Societate

articolul anterior articolul urmator

La ce ne-a folosit libertatea

13
30 Jan 2018 18:57:19
Deutsche Welle
Noul ministru al Educaţiei, un caz fără speranţă
Noul ministru al Educaţiei, un caz fără speranţă

Ne e teamă să tragem concluziile. Dar ştim din istorie că o lume inaptă să-şi producă elita conducătoare se îndreaptă vertiginos către pierderea libertăţilor politice.

Ca şi cum nu ar fi fost destul, noul ministru al Educaţiei a făcut şi câteva comentarii despre plagiat pe care îl consideră un subiect de importanţă minoră: Nici legea după care ar trebui să îi condamnăm nu este chiar perfectă, nu prevede legea că trebuie ghilimele la un text pe care îl preluăm, sau citarea imediată după el, deşi azi cercetătorii noştri aşa fac. Nici eu nu am învăţat în facultate să fac în acest mod, citarea era la final, dar nu să o faci imediat lângă text.

Nu mai e nicio îndoială că rectorul de la Suceava este un caz fără speranţă. Gândirea lui e viciată complet şi am putea spune că se află literalmente sub orice critică, întrucât critica oricât de aspră pretinde încă existenţa unor repere comune. Dar cu noul ministru al Educaţiei nu poate exista dialog de vreme ce el nu înţelege ce înseamnă să-ţi aduci o contribţie proprie într-un domeniu intelectual şi ce înseamnă a-ţi însuşi contribuţia altuia.

Poate că a fost bine că am putut auzi un asemenea comentariu, căci am înţeles mai bine de ce plagiatul nu provocă, îndeobşte, în România niciun cutremur moral şi de ce acuzaţiile de plagiat par multora invenţia oprimantă a unor pedanţi răuvoitori. Şi din păcate instrumentalizarea politică a cazurilor de plagiat (tratate strident cu dublă măsura) nu a făcut decât să sporească bănuiala multora (din categoria largă a lui Valentin Popa) că acuzaţiile ar fi simple pretexte. Numai aşa se poate explica de ce un rector, tocmai un rector şi nu un student prea leneş, a ajuns să minimalizeze furtul intelectual, ba chiar să-l reabiliteze. Căci din ceea ce spune ministrul se înţelege că ghilimelele, ca semn al citatului, sunt o simplă convenţie juridică interpretată uneori prea literal.

Problema este prin urmare greu de abordat, deoarece noul ministru dă impresia că pur şi simplu nu înţelege despre ce este vorba. Un om rutinat, plin de astuţii, un plagiator abil nu ar fi vorbit la fel căci ar fi ştiut că se autodemască. Noul ministru pare însă de-a dreptul candid şi în consecinţă sub orice critică, inabordabil şi intangibil. Singura cale de a trata cu el este demiterea politicoasă.

Dacă s-a ajuns însă până aici înseamnă că toate reperele selecţiei politice au fost dereglate. El e doar un ministru cu mandat trecător, dar dacă o întreagă colectivitate umană (nu doar PSD, ci şi 40 de rectori din 59) l-a ales în deplină libertate şi îl şi susţine împotriva tuturor contestaţiilor înseamnă că libertatea nu îi este prielnică. Dacă liberi fiind, oamenii aleg atât de rău, începi să te întrebi dacă nu cumva sunt imaturi, inapţi pentru libertate, incapabili să asume laolaltă cu gestul neîngrădit şi responsabilitatea corelativă.

În 1990, politica românească abia ieşise dintr-un regim de dictatură comunistă şi testa o formă de gorbaciovism care nu-şi camufla bine asperităţile, dar miniştrii de atunci erau cu toţii figuri respectabile, dacă nu chiar remarcabile, aşa cum fusese Mihai Şora tocmai la ministerul la care activează azi Valentin Popa. Adică regimul Iliescu era capabil să numească la Învăţământ un om cu un real prestigiu intelectual, un om de formaţie europeană, în vreme ce viaţa democratică de astăzi ne scufundă în subsolurile unei realităţi în care toate criteriile intelectuale au fost abolite. Libertatea a funcţionat prost şi bilanţul ei este catastrofal.

Căci dacă ar fi să descriem ce s-a întâmplat, am spune că libertatea a fost folosită nu pentru a elibera ambiţiile şi a organiza competiţia între oameni dornici de excelenţă, ci pentru a elimina toate constrângerile şi criteriile de performanţă. Libertatea a fost folosită pentru a distruge cadrele constrângătoare ale disciplinei şi pentru a le înlocui cu un simulacru. Plagiatul nu este ceva accidental, aşa cum susţine ministrul Popa, ci consecinţa necesară a unei societăţi în care libertatea s-a confundat cu delăsarea şi abandonul.

Ne e teamă să tragem concluziile. Dar ştim din istorie că o asemenea lume se îndreaptă vertiginos către contrariul a ceea ce aşteaptă şi anume către pierderea tuturor libertăţilor politice. Căci o societate care nu mai e capabilă, prin fermitatea unei şcoli selective şi performante, să-şi producă propria elită conducătoare, va sucomba sub tutelă.

Horaţiu Pepine - Deutsche Welle

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

13 Comentarii

stotritatisemi
30.01.2018, 19:58:17

" Ca şi cum nu ar fi fost destul, noul ministru al Educaţiei a făcut şi câteva comentarii despre plagiat pe care îl consideră un subiect de importanţă minoră:" Nu e chiar asa. Exista un trend in domeniu si functie de el trebuie judecat. De exemplu recent comisia a hotarat ca doamna Kovesi a plagiat dar numai de 4%. Si asa a ajuns un simbol al proeuropenilor. Deci va trebui si invatamantul sa se plieze pe aceste legi stabilite in cazul celor suspusi

+2 (6 voturi)
Utilizator Adevărul
30.01.2018, 23:32:32

Comentariu considerat abuziv.

, new_age
31.01.2018, 08:23:03

Din pacate acest popor a ales sa foloseasca libertatea in mod gresit , nu se prezinta la alegeri,voteaza chiar si dupa 28 de ani pe 1 kg de zahar si ulei sau chiar mai rau pentru ca guvernul "ne da pomeni". A ales libertatea de a lipsi de la scoala ,libertatea de a fura ,libertatea de a minti la fel cum respira.libertatea de a avea proasta crestere. Acum cativa ani ,cam 10 ,credeam ca se mai poate schimba ceva cu o elita politica mai buna formata din tinerii care au invatat peste hotare ,acum sunt ferm convins ca in Romania va castiga tupeul ,minciuna ,furtul datorita copiilor de politicieni si de securisti fara scrupule , cadre de nadejde ale partidului,educati sa fure ,sa minta ,sa te scuipe in fata si dupa aia sa spuna ca a stranutat.

+1 (3 voturi)
M Costi
31.01.2018, 08:42:20

@Horatiu Pepine - Va cam jucati cu cuvintele si expresiile din dorinta de a va sustine ideile , insa nu sunteti credibil ! Astfel afirmati : "...În 1990, politica românească abia ieşise dintr-un regim de dictatură comunistă ....dar miniştrii de atunci erau cu toţii figuri respectabile, dacă nu chiar remarcabile..." !?! Puteti sa ne indicati vreun articol al dvs sau al altui disident ( antifesenist ) din acele timpuri si in care sa fi spus la acea vreme acest lucru ? Sa intelegem ca ...respectivele "...figuri respectabile...remarcabile..." le-ati reevaluat si nu le mai considerati "neocomunisti ... criminali ... criptocomunisti... mafioti ....spioni sovietici...tradatori etc. etc " ? P.S. As vrea sa vad reactia colegului dvs Peter Moscu ( alias Petru Iancu ) atunci cand va citi : "...miniştrii de atunci erau cu toţii figuri respectabile..." ! Sper sa nu faca infarct.

0 (2 voturi)
Remus Octavian Mocanu
31.01.2018, 08:43:38

Democratia a fost luata de toata lumea ca o liberare din chingile dictaturii personale a lui , si fiecare a Ceausescu. Si cum suntem atat de diferiti unii de altii, unii dintre noi au inteles ca democratie egal libertatea de a fi hotz, nesimtzit si badaran. Chestiunea plagiatului de azi are legatura cu practica ultra-hiper-super-raspandita din institutiile de invatamant superior (si nu numai superior) din timpul vechiului regim: nu trebuie uitat ca cea mai mare parte dintre absolventii facultatilor primeau un sprijin vartos in partea agentilor unei veritabile industrii de producere si reciclare de "lucrari de diploma". Nota asta conta mult in media finala, si toata lumea incerca sa scoata cat mai mult, chestie care stimula aceasta practica. La fel se intampla cu lucrarile finale ptr ciclurile avansate (master si doctorat). Chestia se raspandise chiar si in invatamantul mediu (liceal), unde si acolo exista o industrie care producea si recicla lucrarile de diploma. Pana si absolventii de liceu la seral trebuiau sa faca o astfel de lucrare de diploma foarte maiastra, care gratie exigentzei exagerate se traduce prin formalismul adus de furtul facut in cardasie cu oamenii din sistemul de educatie. Sistemul s-a perpetuat, nu este deci o inovatie a regimurilor post-1990.Trebuie incercat sa corijezi situatia fara a pica in defetism tembel, sau in atacuri politice; exista realitati cu efecte similare de machiere a incompetentzei in competentza chiar si in cele mai performante sisteme de educatie superioara, cum e cel american unde notele sunt umflate artificial de la o cohorta la alta in universitatile private din SUA, pe principiul "tata de plateste regeste, ca sa-mi dai nota mare", asta ducand la diferentze socante intre generatii la diferentza de 10, 20 sau 30 de ani. Ce e aberant e sa vezi ca ministrii PSD nu vad o problema in deriva asta a plagiarismului, si ca atare nu exista nici o sperantza de incercare de corectare a sistemului.

+1 (1 vot)

Vezi toate comentariile (13)

Modifică Setările