariane, tu cu ţiganii tăi de-acolo şi cu problemele astea sociale…“. Şi i-am spus: „Dom’ prim-ministru, cei mai mulţi hoţi sunt în Sectorul 5, dar cele mai multe spargeri sunt în Sectorul 1. Nu fură de la noi, fură de la dumneavoastră. Lăsaţi-mă să-i ajut!“. Un om care are 8 copii, dacă nu-i dai o speranţă că o să mănânce o bucată de pâine cu unt, vine pe stradă noaptea şi-ţi dă cu ceva în cap, îţi ia lanţul de la gât, îţi ia telefonul din mână. I-am explicat că ăştia vin peste ei, la 1, că la noi, în 5, n-are ce să fure, că 80% din populaţie este amărâtă sau modestă. A început să râdă şi până la urmă m-a ajutat şi am creat proiectul de economate şi a înţeles fenomenul ăsta social.

"E greşit că intelectualii votează intelectuali"

Cum vă explicaţi că, în ciuda greşelilor gramaticale şi a perlelor, oamenii v-au votat?
Ştiţi, după ce am făcut câteva greşeli gramaticale, şi văzând diverse chestii care se încercau la anumite emisiuni, încercau să mă ironizeze… Când aveam întâlniri cu 500- 200 de oameni, prin speech-urile mele mai spuneam: „Exact cum aş spune eu gugăl sau goagăl sau almanahele mele în care eu o să-mi scriu memoriile…”. Căutam soluţii ca să leg cu greşelile pe care le-am făcut şi să le continui, ca să vadă lumea că n-am niciun complex. A greşi e un lucru firesc. A fi prost e complicat, înţelegeţi? Oamenii râdeau şi aplaudau, să ştiţi. Puteţi să vă duceţi şi în Cotroceni să vedeţi ca am luat 50%. Este greşit că intelectualii votează intelectuali. Asta mi-a spus-o un intelectual de marcă. Intelectualii sunt atenţi şi votează un om care e pragmatic şi care poate să-i rezolve problemele lui. Un profesor universitar n-are nevoie de un alt profesor universitar să fie primar. Pe el îl interesează să fie acolo unul care ţipă la ăla de la ADP, care poa’ să-i dea un pumn în cap lu’ ăla care nu-şi face treaba, care poa’ să-l bage nu-ştiu-unde pe cel de la firma de salubrizare. Pe ăla îl votează. Restu-s poveşti! Unii te analizează: „Domn’e, chiar să nu aibă facultatea terminată?“. Diverse opinii. Dar eu am vorbit cu foarte mulţi intelectuali care mi-au spus: „Pe noi nu ne interesează“.

“Ceea ce cred eu că am, carisma asta, e de pe la Dumnezeu”

La un moment dat spuneaţi: „Nu vreau să fiu nici Tony Blair, nici Adrian Năstase. Eu vreau să fiu Marian Vanghelie“. Ce reprezintă Marian Vanghelie în politica românească?
Mie-mi place cum arăt, mie îmi place cum mă manifest. Ce nu-mi place, schimb, n-am o problemă. Dar întrebaţi peste tot dacă eu mă comport urât, dacă am vorbit vreodată urât cu o femeie. Am mai avut cu bărbaţii, unde i-am mai tamponat un pic. Dacă am simţit că nu sunt lucrurile în regulă, dacă mai vii şi şpriţuit la mine în birou. Am zis: „Îţi trag un receptor în cap de nu mai ştii pe unde vii! Nu merge aşa, dă-o dracu! Bem seara, după cinci. Nu-i o problemă, toţi bem câte un pahar de vin. Poţi să bei şi patru sticle, dar nu vii la mine în birou şi mai îmi spui şi baliverne“. Păi, despre ce dracu vorbim? Astea-s lucruri normale şi fireşti (n.r. - râde). Ceea ce cred eu că am, asta e de pe la Dumnezeu zic eu, un pic aşa, carisma asta şi talentul ăsta al meu. Eu mă regăsesc în mulţimea aia, în Sectorul 5.Tocmai asta cred eu că nu are nici Tony Blair, nici Adrian Năstase.

vanghelie 2

S-ar părea că românii s-au cam săturat de politicieni carismatici gen Vanghelie sau Băsescu.
Haideţi că sunteţi băieţi tineri şi ştiţi mai bine ca mine. Oamenii l-au votat pe Iohannis pentru că stânga a avut un candidat incompetent. Nu era matur. Nu era bărbat. Au văzut în Iohannis, în comparaţie cu Ponta, un bărbat care poate să conducă această ţară. A ajuns acest băiat (n.r. Victor Ponta) să conducă cel mai mare partid şi l-a şi băgat în perete. Uitaţi-vă unde este PSD-ul astăzi.

Cum poate un primar să aibă o avere de zeci de milioane de euro, când el are salariu de 30 de milioane de lei vechi?
Cazul meu e în felul următor: eu stau în acelaşi apartament, nici măcar n-am avut megalomania să mă mut. În declaraţia mea de avere e neschimbat. E totul cu ce-am avut din urmă. Am avut şi diverse mici activităţi economice, care am mai câştigat nişte bani, care sunt trecute în declaraţia de avere, care n-au legătură. Nu există nicio legătură între contractele din primărie şi cineva posibil din spiţa a şaptea să fie din familia mea.

Procurorii spun că aţi luat mită 30 de milioane de euro.
Da. Este o mită foarte consistentă. Într-adevăr. Este compusă din opt ani în care am făcut revelioanele şi am adus sponsorizări la primărie. Nu bani, ci alimente. Alimentele s-au transpus în nişte valori, s-au adunat pe opt ani şi se consideră că am luat mită acele băuturi, mâncăruri, care eu am făcut-o pentru oameni. Am dus 40 de TIR-uri de apă la sinistraţii din Botoşani, printr-un contract de sponsorizare de la un privat cu primăria. Şi primăria a dus apa. Este pus în rechizitoriul meu. Am făcut un aghiasmatar pentru o biserică, a costat trei-patru sute de mii de euro… tot prin sponsorizare. E considerată mită. Eu n-am luat bani de undeva. Omul respectiv a dat prin contract de sponsorizare. Omul respectiv, având probleme cu o evaziune destul de mare, când i s-a spus să scrie, a scris. Vedeţi cu ce ne întâmpinăm astăzi?

Nu e ciudat că o firmă a sponsorizat Primăria Sector 5 cu apă minerală pentru sinistraţii din Botoşani? De ce nu a dus apa direct la sinistraţi, de ce a trebuit să mai treacă prin primărie?
Foarte puţini oameni de afaceri sunt interesaţi să piardă timpul să trimită nişte TIR-uri. Înţelegeţi? Mie mi-a dat decât apa. TIR-urile le-am luat din altă sponsorizare. Eu, ca om politic, am şi obligaţia morală să mă ocup. Mie - mai mult - îmi şi place. Şi, la o discuţie cu mai mulţi oameni de afaceri, am întrebat: „Bă, vreţi să ajutaţi?“. După care, dacă cineva îi spune omului de afaceri respectiv că poate să stea şase luni la închisoare în loc de 12 luni dacă scrie ceva, atunci traducerea este cam aşa: „Am dat nişte TIR-uri de apă, am făcut aia şi aia“. „Păi, de ce le-ai dat?“. „Domn’e, păi, m-a rugat…“. „Nu i le-ai dat mită?“. „Păi nu, dar…“. „Păi şi nu poţi să spui că i le-ai dat mită?“. „Păi, eu ştiu?...“. „Păi, ia scrie aici!“. Înţelegeţi? Am tradus o posibilă formulă chimică de interpretare.

Există în funcţiile publice tentaţia banului? Tentaţia de a ceda la o şpagă consistentă?
Nu-mi dau seama dacă există sau nu există. Nici nu vreau să evit întrebarea. Eu am avut un avantaj. Când am venit aveam un Audi şi un Mercedes nou în curte. Aveam tot ce-mi trebuie.

Cum reacţionaţi când încerca cineva să vă mituiască?
La mine în birou nu veneau… Diverse chestii care cineva mă mai ruga… lucruri normale şi fireşti, îi trimiteam direct că nu aveam timp. Pe telefon: „Duceţi-vă la doamna directoare acolo, prezentaţi problema“. Eu o sunam, zic: „Doamna directoare, vine cineva, vă rog frumos, dacă e legal, să-şi rezolve problema, dar, vă rog, ajutaţi-l!“. Vorbeam pe telefon toate lucrurile astea. Nu m-am ferit.

Marian Vanghelie

Marian Vanghelie, Miron Mitrea şi Mircea Geoană - la una dintre celebrele petreceri cu mici şi bere organizate de edilul Sectorului 5

Vanghelie despre colegii din arest: “Acolo toată lumea este mai bună”

V-a dezamăgit că unii dintre acei oameni de afaceri care ofereau sponsorizări au dat declaraţii procurorilor despre dumneavoastră?
Dezamăgiri… sunt lucruri fireşti, domn’e. Dacă te ia DNA-ul după stradă noaptea, din mers, şi-ţi spune:  „Nu ştim ce veţi face în proces, veţi câştiga, nu veţi câştiga, dar noi vă ducem jos în arest acum!“. Sunt formulele anilor ‘50, înţelegeţi? Sentimentul ăsta de frică este uman. Doar nebunilor nu le este frică. E mult mai uşor să sperii un om ca ăsta. Că dacă îl iei pe unul din Ferentari, s-ar putea să zică: „Frăţioare, lasă vrăjeala cu mine! Zi, te doare ceva, nu te doare? Dacă nu, hai, pa! Du-mă la arest, că ies mâine.“ Ăla ştie ce să spună. Dar, oamenii normali nu ştiu.

Dumneavoastră ce sentiment aţi avut când v-aţi trezi cu mascaţii la poartă?
Un sentiment de normalitate şi de agitaţie. Un pic frică, un pic nedumerire. Nu atât pentru mine, cât pentru cei care eram în casă. Mi-ar fi plăcut să mă cheme acolo şi să mă oprească acolo. Au fost la mine, s-au dus şi peste băiatul meu în casă…

La ce v-aţi gândit în prima noapte de arest? A fost greu?
Şi prima, şi a doua, şi a treia… toate sunt complicate. Nu-mi venea să cred că se întâmplă lucrurile astea, dar, zic: „Bă, aşa este viaţa!“. Stăteam să mă gândesc: „Bă, unde am greşit, ce am greşit?“, că am o părere destul de bună despre mine. Dar, degeaba, poţi să fii şi bun, tot te ia… Cât am fost în arest la domiciliu m-am uitat la un film din anii ’50, din Italia. Anumiţi procurori se pusese pe mafie. Nu-i prindeau. Şi au văzut legăturile lor cu anumiţi oameni de afaceri. Şi vorbeau procurorii: „Hai să-l luăm şi pe X“. „Păi, da, dar n-are nicio problemă“. „Nu contează, hai să-l luăm să-l băgăm jos, că până la urmă o să ne spună ceva“. Domn’e sunt de acord că DNA trebuie să existe. Sunt de acord că s-au făcut multe nereguli în România. Dar pentru ce trebui să fii traumatizat în arest preventiv? Păi ce, eu fugeam? Eu am avut opt dosare penale în 15 ani. Dacă pe fiecare dosar penal făceam câte o lună, înseamnă că înnebuneam, o luam cu capul. Eu cred că arestul preventiv este cea mai mare prostie. Mai departe…, anchetele procurorilor – bune, proaste – nu le discut. Vedem, mergem în instanţă, ne judecăm... Chiar şi cu tendinţe politice le accept. Dar nu întâi mă omori, îmi tai un picior, şi după aceea îmi spui că a fost o greşeală

Marian Vanghelie

Marian Vanghelie, luat

Cum e atmosfera în arest? Toată lumea iese traumatizată de acolo…
Domn’e, nu ştiu dacă ieşi traumatizat, dar e foarte rău. Şi vă spune un om care e învăţat să suporte.

Ce e cel mai rău?
Suprafaţa aia mică. Sunt 12 metri pătraţi în primul rând. 6 metri sunt paturile. Un metru toaleta şi mai ai trei metri. Despre ce vorbim? Te sufoci. Noroc că unii mai stau în pat. Eu nu stăteam nici 10 minute în pat.

Câţi eraţi în cameră?
Opt. La noi în cameră au fost trei primari, un procuror…

Cu ce primari aţi mai fost?
Cu Mazăre. Şi cu primarul de la Brad, unde e Arpechimul.

E adevărat că v-aţi împăcat în arest cu Horia Georgescu?
Domn’e, se presupune că un om la belele se deşteaptă mai mult şi e mai atent. Nu mai e prost. Adică, credeţi că ne-am dus acolo ca să ne batem? Nu-i destul ce ne-au făcut unii? Mai ne duceam să ne şi omorâm? Chiar dacă te mai superi cu câte unul pe-acolo, prin cameră, te cerţi şi după cinci minute îţi ceri scuze. E un lucru normal. Acolo toată lumea este mai bună. Acolo… ştiţi, (n.r. - zâmbeşte amar) fac o glumă, cred că pentru clasa politică ar trebui ca fiecare să se ducă măcar câte-o zi pe-acolo, că ar veni mai înţelepţi şi ar încerca să acţioneze altfel. Câte-o zi. Nu le doresc – Doamne fereşte! – puşcărie, nici măcar la duşmani. Dar, ca experienţă, ca să-şi dea seama de ceea ce înseamnă. Am avut un procuror de criminalistică şi am stat o zi şi cu Eva, cel care l-a arestat pe Voiculescu. Ştiţi ce spuneau? „Domn’e, când semnam, nu-mi dădeam seama ce e aici!“. Fiecare din procurorii şi judecătorii care au fost pe acolo, acelaşi lucru l-au spus: „Niciodată nu mi-am dat seama ce se întâmplă aici. Consideram că nu e o problemă dacă stă o lună sau două“. Că aşa este, din păcate. Din afară vezi lucrurile altfel. Şi eu când auzeam că l-a luat p-ăla, l-a luat p-ăla, „eh, hai, e o lună, nu e mult“. Din afară ni se pare că nu e mult o lună sau două. Acolo este infernal.

Vă gândiţi să vă întoarceţi la primărie, să mai candidaţi?
Domn’e, nu ştiu ce să vă zic. Ştiţi, eu am primit vreo 500 de scrisori în arest. Şi din ţară, dar foarte multe din Sectorul 5. Când văd ce se întâmplă acum, mă doare inima, că am muncit 15 ani. De ce să mint că nu mă gândesc? Mă gândesc. Mă doare. Sunt şi nervos, şi supărat… nici nu ştiu să găsesc toate cuvintele necesare pentru ceea ce mi s-a întâmplat.

Ce v-a mânat din spate în toată aventura asta politică? Concedii nu v-aţi luat, viaţa mondenă nu v-a interesat, bani aveaţi… ce aţi vrut?
Cea mai mare satisfacţie - dacă mă credeţi bine, dacă nu, nu – era la Revelion. Dar nu când ţineam speech-ul. După 12 noaptea, când mă pupam cu toată lumea şi făceam tururi: parterul, etajul 1, etajul 2 şi făceam poze. Era cea mai mare satisfacţie. Ajungeam la 6 dimineaţa acasă, mort de obosit, nemâncat. Nebăut nici apă. Ajungeam acasă, luam un cârnat şi dădeam drumul şi mă uitam la Revelion, ca nu cumva să rămână cineva în stare de ebrietate şi să creeze vreo belea. Când mă întâlneam cu cei 6.000 de oameni, îi chemam la Sala Palatului, care le dădeam câte un cupon. Când oamenii ăia plângeau... acele momente mă făceau să trăiesc, să mă simt bine.

Cum v-a venit ideea să organizaţi Vanghelioanele de la Romexpo?
Domn’e, să fiu sincer, ideea am furat-o de la Traian Băsescu. El a făcut în primul an Revelionul. Şi în al doilea an m-am ocupat. Şi am inventat, nu cu mâncare la casoletă, cum a făcut Băsescu, ci cu mâncare în farfurii, cu mâncare caldă, cu pahare: vin roşu, vin alb, tărie, tot ce trebuie. Am făcut un Revelion pentru 1.000 şi ceva de pensionari care erau foarte amărâţi. La ăia le dădeam cu 30 de lei biletul.

Marian Vanghelie

Revelioanele lui Marian Vanghelia adunau mii de oameni sub cupola aceleiaşi dorinţe: distracţie la maxim în noaptea dintre ani

Era aproape de lux meniul….
Da, am negociat preţurile, le-am dus cât se poate de jos, dar nu ca să câştig eu ceva. Am încercat să aduc sponsorizări. Eu înţeleg că o şpagă este aia care tu îmi dai ceva şi plec cu el acasă. Alea erau chestii publice. După 15 ani vine cineva şi mă arestează, zice că era şpaga mea. Doamne fereşte! (n.r. - îşi face cruce) Îmi reproşez că, dacă ştiam că toate aceste valori îmi intră în rechizitoriu, nu mai luam un vin de 300-400 de lei, foarte bun. Luam unul de 30 de lei, d-ăla la carafă. Şi rechizitoriul ar fi ajuns, poate, în loc de 10 milioane, la 2 milioane pe partea de Revelioane, ca să fiu aşa puţin ironic.

Dumneavoastră ce părere aveţi de lupta anit-corupţie? Fiecare are o interpretare, unii spun că americanii, alţii spun că…
Haideţi să fim serioşi că n-are nicio legătură cu niciun american. Este o chestie strict balcanică-românească. Se tot zice că americanii, că turcii, că vietnamejii… ca să zăpăcim populaţia. Este strict balcanică – românească. Înţelegeţi?

“Nicăieri un se poate conduce cu copii de 30 de ani”

Vă determină să renunţaţi? Mazăre, de exemplu, spune că i-a ajuns, se retrage…
Ştiţi, v-am spus că sentimentul de frică e uman, doar nebunilor nu le e frică. E clar că fiecare om  îşi face o analiză: „Bă, dar pentru ce dracu’? Ce rost are?“. Pe de altă parte nu vă ascund şi faptul că din cauza unor calităţi ale mele ascunse, de mic lider, am un anumit nerv şi îmi vine să nu renunţ. Mă bat eu cu mine însumi momentan. Nu ştiu care va fi definiţia exactă. Dar nici nu cred că asta este soluţia, că ăsta e modelul de societate, că toţi trebuie să tăcem din gură şi că trebuie să apară nişte tinerei de 33 de ani care nu spun nimic, dar care, chipurile, zic că schimbă clasa politică cu altă generaţie. Nicăieri nu se schimbă clasa politică aşa şi nicăieri nu se poate conduce cu copii de 30 de ani. Hai să vorbim pe bune.

Nu credeţi în primari de tipul lui Nicuşor Dan, propulsaţi de societatea civilă?
Nu, nu cred. E o poveste. Ştiţi şi dumneavoastră că e o poveste. Primarul la Viena este la al patrulea mandat. Ăla e modelul de societate adevărată. Nu ăsta cu tot felul de infuzii şi injecţii pentru unii care nu ştiu să meargă drept pe stradă.

Oamenii sunt dezamăgiţi de ce a însemnat primăria în ultimii ani…
Credeţi că oamenii sunt mulţumiţi de ce face azi primarul de la Sectorul 4, că a plecat Piedone? Credeţi că sunt mulţumiţi că stau cei din lumea interlopă, din Clanul Sportivilor, şi conduc primăria?

Marian Vanghelie

Marian Vanghelie, înconjurat de o parte dintre fanii săi

De ce v-aţi trimis copilul la studii în străinătate? Nu aveţi încredere în sistemul românesc de învăţământ?
Nu domn’e, am foarte mare încredere. L-am trimis din mai multe motive. Fiind băiatul lui Marian Vanghelie, am vrut să-l extrag din anumite cercuri de aici, din România. Îl antrenau, îl luau pe colo, pe colo. Stăteam toată ziua să-l urmăresc. Mai fugea de pe la meditaţii, fugea pe colo. Eu nu aveam timpul necesar să mă ocup opt ore pe zi de el. Voiam ca să fiu sigur că termină o şcoală şi o termină bine. Şi când va spune un lucru, undeva, va şti ce să spună şi nu va mai trece prin situaţiile delicate şi penibile prin care au încercat unii să mă ironizeze pe mine. Înţelegeţi?

Va intra în politică?
Nu s-a pus problema. El face facultatea de biznis, are alte interese. Dar este atent cu tot ce se întâmplă în lume…

Aţi discutat cu el despre Colectiv? I-a atins foarte puternic pe tineri acest subiect…
Am discutat un pic. Generaţi tânără este mult peste celelalte generaţii. Înţeleg totul chiar dacă nu au nicio informaţie. Înţeleg totul!

Ce înseamnă „înţeleg totul“? Ce a înţeles fiul dumneavoastră?
Înţeleg jocurile astea proaste, ale noastre, din România. Înţeleg, nu poţi să-i păcăleşti.

Înţeleg că corupţia ucide?
Vreţi să vă zic ceva? Asta este o chestie fabricată. Ştiţi ce ucide? Prostia! Prostia ucide. Analizaţi dumneavoastră, că sunteţi oameni pregătiţi, să vedeţi câtă dreptate am. Nu, nu cred în acest concept.

Nu credeţi că acolo, la Colectiv, s-a murit din cauza corupţiei?
Haideţi că mă pufneşte râsul. Şi pe voi vă pufneşte râsul. Hai să lăsăm oamenii ăia să stea liniştiţi.

Păi, aţi pomenit de discuţia cu fiul dumneavoastră. Dacă se întâmpla un astfel de incendiu în sectorul 5? Piedone e acuzat că a dat aviz acolo. Dacă vă întreba fiul dumneavoastră: tată eşti vinovat pentru asta?
Piedone nu este vinovat cu nimic. Acele autorizaţii, conform legii… la mine punea secretara parafa pe ele. N-ai ce să citeşti. Că e atât de simplă şi de banală, că dacă ai citit una, nu trebuie să le mai citeşti pe celelalte trei mii. Deci, pur şi simplu, Piedone n-a făcut decât ce a spus legea. Nu putea să facă nici mai mult, nici mai puţin. Din păcate, corupţia este peste tot, nu doar în România. Dar la noi, în România, prostia ne ucide. Subliniez acest lucru, că, fără să vreau, mă uitam la dumneavoastră atunci când aţi întrebat şi nu ştiam…. mă gândeam cum să vă răspund la acest lucru prefabricat. Şi dup-aia, mi-a picat efectiv. Efectiv asta am simţit, ca să o spun aşa, mai pe un format mai frumos, mai concret şi pe înţelesul tuturor: “Prostia ne ucide”.

Vă nelinişteşte viitorul, problemele pe care le aveţi cu justiţia…?
N-am neliniştea asta. Şi pe perioade de război, şi cu DNA, şi fără DNA, şi dacă vin ruşii, şi dacă vine Putin… Mă descurc, nu asta e problema. M-au băgat şi în arest, a trebuit să mă descurc şi acolo… asta este viaţa. Sunt sigur pe mine. Eu am încredere că, până la urmă, lucrurile se vor schimba în această ţară. Am vorbit, cât am fost în arest la domiciliu, cu mulţi oameni din tot felul de domenii… Toată lumea este bulversată. Şi le-am spus: „Mă, se schimbă lucrurile..“. Şi asta le spun şi românilor: lucrurile se vor schimba! Nimica nu poate ţine pe veşnicie.

Marian Vanghelie despre atmosfera din arest: „Acolo toată lumea e mai bună“

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite