Justiţia ca spectacol

Timp de mai bine de o săptămână, principalele mijloace mass-media din întreaga lume au pus în scenă, iar apoi au întors pe toate feţele cazul DSK.

Momentul va face dată şi în istoria justiţiei, şi în cea a spectacolelor, probabil în defavoarea amândurora. Totul a fost supradimensionat, globalizat, precipitat, caricaturizat şi exagerat, până s-a ajuns la punctul zero, unde nu se mai înţelege nimic. În mod normal, după criteriile de rating de care depind ambele, nici justiţia, şi nici lumea spectacolului nu se vor mai mulţumi, de acum înainte, fără alte cazuri de avergură planetară, de servit contribuabililor. Dacă acelaşi criteriu - un scandal cât mai complex, bine pus în scenă - serveşte şi la alegerea unui procuror american şi la suprevieţuirea economică a unui post de televiziune, să vedeţi reprezentaţii planetare! Iar adevărul în cauză, dacă va fi vreodată posibil să îl cunoaştem, va deveni absolut neinteresant în raport cu deliciile picante ce vor servi societatea spectacolului de mâine.

Televizorul a devenit imensa gaură a cheii din uşa suitei de la hotelul Sofitel, prin care am privit şi ne-am imaginat asaltul unui satir vetust asupra unei femei de serviciu cam prea sexy. Voieurismul global, alimentat ne„oficial" de informaţii utile  transmise presei, a fost servit în crescendo, la adăpostul ipocritei afirmaţii că justiţia transatlantică nu are nimic de ascuns. Am aflat că faimoasa Ophelia trăieşte într-un imobil pentru bolnavi de SIDA, că s-au luat probe ADN din scuipatul ei post coitum, că în ziua cu pricina ea s-a scuns pe un culoar şi a plâns în hohote speriată că îşi pierde serviciul, că abia alţii au convins-o să depună plângere. Cică avocaţii apărării sunt deja în Guineea să ancheteze în mediul de unde a emigrat nefericita negresă; ce a declarat ea, pe vremuri, ca să obţină azil politic în SUA, cu cine se vede, ce gândeşte etc.? Arma lor: discreditarea acestei tinere ajunsă, peste noapte, simbolul femeii extrase dintr-o comunitate defavorizată, lipsită de apărare, dar protejată de excelenta societate puritană americană. Deja feministele din mai multe ţări s-au inflamat contabilizând puseurile machiste din aceste zile.

Poate că aveau dreptate, a fost o serie internaţională de grosolănii. În acelaşi timp, alte comentarii indignate au denunţat şi aroganţa unui DSK, simbolul potentatului postmodern, dar cu gândire medievală: castelan-văcar ce-şi rezervă pentru prima noapte toate viitoarele mirese de pe moşie. A fost o altoire de dramă antică pe comedie bulevardieră, în scenariu de foileton, în care protagoniştii sunt deja victime, iar noi cu toţii devenim martorii micimii noastre curioase.