Legea adopţiilor, vizată de noi modificări care să simplifice înfierea. Cazuri dramatice ale unor adopţii tărăgănate

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi anual câteva mii de cupluri încearcă să înfieze copii abandonaţi în grija statului, aproape 60.000 de suflete aflate în centrele de ocrotire sunt ţinute departe de afecţiunea şi căldura unei familii. De exemplu, anul trecut doar 550 de micuţi au avut şansa de a ajunge în mijlocul unei familii. Iar în urmă cu doi ani puţin peste 700 au fost luaţi din centrele de plasament.

Tocmai de aceea, oficialii de la Ministerul Muncii au anunţat că a fost finalizat un nou proiect de lege pentru simplificarea adopţiei, proiect ce urmează să intre în cel mai scurt timp în dezbatere parlamentară.

Cele mai importante modificări

Astfel, dacă legea va intra în vigoare, va fi redusă de la un an la 6 luni perioada în care autorităţile au obligaţia să căutate rudele copilului care vor să se ocupe de creşterea şi îngrijirea acestuia. „În situaţia în care rudele nu sunt găsite în acest interval, poate fi începută procedura de declarare a adoptabilităţii copilului”, se precizează în proiectul de lege.

De asemenea, oficialii de la Ministerul Muncii propun prelungirea

valabilităţii atestatului pentru adopţie necesar viitorilor părinţi, de la 1 an la 2 ani, dar şi eliminarea etapei de pregătire pentru persoanele cărora le-a expirat atestatul şi solicită obţinerea unui nou atestat. Mai exact, un atestat de adoptator demonstrează că familia întruneşte toate condiţiile legale, morale şi materiale pentru a înfia un copil, explică specialiştii.

„Se mai propune şi eliminarea termenului de 2 ani stabilit pentru valabilitatea statutului de copil adoptabil. Copilul va păstra acest statut până la încuviinţarea adopţiei sau până la împlinirea vârstei de 14 ani, când îşi va exprima opinia cu privire la această posibilitate”, se mai arată în proiectul de lege.

Concediu legal pentru familia adoptatoare

Totodată, familiile care înfiază un copil vor avea dreptul să primească o indemnizaţie şi să-şi ia concediu de acomodare de maximum 90 zile. „Ideal ar fi ca angajatorii să fie obligaţi să le acorde acestor familii timp liber pentru efectuarea evaluărilor necesare pentru obţinerea atestatului şi participarea la întâlnirile cu copilul. Timpul liber poate fi acordat în limita a 40 ore/an, fără afectarea drepturilor salariale”, arată iniţiatorii proiectului.

Copii daţi pe sub mână

Specialiştii atrag atenţia că din cauza birocraţiei din sistem părinţii au început să „ia pe sub mână direct din maternităţi bebeluşi abandonaţi”. Asta şi pentru că cele mai multe cupluri îşi doresc copii sub doi ani.

„Din fericire a mai crescut numărul adoptatorilor care se îndreaptă spre copii care au peste trei ani. Probleme încă există, se dau copii pe sub mână, de aici vin şi tot felul de mituri. Însă ar trebui să se ştie că dacă un cuplu este determinat, actele de la dosar se pot depune chiar şi în două zile, iar întreg procesul, cu tot cu perioada de potrivire a copilului şi primirea unei hotărâri judecătoreşti durează, în medie, 8-10 luni”, susţine Simona Cuzdar preşedintele Ador Copiii.

„Poate fi o loterie. Cei de la Protecţia Copilului îţi prezintă mai multe opţiuni, pentru că trebuie să existe o potrivire între cuplu şi viitorul copil, în funcţie de un portret făcut de doi psihologi cu care viitorii părinţi stau de vorbă. Apoi, mai este şi varianta de a-ţi găsi tu un copil, evident, care depăşeşte limitele legalului, dar care în România nu este reglementată corespunzător”, a explicat şi Mihaela, de 46 de ani din Bucureşti, care a avut timp de cinci luni o fetiţă în plasament.

Experienţa Mihaelei

Mihaela a decis să adopte un copil când avea 39 de ani. Atunci a şi aflat, după investigaţii repetate şi discuţii interminabile cu medicii, că nu poate deveni mamă pe cale naturală. După ce ea şi soţul ei au obţinut certificatul de adoptatori, timp de mai multe luni, autorităţile le-au prezentat copii cu care s-ar putea potrivi. Fetiţa pe care a avut-o în plasament timp de cinci luni au găsit-o într-o maternitate.

Fusese abandonată la naştere şi avea doar 10 zile. La scurtă vreme după ce au luat-o acasă şi-au dat seama că are probleme de sănătate. Au început drumurile la spitale.

Mihaela a avut parte de înţelegere la serviciu, deşi hârtiile de la Instanţa Judecătorească nu le primise încă. „Practic, nu aveam nicio dovadă legală că am un copil în plasament, riscam să îmi pierd locul de muncă şi să nu am cu ce să îl cresc.

Problema cea mai mare a fost că avea dureri de cap îngrozitoare, nu ştiam la început de ce, dar am aflat apoi că riscă să devină invalidă pentru toată viaţa. Atunci am decis să renunţ la adopţie, iar eu şi soţul meu am divorţat ulterior. Adopţia nu este un lucru deloc simplu, poate distruge viaţa de cuplu, dacă cei doi nu sunt pe aceeaşi lungime de undă şi nu au aceeaşi determinare”, mărturiseşte Mihaela.

Andreea avea o fetiţă şi a adoptat şi un băiat

Despre termenele lungi în care un copil este declarat adoptabil vorbeşte şi Andreea, de 35 de ani din Timişoara, care, în ciuda faptului că are o fetiţă, născută pe cale naturală, a decis să adopte şi un băieţel. Autorităţile i-au trântit uşa în nas, dar norocul ei a fost că a avut alături, în tot acest proces, un avocat.

„Procedura n-aş descrie-o ca fiind grea ci mai degrabă stresantă. Am depus actele în 23 ianuarie 2014 şi Andrei a venit acasă în august 2014. Hârtiile de la judecătorie le-am primit în noiembrie. Nu prea s-au respectat termenele”, a explicat timişoreanca.

După o vreme a aflat că băieţelul adoptat suferă de o formă uşoară de autism.
De atunci, micuţul face terapie, merge la spital şi, datorită eforturilor părinţilor, a reuşit să mănânce hrană solidă şi să stabilească contactul vizual cu ei, ba chiar să şi spună câteva cuvinte.

„La noi totul s-a petrecut rapid. Am înţeles atunci când l-am adus acasă că a fost abuzat în mod repetat şi că suferise traume foarte mari. Dacă ar fi să o iau de la capat, l-aş adopta din nou, fără nicio îndoială”, a conchis Andreea.

Primii paşi către adopţie

Cei care intenţionează să adopte un copil trebuie să aibă în vedere mai multe aspecte înainte de a lua această decizie, care trebuie să fie una bine cântărită, discutată şi acceptată de familie, arată reprezentanţii Asociaţiei Ador Copiii.

Potrivit legislaţiei, o persoană nu trebuie să fie neaparat căsătorită pentru a adopta, în schimb, trebuie să fie stabilă din punct de vedere emoţional, matură şi independentă, pentru a trece cu brio testele la care este supusă de reprezentanţii autorităţilor, respectiv de asistenţii sociali şi psihologii care vin în vizite repetate la domiciliul viitorului adoptator.

Concret, primul pas pentru a putea adopta este obţinerea atestatului de familie sau persoană aptă să adopte. Ulterior, este necesară potrivirea între adoptator şi copilul adoptabil, urmată de încredinţarea copilului în vederea adopţiei. După ce copilul a fost încuviinţat, printr-o hotărâre judecătorească, începe monitorizarea post-adopţie, se mai arată în legislaţie.

Cine nu poate adopta

Nu orice cetăţean român are dreptul să adopte copii. Persoanele condamnate definitiv şi consumatorii de droguri nu au posibilitatea să adopte un copil, fiindu-le interzis prin lege. De asemenea, nici părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cei ai căror copii beneficiază de o măsură de protecţie social nu pot adopta. Restricţii legale există şi pentru cei care doresc să adopte singuri un copil, dar sunt căsătoriţi cu o persoană care suferă de probleme de sănătate mintală.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite