Lecţia orfanilor de la Piatra Neamţ, sau cum să donezi din alocaţia de 28 de lei pe lună pentru o sculptură pe care nu ai văzut-o niciodată

”Cuminţenia Pământului” are susţinerea copiilor instituţionalizaţi din Piatra Neamţ

Un gest de solidaritate impresionant se întâmplă în acest moment la Piatra Neamţ: la iniţiativa unor fete din centrul „Elena Doamna”, copiii instituţionalizaţi din judeţ donează din alocaţia lor, de doar 28 de lei pe lună, un leu pentru „Cuminţenia Pământului” a lui Brâncuşi.

Lecţia de viaţă pe care aceşti copii mi-au predat-o azi, simplu şi cu zâmbetul pe buze, ar umple de ruşine un popor întreg, care a găsit până acum, din rândurile sale, doar 5.000 de donatori pentru sculptura lui Brâncuşi. Practic, aceşti copii au ca bani de buzunar mai puţin de un leu pe zi. În aceste condiţii, au renunţat la „bucuria” acelei zile pentru un gest simbolic, până la urmă o palmă pe obrazul nostru, al celor care privim cu indiferenţă încercarea Ministerului Culturii de a ne solidariza în faţa unui gest de normalitate.

Dacă stăm să ne gândim la românii cărora le-a fost incendiat magazinul într-un oraş britanic, iar englezii au strâns pentru ei 24.000 de lire într-o singură zi, cei 400 de lei pe care tot atâţia copii instituţionalizaţi din Neamţ i-ar strânge până în septembrie nu ar însemna nimic. Şi totuşi, înseamnă enorm. Înseamnă uriaş. Înseamnă că printre noi, cei din linia întâi a indiferenţei, există o mână de suflete singure şi bătute de soartă, care cred că Brâncuşi este şi al lor. Şi cu cât este mai mult al lor, cu atât mai puţin ne mai aparţine nouă, celor care nu am găsit timpul necesar, răgazul pentru a ne căuta prin buzunare cea mai mică intenţie a unei donaţii către o sculptură dintr-o piatră rece ca indiferenţa şi nepăsarea noastră.

Nu închideţi ochii, nu întoarceţi privirea, gestul copiilor ăstora, care nu îşi pot cumpăra din banii de buzunar nici măcar un covrig pe zi, ar trebui să ne plece capul şi să ne aducă un moment de introspecţie, în care să ne vedem puţin vieţile lipsite de solidaritate, de empatie, de generozitate.

Sunt curios cum s-ar fi descurcat un Andrei Năstase sau o Irina Ponta cu „impresionanta” sumă de 1 leu pe zi, bani de buzunar. Aş vrea să-l văd pe politicianul care ar putea să facă un asemenea exerciţiu (fie şi doar de imaginaţie) cu propriul copil, oferindu-i 28 de lei pe lună, bani „de buzunar”, o sumă considerabil mai mică faţă de cea cheltuită de Statul român pentru un câine sau pentu un puşcăriaş. 

Iar copiii ăştia ajung, mai mult singuri, să depăşească admiteri în licee, bacalaureate şi facultăţi, în timp ce rata promovării în rândul şcolarilor pe ţară se subţiază de la un an la altul, până când vom ajunge să ne mulţumim dacă absolvenţii de liceu vor fi în stare măcar să-şi semneze corect lucrările.

Propun Ministerului Culturii, dacă nu le poate facilita copiilor drumul până la Bucureşti, să mute pentru o zi statuia lui Brâncuşi din capitala unde tot mai puţini localnici o vizitează la BNR în Piatra Neamţ, unde zeci şi sute de copii ar vedea-o pentru prima dată în realitate şi s-ar bucura cu adevărat de ea, deşi „Cuminţenia Pământului“ este de-acum şi a lor.