Legea pumnului şi a cuţitului

Legea pumnului, corupţia, incompetenţa sunt doar câteva boli de care nu vom scăpa prea uşor. Noroc cu referendumul că tare ne lipsea.

Doi baschetbalişti americani ajunşi de câteva zile în Brăila sunt bătuţi şi înjunghiaţi, unul are un plămân perforat şi fiind în stare gravă este transferat de urgenţă la Bucureşti, iar celălalt este tratat după ce a fost înjunghiat în piept şi stomac. Ambii jucători erau de culoare. Că este vorba de un atac rasist a declarat-o chiar unul dintre ei: „S-au luat la ceartă cu noi pentru că suntem negri. Nu aveau vreun argument, niciun motiv. Nu am spus nimic. Eram acolo şi încercam doar să ne simţim bine“.

Evenimentul a fost publicat deja de presa americană în Washington Times, iar Ambasada Americii la Bucureşti urmăreşte ancheta. Sper că nu doar atât.

La capitolul rasism avem o problemă, de la simplele bancuri cu evreii, ţiganii sau alte minorităţi din România până la prejudecăţi, discriminare şi intoleranţa din popor. În 2011, un alt baschetbalist american, Chauncey Hardy (23 ani) a murit în urma unor lovituri cauzatoare de moarte. Agresorul, recunoscându-şi fapta, a primit 5 ani de închisoare cu executare şi vă daţi seama că a fost liberat condiţionat în 2016.  

La Sibiu, echipa de baschet are jucători americani care au simţit ura românilor. Evans, are un proces având la bază violenţe fizice şi ameninţări. Colegul său, Clavon, a declarat cum a simţit că este jignit în timpul meciurilor:

„Am avut probleme. Mai ales când am fost văzut vorbind cu o fată de culoare albă sau chiar şi pe teren, de către jucători adverşi. Am fost jignit, mai ales anul trecut, când am bătut campioana Asesoft Ploieşti. Am fost strigat cu apelativul «maimuţă neagră», am fost numit «cioară».“

La Bârlad, un bărbat îşi bate frecvent soţia, copiii şi soacra, primeşte ordin de protecţie, iar zilele trecute îşi violează soţia în prezenţa celor şase copii. Judecătoria Bârlad decide condamnarea agresorului la un an şi opt luni de închisoare, atenţie, cu suspendare şi o amendă penală de 8.550 de lei. Atât?

În fine, tocmai a început şcoala şi citesc că la un liceu din Craiova, într-o pauză, un elev de 15-16 ani loveşte un alt elev, provocându-i o triplă fractură maxilară. Elevul este internat, iar agresorul a doua zi, pe la ora 22.30, intră în spital fără dificultate, ajunge fix în salonul victimei şi îl ameninţă cu o altă bătaie, silindu-l să-şi retragă plângerea de la Poliţie. De ce am aşa o bănuială că acel spital nu avea pază la intrare şi agenţi care să asigure protecţia şi siguranţa pacienţilor? De ce cred că în spitalele din România, mici şi mari, din Bucureşti sau din orice oraş din provincie se circulă ca în gară, oricine poate intra pe orice secţie fără să fie chestionat? Un haos şi o nepăsare condamnabilă.

În acelaşi timp, primesc mesaje de la adolescenţii români care tocmai au ajuns în Marea Britanie săptămâna aceasta pentru studiu. Sunt plini de entuziasm, pasiune pentru ştiinţă şi cunoaştere şi încântaţi de locurile şi de oamenii pe care i-au întâlnit. Le preţuiesc curajul că la 18 ani au decis neclintiţi în abordare să părăsească România. Un alt amic, de astă dată întristat, îmi spune că peste câteva zile pleacă definitiv în Germania. Îmi explică motivul. După ce a aşteptat câteva luni ca statul român să rezolve criza de imunoglobulina, pe un pat de spital, s-a jurat că nu va prinde Crăciunul, dacă nu va muri. Şi-a salvat singur viaţa apelând la traficanţii de medicamente contra unei sume mari de euro. Şi România iarăşi pierde. Legea pumnului, corupţia, incompetenţa sunt doar câteva boli de care nu vom scăpa prea uşor. Noroc cu referendumul că tare ne lipsea.