Lupta continuă!

Avem, iată, într-un final, şi decizia Curţii Constituţionale a României cu privire la iniţiativa Coaliţiei pentru Familie de a modifica Constituţia şi a interzice căsătoriile gay. Curtea a spus nici mai mult nici mai puţin că căsătoria nu este un drept fundamental, nici conform jurisprudenţei româneşti, nici celei europene.

Curtea Constituţională a eşuat în a-i proteja pe cetăţenii LGBT şi a “pasat” cartoful fierbinte Parlamentului, o instituţie şi-aşa cu o minimă încredere. Dincolo de decizie, trebuie analizate reacţiile imediate, clarificate oportunităţile acestor momente şi creionarea, în linii mari, a unui plan de bătaie în continuare.

Reacţii

Acum că avem decizia, ne întrebăm, ce facem? Continuăm, evident, lupta. Miercuri, 20 iulie 2016, în Piaţa Universităţii aproximativ 200 de persoane s-au adunat pentru a-şi declara revolta faţă de decizia CCR. Oameni curajoşi atât din comunitate, cât şi persoane aliate, de la activişti pentru drepturile persoanelor rome, la artişti, feministe, studenţi, profesori şi chiar o persoană din Guvern. S-a discutat pe tema deciziei CCR, s-a scandat “Drepturi egale”, s-a negociat şi cu Jandarmeria. Manifestarea culturală planificată pentru miercuri s-a transformat, uşor-uşor într-un eveniment prin care participanţii îşi exprimau indignarea faţă de refuzul instituţiilor statului să apere persoanele LGBT.

Faptul că s-a reacţionat atât de prompt în acest caz este o premieră pentru comunitatea LGBT, iar acest moment poate reprezenta un moment de cotitură pentru mişcarea pentru drepturi LGBT în România. Lupta se câştigă în stradă, prin pichetări de instituţii, prin prezenţa comunităţii LGBT în diverse spaţii publice, prin dezvoltarea unui anumit discurs care să ne scoată din clandestinitate. Un "NU!" hotărât adresat societăţii, atunci când suntem acuzaţi că suntem anormali, bolnavi sau păcătoşi. Aceste argumente nu sunt valide prin simplul fapt că astăzi, statul român recunoaşte faptul că comunitatea LGBT este o comunitate suspectă de discriminare. În legislaţia statului român, comunitatea LGBT apare în diverse locuri, i se acordă o anumită recunoaştere juridică, ceea ce înseamnă că trebuie să fie un partener egal de dialog la masă, atunci când vine vorba de politici publice.

Oportunităţi

Cred că momentele prin care trecem prezintă câteva oportunităţi importante. În primul rând avem oportunitatea să coalizăm diverse grupuri în jurul nostru. Avem astăzi un număr record de persoane out, deschise în public cu privire la orientarea lor sexuală sau identitatea de gen. Mai apoi, avem un număr record de aliaţi de partea noastră, iar numărul lor este în creştere. Mai avem instrumente ca niciodată de comunicare, atât între noi, cât şi cu societatea, social media ne deschide numeroase oportunităţi. Tot astăzi, accesul la instituţii şi la media este mult simplificat comparat cu acum 5-10 ani. Avem câteva argumente care pot reprezenta punctul de pornire pentru o activare masivă a comunităţii LGBT şi a aliaţilor, o dezvoltare a unei identităţi de grup, o idee comună în jurul căreia să ne strângem. Această idee e egalitatea, egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, inclusiv a celor care, din considerente diverse, sunt marginalizaţi, izolaţi, batjocoriţi, discriminaţi. 

Cei care astăzi nu stau lângă comunitatea LGBT mâine s-ar putea trezi atacaţi la rândul lor de forţele conservatoare. Conservatorii nu se vor mulţumi doar cu interzicerea căsătoriilor gay, interzicerea avortului e urmatoarul punct pe listă, la fel şi cu pornografia, divorţul şi alte părţi individuale ale cetăţeanului.

O altă oportunitate care pare a se ivi la orizont are a face cu parteneriatul civil. Astăzi avem voci conservatoare care se declară în favoarea parteneriatului civil. O demonstraţie că, iată, ei sunt creştini adevăraţi, care oferă o ramură de măslin comunităţii. În orice caz, politicul va lua, cel mai probabil, în discuţie şi această opţiune, ca metodă de a calma societatea în aceste momente tensionate. Avem, totuşi, o pleiadă de comentatori publici şi lideri de opinie care s-au poziţionat în opoziţie cu Biserica Ortodoxă Română în aceste şase luni. Potenţialul unui conflict social este mare. Politicianul are datoria să evite acest conflict, să ofere o parte de victorie fiecărei părţi interesate într-un subiect atât de important cum este familia.

Atunci când instituţii fundamentale pentru democraţie şi statul de drept în România refuză să îşi facă treaba astfel încât să ofere şanse egale tuturor cetăţenilor, atunci se nasc tensiuni în societate, care generează şi mai multă frustrare, şi mai multă lipsă de încredere în sistemul constituţional românesc. 

Viitor

E de văzut dacă clasa politică se va mobiliza într-adevăr pentru a rezolva spinoasa problemă a căsătoriilor gay. Din multe puncte de vedere, e posibil ca amânarea deciziei în “cazul Coman” să permită Parlamentului un moment de respiro. Deja avem semnale de la partide că vor amânarea votului pe modificarea articolului 48 din Constituţie până după alegeri. Clasa politică nu ar vrea tema căsătoriilor gay pe agenda electorală din noiembrie, de la parlamentare. E de văzut cum evoluează lucrurile şi dacă vreunul din marile partide va consideră că poate exploata electoral ura împotriva persoanelor LGBT, apropiindu-şi Biserica Ortodoxă.

Decizia de miercuri, 20 iulie 2016, a Curţii Constituţionale m-a mâhnit profund. Atunci când instituţii fundamentale pentru democraţie şi statul de drept în România refuză să îşi facă treaba astfel încât să ofere şanse egale tuturor cetăţenilor, atunci se nasc tensiuni în societate, care generează şi mai multă frustrare, şi mai multă lipsă de încredere în sistemul constituţional românesc. Aşa fragil cum e el, trebuie apărat, inclusiv împotriva ingerinţelor nepermise venite din partea grupurilor religioase. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu se negociază, iar Parlamentul, o altă instituţie fundamentală a democraţiei constituţionale româneşti, are datoria să mă apere şi pe mine, cetăţean gay, plătitor de taxe în această ţară.