Magda Stavinschi, astronom: La ora actuală există tehnologia capabilă să evite ciocnirea unui asteroid cu Pământul

Religia şi ştiinţa reprezintă două domenii cu activităţi şi obiective total diferite, dar care se intersectează atunci când vine vorba de originea şi crearea lumii. Având afirmaţii contradictorii, apariţia conflictului între cele două este imposibil de evitat.

Într-o lume modernă, în care accesul la informaţie este permis oricui o caută, religia pierde tot mai mult teren în faţa ştiinţei. Biserica tinde să nesocotească descoperirile ştiinţifice, iar întrebările multor enoriaşi rămân fără răspuns. Îmi amintesc de răspunsul unui preot la întrebările mele cu privire la originea omenirii: „Crede şi nu cerceta”, mi-a spus. Răspunsul lui m-a nemulţumit total şi mi-a hrănit şi mai mult dorinţa de cunoaştere.

Evitarea unor astfel de îndemnuri venite din partea preoţilor, dar şi răspunsul la provocările contemporane, se află printre obiectivele Asociaţiei pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie. Pentru a afla mai multe despre misiunea acestei Asociaţii, dar şi despre cum a devenit Universul un fel de “bau-bau” al omenirii, am stat de vorbă cu astronomul Magda Stavinschi, care timp de 15 ani a condus Institutul  Astronomic al Academiei Române, în perioada 1990-2005. Ea a fost şi preşedinta Comisiei Internaţionale de Educaţie Astronomică între 2006-2009, iar în prezent este şi Preşedintele Asociaţiei pentru Dialogul dintre Ştiinţă şi Teologie din România - (ADSTR).

Cum a luat naştere Asociaţia?

Magda Stavinschi: În noiembrie 2001 a avut loc în România prima reuniune internaţională Ştiinţă şi Religie, într-o ţară post comunistă şi ortodoxă. Acest colocviu a fost atât de apreciat, încât am reuşit să obţinem un prim grant de la Fundaţia Templeton din Statele Unite.

În ce consta acest program?

Magda Stavinschi: Programul constă în încurajarea educaţiei, cercetării şi a publicaţiilor în domeniul dialogului dintre reprezentanţi ai ştiinţei şi ai teologiei.

Cercetarea. Trebuia să vedem în ce măsură ortodoxia (şi numai) răspunde la provocările ştiinţei, în ce măsură un preot poate să înţeleagă progresul fantastic al ştiinţei şi în ce măsură eu, ca om de ştiinţă, pot să rămân credincios. Eu sunt creştină, dar sunt şi om de ştiinţă. Deci nu trebuie luat ad litteram "crede şi nu cerceta". Dimpotrivă, eu trebuie să-mi pun întrebări.

La cercetare vin teologi care ridică diverse probleme ştiinţifice văzute prin prisma lor şi invers: noi, ca oameni de ştiinţă, ridicăm problemele la care nu ştim să răspundem.

Educaţia. Preoţii trebuie să facă faţă întrebărilor venite din partea credincioşilor. Teologii trebuie să aibă nişte noţiuni de biologie, de astronomie, să ştie cum s-a creat Universul, dacă poate să existe viaţă extraterestră. O fetiţă de 12-13 ani m-a întrebat dacă, în cazul în care există viaţă pe alte planete, este un alt Dumnezeu. Dacă o fetiţă într-un sat îndepărtat se gândea la astfel de întrebări, mi-am dat seama că oricine îşi pune întrebări. Educaţia constă în cursuri pentru teologi şi pentru facultăţi de ştiinţe, celor care sunt interesaţi.

Publicaţiile. Cel mai mare succes al nostru este colecţia de cărţi publicată la Curtea Veche. Am ajuns la performanţa ca în trei ani de zile să publicăm peste 50 de titluri.

 Obiectivele Asociaţiei

 Magda Stavinschi: Noi vrem să învăţăm să dialogăm, să ne ascultăm unul pe altul. Eu încerc să le răspund altora, dar şi mie însămi, pentru că şi eu am o mulţime de întrebări. O religie corect interpretată te îndeamnă spre cunoaştere, deci nu "crede şi nu cerceta".

 E foarte interesant ce se află dincolo de ştiinţă pentru că ea progresează, ai nişte descoperiri la care nici nu visai în urmă cu câţiva ani, dar există şi un "dincolo". Nu pot să spun că tot ce e necunoscut aparţine religiei, dar pe de altă parte sunt nişte întrebări care e clar că aparţin numai sferei religioase, spirituale.

 Cum poate un om de ştiinţă să creadă în Dumnezeu?

Magda Stavinschi: Eu am avut o controversă cu un preot. Avea nişte argumente din Biblie contra astrologiei. În Biblie scrie clar să nu crezi în ghicitul de stele şi aşa mai departe. Nu puteţi să-mi spuneţi mie că Universul nu a fost creat în şase zile, mi-a spus el. Eu am încercat să-i explic că nu putem lua Biblia ca un curs universitar. Este un mod de a exprima creaţia lumii, nu a Universului, că nu se vorbeşte acolo de Univers, dacă e să o luăm textual. Nu putem confunda afirmaţiile din Biblie cu cele ştiinţifice. Nu au nicio legătură şi astfel eu pot să fiu credincios fără să contrazic Biblia. Orice lectură ştiinţifică a Bibliei nu poate să fie decât o greşeală. Nu se poate citi Biblia cu ochiul omului de ştiinţă.

Creaţia Universului este puţin cunoscută. Noi nu ştim ce s-a petrecut în primele fracţiuni de secundă. Această terie a Big-Bang-ului a fost descoperită de un om de ştiinţă care era teolog, era un călugăr belgian. Când a expus această teorie, primul care s-a bucurat a fost Papa de la acea vreme. Doar că Georges Lemaître (pentru că despre el e vorba), i-a replicat imediat : adevărurile pe care noi le afirmăm astăzi pot să fie contrazise de o altă teorie.

Teoriile ştiinţifice sunt modele, mâine poate să apară ceva care să contrazică chiar modelul Big Bang-ului. În momentul de faţă este cel mai mult acceptat de majoritatea oamenilor de ştiinţă. Dar există şi puncte slabe ale teoriei, de pildă : Se pare că s-a descoprit o galaxie mai veche decât Big-Bangul. Noi ştim foarte puţin din materia şi energia Universului. Este aşa-numita energie neagră, nu în sensul de magie, ci în sensul că nu o cunoaştem încă. Dacă ajungem să o cunoaştem, s-ar putea să descoperim ceva fabulos, să găsim alt Univers chiar.

Ce i-aţi răspuns fetiţei care v-a întrebat dacă planetele pe care există viaţă au alt Dumnezeu? 

 Magda Stavinschi: Părerea mea e că, dacă există viaţă, Dumnezeu a creat Universul peste tot.

Este ştiinţa motivul pentru care credinţa în Dumnezeu a scăzut?

Magda Stavinschi: În niciun caz: cunoaşterea a evoluat neîncetat şi credinţa a rămas aceeaşi. Nici nu ştiu dacă putem spune că ea a scăzut. Poate că la cei care cred cu adevărat s-a adâncit mai mult. La cei care se îndoiesc sau nu cred, sigur că ritmul vieţii moderne îi cheamă mai mult spre latura materială a vieţii decât spre cea spirituală. În plus, răspândirea religiilor în lume depinde de foarte mulţi factori şi cred că cel mai neînsemnat poate fi progresul ştiinţei, mai ales că, aşa cum o spun de fiecare dată, dacă dialogul dintre ştiinţă şi teologie mi se pare extrem de important şi mai actual ca oricând, amestecul ştiinţei cu religia ar fi o mare greşeală.

Ce descoperire sau fenomen petrecut în Univers v-a captat atenţia cel mai mult?  

Magda Stavinschi: O descoperire care mi se pare extraordinară este cea din 1995, când s-a găsit prima exoplanetă, deci prima planetă în jurul altei stele. De atunci s-au descoperit peste 400 de astfel de planete şi mie mi se pare fantastic pentru că au ajuns la nivelul unor planete de dimensiunile Pământului şi atunci pot să înţeleg dacă poate într-adevăr să existe viaţă pe alte planete, cum evoluează alte planete.

În momentul în care vom cunoaşte mai bine aceste planete de tip terestru vom avea răspunsul la multe întrebări legate de viaţa de pe Pământ la care nu reuşim să le desluşim încă. Pământul e ultima planetă pe care o cunoaştem, să zic aşa. Locuim pe el, dar, în realitate, îl cunoaştem destul de puţin. Ăsta e rolul astronomiei, nu numai să-mi satisfacă o curiozitate. Eu acolo găsesc răspunsul la întrebări pe care mi le pun aici.

La ora actuală există o patrulare a cerului extrem de bine monitorizată, o reţea internaţională care detectează şi corpurile care se apropie periculos de mult, cum sunt asteroizii sau nucleele cometare.

La mijlocul lunii iunie, NASA le-a transmis angajaţilor un ghid de supravieţuire în caz de catastrofă. Este acesta un mesaj îngrijorător pentru omenire? Este planeta ameninţată?

Magda Stavinschi: Ăsta e scenariul nostru specific, de a ne speria de orice nu cunoaştem, dar mie mi se par lucruri absolut fireşti. În ţările cu grad de seismicitate mare, se fac exerciţii de apărare. De ce nu s-ar face şi în acest caz? A fost un exemplu de cum ne putem apăra. Experienţa NASA a ajuns la un moment în care trebuie să facem şi aşa ceva, dar nu înseamnă că se apropie un eveniment dezastruos, nu prevesteşte o catastrofă.

Să luăm exemplul asteroidului 2011 MD, care a trecut în urmă cu câteva zile aproape de Pământ.  Deşi avea dimensiuni metrice, comparabile cu cele ale unui autobuz, a fost descoperit cu aproape o săptămână înainte. Când e vorba de un asteroid de dimensiuni kilometrice este evident că este descoperit cu mult mai multă vreme înainte.

Chiar dacă se va întâmpla o apropiere de genul ăsta, deşi nu este prevăzută pentru următoarele decenii, există la ora actuală tehnologia capabilă să evite catastrofa. O soluţie este detonarea (explodezi asteroidul), măsură de care agenţiile spaţiale nu sunt prea bucuroase, în  primul rând pentru că deşeurile rezultate pot să lovească un satelit artificial, iar în al doilea rând de ce să distrugem o planetă care aparţine sistemului Solar? Metoda preferată este deturnarea: adică să o devieze - rămâne aşa cum este, dar o facem să ocolească Pământul, prin perturbaţiile gravitaţionale. Exact cum el este atras de Pământ sunt perturbaţii asupra corpului respectiv, forţe gravitaţionale care pot să-i devieze traiectoria. Din punct de vedere ştiinţific este o chestie relativ simplă, tehnologic e simplă, dar nu e şi foarte iefină. Dar, evident, când se va întâmpla asta efectele sunt suficient de importante ca să nu mai conteze cât s-a cheltuit.

Ar trebui să fie un asteroid uriaş, de dimensiunile apropiate Lunii ca să nu mai avem nicio şansă. Dar într-un secol-două poate ne vom muta pe o altă planetă şi atunci rezolvăm şi problema asta. Deocamdată, cel puţin generaţia actuală şi cele câteva viitoare pot să stea liniştite din punctul ăsta de vedere.

Credeţi că este posibil să ne mutăm pe o altă planetă într-un secol-două?

Magda Stavinschi: Poate nu chiar atât de curând, dar mi se pare absolut posibil să creăm condiţii propice vieţii şi pe alte planete. În fond, este ceea ce se pregăteşte acum pentru primul zbor al unui om pe planeta Marte: crearea unor condiţii terestre pentru un scurt răgaz acolo.

Care este cel mai mare pericol din spaţiu asupra Pământului?

Magda Stavinschi: În afară de asteroizi sau comete, care pot fi evitate, este radiaţia solară, care nu este neobişnuită. Sunt mai dăunătoare acum decât în urmă cu 100 de ani din cauză că tehnologia a ajuns la o performanţă - telefonia, transmisiile prin cablu - , care pot fi afectate de activitate solară intensă. Se ştie că sunt posibile explozii solare, deci trebuie protejate aceste reţele. Până şi reziduurile cometare sau ale sateliţilor sunt acum monitorizate. Acest "haos" e destul de bine controlat.

În ultima vreme Universul este considerat mai mult duşmanul nostru: ba că vine un meteorit, ba din cauza radiaţiilor solare, fără să luăm în considerare beneficiile uriaşe ale Soarelui : fără radiaţia solară nu putem să trăim.

Când vrei să anunţi ceva, din bucuria de a anunţa, te trezeşti că omul se sperie. Aceste informaţii ar trebui să bucure oamenii că ştiinţa a ajuns să monitorizeze extrem de bine tot ceea ce se întâmplă, deci poate preveni o eventuală catastrofă. Nu spun că e total imposibil cum a fost acum 65 de milioane de ani, dar nu pentru perioada următoare. Adică dacă s-ar fi apropiat un corp de talia celui care a căzut acum 65 de milioane de ani pe Terra, înseamnă că ar fi fost de mult detectat. La eclipsa din '99 au fost destui care s-au speriat teribil. Totdeauna vor fi oameni care să găsească motive de panică din orice.

Ce credeţi despre rapoartele care informează asupra vizitării planetei noastre de OZN-uri?

Magda Stavinschi: Pământul are o viaţă extrem de lungă, dar contactul cu alte civilizaţii este practic imposibil datorită distanţei la care ar fi viaţă. Eu nu exclud viaţa pe alte planete undeva în Univers. Dar nu este vorba de extratereştri şi nu cei cu care am vrea noi să ne întâlnim. Aceştia ar trebui să fie la o distanţă relativ mică. Până acum nu ştiu ca viteza luminii să fi fost depăşită pentru a ajunge să ne contacteze. Eu nu ştiu oameni de ştiinţă care s-au ocupat de acest subiect să fi adus confirmări în favoarea contactării de civilizaţii extraterestre. Când vorbeşti de civilizaţie extraterestră înseamnă că te referi la un anumit nivel. E vorba de cineva care e cel puţin la nivelul nostru şi ar fi putut să ajungă. Tot ce este necunoscut duce la mistere şi interpretări.

Credeţi că suntem cea mai evoluată civilizaţie din Univers?

Magda Stavinschi: Fiind om de ştiinţă, nu-mi place să lucrez cu scenarii, deşi nici nu pot neglija rolul fanteziei în cercetare sau, cum spunem noi, rolul "modelelor". Aşadar, nu avem nicio dovadă nici că suntem cea mai evoluată civilizaţie şi nici contrariul. În plus, ar trebui să precizăm ce inseamna "evoluată". Cine ne poate spune care va fi gradul de civilizaţie al pământenilor nu peste două-trei sute de ani de acum încolo, ci chiar peste câteva decenii?

Credeţi în Dumnezeu?

 Magda Stavinschi: Da, dar nu în sensul…creaţioniştilor. Un om religios crede sau nu crede. Când începi cu explicaţiile înseamnă că raţionalizezi. Dacă eu încep să eplic de ce cred, fac o greşeală asupra mea. Cred că există, dar nu aş putea să spun ce este. Nu este nici o forţă, dar există ceva care coordonează lumea, un mister. E inexprimabil.

Dar în viaţa după morte?

Magda Stavinschi: Dacă sunt credincios nu pot să spun că murim şi că s-a sfârşit totul.

Dar sunteţi şi om de ştiinţă...

Magda Stavinschi: Şi ce om de ştiinţă poate să-mi spună ce există după moarte?

Care credeti ca va fi "soarta" Universului? Potrivit unui studiu al unui profesor NASA, Universul se va extinde la infinit, se va răci foarte mult si va avea o temperatura ce se va apropia de zero absolut (−273,15 grade Celsius)
 
Magda Stavinschi: Încă o dată, este vorba de "modele", de concluzii care pot urma unei teorii sau alteia. Nimeni nu poate spune cu certitudine care va fi "soarta" Universului. Abia dacă descifrăm cum s-a născut el şi ce s-a întâmplat în primele fracţiuni. Restul? Ipoteze, ipoteze şi iar ipoteze.