Jos pălăria, "Mihai Viteazul"!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Voi respinge întotdeauna corul bocitoarelor care ţin cu tot dinadinsul să ne strecoare îndoiala în suflet. Care ne spun mereu că suntem slabi, incapabili, hoţi sau inferiori. Nu voi susţine însă nici teza psihotică a unui excepţionalism românesc care glorifică plaiurile mioritice în tonuri hiperbolizante. Ceea ce se întâmplă în comuna Mihai Viteazul nu este decât NORMALITATEA.

O clădire complet renovată. Laboratoare moderne. Table interactive. Calculatoare de ultimă generaţie. Internet wireless. Cabinet psihologic. Sală de spectacole. Sală de sport cu 100 de locuri. Sistem eco de selectare a deşeurilor. O asociaţie a părinţilor înfiinţată special pentru sprijinirea şcolii prin virarea celor 2% din impozitul pe venit. 400 de elevi. 40 de profesori. Promovabilitatea la Evaluarea Naţională, în ciclul 2012 - 2013 de 100 %. Este descrierea unei şcoli. Din România. Nu din Bucureşti. Nu din Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca sau alt mare oraş. Este cartea de vizită a unei şcoli de la ţară. Din comuna Mihai Viteazul, judeţul Cluj. Locul în care, cu secole în urmă, se spune că a fost înmormântat corpul celebrului domnitor. Un loc în care astăzi se scrie o poveste de succes a şcolii româneşti, a primarului, a părinţilor, profesorilor şi elevilor. O poveste de succes a comunităţii locale prezentată de larg într-un articol de referinţă publicat în cotidianul Adevărul.

Săpătmâna trecută am scris despre consecinţele grave ale corupţiei de la Bacalareat. Atât asupra tinerilor care îşi fură singuri viitorul, cât şi asupra părinţilor acestor tineri, pensionarii de mâine cărora copiii lor nu le vor putea plăti pensiile pentru că i-au educat prost. I-au învăţat că pentru a reuşi în viaţă este preferabil să fure, înloc să muncească.

Astăzi, aş dori să scriu despre un model pozitiv al şcolii româneşti. Despre resursele care pot mişca lucrurile din încremenire. Despre cum un primar cu iniţiativă poate scoate comunitatea din blazare decretând în fiecare an că prioritate la împărţirea bugetului local o are educaţia. Despre cum profesorii se bat pentru şcoala lor şi vor să fie la fel cum au văzut în alte ţări. Despre cum părinţii se implică şi contribuie la bunul mers al şcolii, conştienţi fiind că investesc în viitorul copiiilor lor. Despre copii care învaţă cu plăcere. Despre faptul că 5 ani de eforturi pot fi răsplătiţi cu o şcoală model pentru orice oraş din România şi din orice altă ţară, cu o creştere a ratei de promovabilitate la evaluarea naţională de la 61% în 2009, la 100% în 2013. Despre 400 de elevi din mediul rural care au infinit mai multe şanse de a reuşi în viaţă pentru că cei mari, şi autorităţi şi părinţi deopotrivă, s-au gândit că şcoala este cea mai importantă investiţie pentru comunitatea locală.  

Voi respinge întotdeauna corul bocitoarelor care ţin cu tot dinadinsul să ne strecoare îndoiala în suflet. Care ne spun mereu că suntem slabi, incapabili, hoţi sau inferiori. Nu voi susţine însă nici teza psihotică a unui excepţionalism românesc care glorifică plaiurile mioritice în tonuri hiperbolizante. Ceea ce se întâmplă în comuna Mihai Viteazul nu este decât NORMALITATEA.

Şansa noastră la dezvoltare pe termen lung ţine de cât de pregătite vor fi generaţiile viitoare. Cheia unei vieţi mai bune pentru noi şi pentru copiii noştri este şcoala. În locul expozeelor de mediocritate strigate zilnic pe portavocile televizate din România, aştept să-i văd în dezbateri pe primarul comunei Mihai Viteazul din judeţul Cluj, pe părinţii care se implică în susţinerea şcolii, pe profesorii de acolo. Să ne arate cum au reuşit şi să-i înveţe şi pe alţii ce poate face o comunitate locală cu oameni gospodari pentru un prezent şi un viitor mai bun.

Jos pălăria, Mihai Viteazul! Şi vă aşteptăm într-o vizită prin Sectorul 5!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite