Ziua oamenilor obişnuiţi cu poveşti neobişnuite. Karina Hollekim, femeia care a sfidat ştiinţa şi gravitaţia

Este a cincea ediţie a TEDx Bucharest în care vocile unor oameni străluciţi se aud, de data asta, pe scena de la Auditorium Pallady din Bucureşti. Sute de persoane s-au strâns sub acelaşi acoperiş pentru a absorbi idei noi şi experienţe motivaţionale.

Oare poate un singur discurs de 18 minute să schimbe o viaţă? M-am uitat întotdeauna cu scepticism către oamenii de pe scenă care mă invită să le privesc în suflet ca şi cum mi-ar fi prieteni de ani de zile. Dar schiţele încep să prindă esenţă atunci când cei din faţa publicului nu recită din cărţi şi nici nu citesc dintr-o prezentare Power Point redată la un proiector, ci povestesc, cu sinceritate, cum pericolul îi face să se simtă vii, cum evoluţia şi energia lor se nasc din nemulţumire, cum nu-şi pot aşterne capul pe pernă, noaptea, atunci când ştiu că nimeni nu le face dreptate celor care nu se pot apăra singuri. 

Conferinţele TEDx Bucharest sunt despre curaj şi depăşirea limitelor, despre oameni care-şi urmează visurile împotriva sorţii, despre poveşti care ar putea să te facă să înţelegi că reţeta fericirii ţi-o compui singur.

 

La evenimentul TEDx Bucharest, de sâmbătă, 9 noiembrie, Karina Hollekim ne va catapulta în povestea ei, dramatică şi cuceritoare în acelaşi timp. Nu vor urca pe scenă nici Jamie Oliver şi nici Arianna Huffington, dar destinul Karinei Hollekim poate să-ţi dea fiori la fel de bine cum te poate revolta. Karina Hollekim este una dintre acele persoane care a ajuns să ţină discursuri, în faţa unui public de mii de oameni, pornind de la o experienţă proprie care i-a schimbat viaţa: s-a izbit de pământ cu o viteză de 100 de kilometri la oră, dar a supravieţuit miraculos. Nu am participat la un astfel de discurs până la ora la care scriu acest text, însă am văzut din clipurile video de pe internet pentru ce a trăit Karina până la vârsta de 30 de ani.

Originară din Oslo, Norvegia, Karina Hollekim, 37 de ani, este schioară profesionistă şi base jumper, adică face sărituri în gol de pe diverse „baze“, fie munţi, clădiri sau poduri, purtând un costum special şi o paraşută pentru aterizare. Imaginile sunt concludente pentru acest sport extrem practicat de oameni care sfidează gravitaţia, sunt oamenii-păsări pe care-i vedem în emisiuni TV sponsorizate de firme producătoare de băuturi energizante. Aveţi dreptul să vă întrebaţi de ce ar face unii oameni aşa ceva, de ce s-ar juca unii oameni cu moartea când nimic şi nimeni nu-i obligă. Răspunsul Karinei este simplu: „Pentru că asta mă face o persoană fericită“.

Sportiva, care a studiat programare IT, şi-a trăit viaţa pentru pasiunea faţă de frică, pentru înălţimi şi libertate. Asta până când, în august 2006, a suferit un accident care îi putea fi fatal, dar din care s-a ales cu picioarele fracturate în 25 de locuri şi cu trei litri şi jumătate de sânge pierduţi în mai puţin de 45 de minute. După o săritură de rutină în Elveţia, paraşuta nu i s-a mai deschis, iar Karina a lovit pământul cu viteza de 100  de kilometri pe oră.

Deşi au reuşit să-i salveze viaţa, doctorii nu i-au acordat nicio şansă de a mai merge vreodată. După 20 de intervenţii chirurgicale şi patru ani de recuperare, Karina Hollekim poate să schieze din nou. A sfidat, de această dată, ştiinţa.

„Sunt o norocoasă“

Ea este, într-adevăr, o excepţie, dar aşa cum povesteşte, oricine poate deveni extraordinar printr-o voinţă impresio­nantă. Pe Karina o puteţi vedea şi în documentarul autobiografic „20 Seconds of Joy“ premiat la Festivalul de Film Banff Mountain, precum şi în multe alte filmări extreme de pe internet. Ea vine la Bucureşti pentru a ţine un discurs în faţa unui public poate mai greu de impresionat decât în ţările din vest. Deşi se lasă cu greu prinsă, am reuşit să stau puţin de vorbă cu Karina înainte de sosirea ei în România.

La scurt timp după orice experienţă devastatoare intervin, de regulă, depresia şi furia. Karina a încercat să urmeze sfatul tatăului său şi să nu se gândească la ce nu mai poate face, imobilizată fiind în scaunul cu rotile, ci la ce poate face. Nu a regretat niciodată niciun salt, nici măcar pe cel care a făcut-o să guste din moarte. I-au trebuit şase luni până când să-şi poată pune singură şosetele. Un gest banal până în 2006 a devenit o victorie enormă. Dar recunoaşte că dincolo de voinţa imensă, „pe care unii ar numi-o încăpăţânare“, a existat suportul familiei, al prietenilor şi al doctorilor din jurul ei.

„Nu am fost «o persoană aleasă», am fost norocoasă să supravieţuiesc şi norocoasă pentru că mi s-a oferit o a doua şansă. Fără o voinţă puternică nu aş fi unde mă aflu astăzi, dar nu aş fi putut să o fac singură“, a spus ea.

„Versiuni“ mai bune de oameni

Karina Hollekim nu a mai făcut base jumping de şapte ani, însă nu va renunţa niciodată la sporturile care o fac în continuare fericită. „În lumea mea, cred că nimic nu poate înlocui senzaţia de a sări în gol de pe creasta unui munte, dar există multe alte activităţi care te pot face să te simţi la fel de vie. După accidentul pe care l-am suferit, mi-am schimbat mult prespectiva asupra lucrurilor care sunt importante în viaţă“, a mărturisit ea.

Deşi schiul era înainte un sport extrem, norvegiana a înţeles că provocările pot fi căutate în mai multe moduri. În luna decembrie va deveni mamă pentru prima dată, până atunci însă îşi împarte viaţa între călătorii şi discursuri sau întâlniri cu oameni pe care reuşeşte de cele mai multe ori să-i ajute să ajungă „versiunile“ lor mai bune.

„Cred în oameni. Cred în puterea minţii şi cum ne putem decide singuri bunăstarea. Nu putem alege acţiunile care ni se întâmplă, dar putem cu toţii să alegem cum să reacţionăm la ele. A înţelege că avem posibilitatea de a decide face o diferenţă în modul cum vedem lumea care ne înconjoară“, povesteşte Karina, cea care şi-a amintit de unul dintre oamenii pe care discursul ei i-a ajutat să renască.

„O femeie a venit la mine spunându-mi cum i-am schimbat perspectiva asupra a ceea ce e important în viaţă. Avusese întotdeauna visul de a croi rochii, dar nu a îndrăznit niciodată să-l urmeze. După ce a ascultat discursul meu şi-a deschis propria afecere. Nu avea maşină de cusut şi nici măcar nu ştia cum să folosească una, dar, încet, încet, a învăţat, iar astăzi are propria firmă pe internet prin care îşi vinde rochiile pe care le croieşte singură. Susţine că nu a fost niciodată mai fericită. Astfel de poveşti şi multe altele îmi oferă inspiraţia de care am nevoie pentru a continua să-mi duc povestea mea mai departe.“

Pentru Karina, conferinţele TED sunt cele care pot face diferenţa indiferent de public. „Este o zi în care ne oprim cu toţii pentru a ne reflecta“, a declarat ea. 

Vreau să le arăt şi altor oameni frumuseţea acestor sporturi şi să-i provoc să iasă în lume şi să-şi urmeze visul. Karina Hollekim, schioară şi base jumper

Organizată în 2009, echipa TEDx Bucharest era cea mai tânără din Europa FOTO: FOTOGRAFULTĂU.RO  

Emoţii şi inspiraţie la nivel local prin TEDx Bucharest  

Conceptul TED (Technology, Entertainment, Design – idei care merită răspândite) a pornit ca o platformă online pe care sunt postate discursuri motivaţionale ţinute de minţi strălucite ale lumii noastre, de la oameni de ştiinţă, doctori şi cercetători până la artişti, scriitori sau sportivi. Conferinţele TED au devenit un fenomen la nivel internaţional. Scena TED a găzduit de-a lungul timpului nume cu greutate, oameni care au schimbat măcar câteva fragmente din lumea în care trăim: Steve Jobs – fondatorul Apple, Bill Gates – părintele Microsoft, fostul preşedinte american Bill Clinton, omul de ştiinţă Stephen Hawking, fondatorul WikiLeaks, Julian Assange, scriitoarea J.K. Rowling sau gurul în educaţie Sir Ken Robinson. Aceştia sunt doar câţiva dintre cei care şi-au împărtăşit ideile, pasiunea şi învăţăturile de viaţă prin TED.

În 2009 conferinţele TED au venit şi la Bucureşti cu ajutorul unui grup de tineri voluntari, care de cinci ediţii cred cu tărie că oamenii au puterea să ajute alţi oameni.

Andrei Dinu, co-organizator al TEDx Bucharest, spune că atunci când a participat la TEDGlobal 2013 în Edinburgh, Scoţia, s-a simţit ca într-un montagne russe de emoţii: „Am avut speakeri care ne-au făcut să plângem, care ne-au făcut să râdem, speakeri care ne-au arătat nişte lucruri de care n-am fi aflat altfel“.                                                                        

La graniţa dintre sacru şi tangibil  

Poveştile de la TEDx Bucharest nu sunt însă doar despre experienţe personale extraordinare, multe dintre ele provin de la oameni care se zbat să schimbe lucrurile în lumea în care trăiesc. Din istoria sa de peste cinci ani cu TEDx, Andrei Dinu, co-organizator, spune că „discursurile care prind cel mai bine sunt ale acelor oameni care au realizat un proiect cu potenţial de scalare fenomenal, dar care a pornit de la o poveste personală“.

În România, cele mai populare discursuri le-au aparţinut lui Deliric (Toto Eremia), cântăreţ de muzică
hip-hop, actriţei Oana Pellea, lui Toma Coconea, alpinist, sau jurnalistului Cătălin Ştefănescu. „Noi căutăm oameni care să vorbească cu publicul şi să le transmită emoţie, nu doar să facă prezentarea unui proiect pe scenă“, a adăugat Andrei.

Mai jos, Deliric la TEDxYouth Bucharest

O astfel de persoană este şi Yana Buhrer Tavanier, din Bulgaria, jurnalistă de investigaţie şi activistă pentru drepturile oamenilor cu dizabilităţi mintale.

„Plănuiesc să schimb lumea fără să cred vreodată că deja o fac, darămite că deja am făcut-o. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva este să fie mulţumit de locul în care se află sau de ceea ce a realizat deja. Progresul este alimentat întotdeauna de nemulţumire“, crede Yana, cea care le vorbeşte românilor pe 9 noiembrie la Auditorum Pallady, în Bucureşti.

Dreptate pentru cei singuri

Yana a fost numită de către revista „Wired“ unul dintre cei 50 de oameni care vor schimba lumea. L-a cunoscut pe Andrei Dinu la TED Global, în Edinburgh, şi i-a acceptat invitaţia de a veni în România pentru a ţine un discurs la TEDx. Activista consideră că astfel de evenimente „te dau pe spate, îţi lărgesc orizonturile, te inspiră, îţi oferă o oportunitate incredibilă pentru a cunoaşte oameni extraordinari şi nenumărate posibilităţi de întâmplări fabuloase. Ar putea asta să schimbe lumea? Poate că da“, spune ea.

La Bucureşti, Yana vorbeşte despre abuzuri, suferinţă, nedreptate, dar şi despre cazul lui Valentin Câmpeanu, un tânăr înfectat cu virusul HIV, care a murit într-un institut psihiatric din România, fără să primească niciun fel de tratament. În 2009, Yana a făcut anchete în mai multe instituţii din România împreună cu Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ). A vizitat spitalul de psihiatrie Mocrea, judeţul Arad, unde „jumătate din pacienţi erau efectiv prizonieri, încuiaţi în camerele lor, li se permitea să iasă afară doar sub supraveghere, timp de 30 de minute la prânz şi apoi 40 de minute pentru o plimbare“.

Progresul este alimentat întotdeauna de nemulţumire. Yana Buhrer Tavanier, activist pentru drepturile omului şi speaker TEDx

A fost la fel de marcată şi de indiferenţa de la Gura Văii, judeţul Mehedinţi, un spital unde „nu exista nici măcar acces constant la apă. Cei 56 de pacienţi aveau voie să facă duş doar o dată pe săptămână. Cei mai mulţi dintre pacienţii din aripa de boli psihice cronice nu erau bolnavi mintali, ci aveau dizabilităţi intelectuale, sufereau de demenţă sau erau pur şi simplu oameni fără adăpost“, îşi aminteşte ea.

Yana luptă pentru drepta­tea celor care nu şi-o pot face singuri. Este totodată şi organizatoarea TEDxBG, un eveniment care adună peste 1.000 de persoane.

Sunt oameni pe care nu-i cunoaşteţi, poate nici nu aţi auzit de ei, dar care s-ar putea ca printr-un discurs de 18 minute să vă salveze viaţa. Karina şi Yana sunt doar două persoane care au ales sau au fost alese să inspire. Discursurile TEDx nu sunt propovăduiri din Biblie, ci fapte din viaţa reală. Speakerii nu sunt plătiţi să participe la conferinţele de tipul acesta, ci încearcă să schimbe atitudini şi să deschidă o fereastră oamenilor obişnuiţi care pot lua decizii extraordinare. 

Scurt istoric al TED Talks  

Conferinţele TED au fost fondate în 1984 de arhitectul american Richard Saul Wurman ca un eveniment unic. Principalele teme abordate proveneau din domeniile tehnologie şi design, dar aria s-a extins în timp. Cea mai mare conferinţă TED este susţinută anual în Long Beach, SUA, dar din 2014 se va muta în Vancouver, Canada. Evenimentele TED au loc la nivel local în SUA, Europa şi Asia.

În 2001, jurnalistul britanic Chris Anderson, fondator al ONG-ului „The Sapling Foundation“, a devenit curatorul TED. Din 2006, conferinţele se pot urmări gratuit şi online pe TED.com. Audienţa lor a depăşit un miliard de vizualizări în toată lumea.

Din 2009, TED oferă licenţe pentru organizarea conferinţelor TEDx la nivel local, în 133 de ţări. Costul participării la o astfel de conferinţă este de 100 de dolari. Alte conferinţe TED sunt transmise live la evenimente organizate de TEDx de-a lungul anului, unde intrarea este gratuită.         

În România se organizează TEDx Bacău, Cluj, Constanţa Craiova, Iaşi, Timişoara, precum şi în multe alte oraşe mari ale ţării. Printre speakerii români de la TEDx Bucharest 2013 se regăsesc: Berti Barbera, Dragoş Dubina, Florin Georgescu, George Popescu, Grigore Leşe, Paul Radu, Silent Strike (Ioan Titu), Simina Tănăsescu, Mircea Manolescu şi alţi oameni cu experienţe impresionante. 

Mai jos, Sir Ken Robinson, despre educaţie şi creativitate, la conferinţele TED. Unul dintre cele mai vizualizate discursuri din istoria TED

Acest material a apărut în „Adevărul de Weekend”