Mai dă-le 100 de lei, Nicule! Adevărul despre medici şi pacienţi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Câtă vreme finanţarea sistemului nu se va face prin asigurări private, batem apa în piuă şi domnul Lăzărescu o să moară prin toate camerele de gardă, repetitiv”
„Câtă vreme finanţarea sistemului nu se va face prin asigurări private, batem apa în piuă şi domnul Lăzărescu o să moară prin toate camerele de gardă, repetitiv”

În 17 august s-a creat pe Facebook un grup numit „Medici gata de greva generală. Solicităm salarii decente!”, care grup a adunat deja peste 24.000 de membri în 10 zile şi este considerat un fenomen în materie de proteste debutate online. Evident, au început şi dezbaterile televiziunilor, cu invitaţi unul mai competent ca altul.

La Realitatea TV, seară de excepţie: doamna Şandru – al cărei soţ a înmagazinat în tablouri ilicite contravaloarea mai multor transplanturi de măduvă şi operaţii sofisticate pe creier – dă sfaturi. Domnul Cumpănaşu vorbeşte despre SIUI (sistemul de raportare on line către Casa de Asigurări) ca şi cum ar fi o bagatelă, obligaţia medicului să butoneze calculatorul cu dexteritate. Şi nu uită să-l laude pe dl. Nicolaescu, un ministru ale cărui distrugeri în sistem pot fi reparate doar de trei miniştri geniali consecutivi. Amintind totodată că banii lipsesc din sistem şi pentru că doctorii fac decontări fictive de servicii. La 17 lei consultaţia pentru un pacient cu diabet, să se calculeze câte consultaţii fictive trebuie să decontez ca să îmi cumpăr un tablou ca unul dintre cele ale soţului doamnei Lavinia. Mulţumesc.

Când am început să intru în pâine, ca tânăr rezident, făceam gărzi în draci. Abia aşteptam un caz grav, un caz complicat, ca să mă pot lăuda la raportul de gardă că l-am salvat, că am ştiut chichiţe ale meseriei care se învaţă după mulţi ani de practică. Ca să colaborez cu medici cu experienţă şi să „fur” cât mai multă meserie. Azi, dacă la camera de gardă vine un caz greu, tinerii sunt obligaţi să încerce să scape de el. Dacă nu, dimineaţă la raportul de gardă vor fi certaţi – unii chiar insultaţi – de şeful de secţie pentru că l-au internat. Pentru că acest caz costă mulţi bani, iar casa de asigurări decontează o sumă fixă, indiferent câţi bani ai cheltuit cu pacientul (sistemul se numeşte DRG şi a fost preluat de la francezi, deşi se ştia că nu poate funcţiona în absenţa asigurărilor private de sănătate). Iar asta generează datorii, managerul spitalului dă cu tine de pământ la şedinţe şi ia la rândul lui castane de la directorul Casei de asigurări. Se clatină scaune.

S-a alterat însăşi esenţa actului medical, dorinţa şi obligaţia de a face toate eforturile pentru a salva un pacient, indiferent de vârstă, afecţiune, status social. Câtă vreme finanţarea sistemului nu se va face prin asigurări private, batem apa în piuă şi domnul Lăzărescu o să moară prin toate camerele de gardă, repetitiv. Iar escroci sau simple caţe fără studii medicale vor avea din ce în ce mai mult succes cu postările lor imbecile despre conspiraţii, vaccinuri şi căcaturi naturiste.

Un rezident primeşte 1084 lei net lunar. Birocraţia e uriaşă, e obligatorie iar informatizarea a complicat lucrurile cu toate sistemele de raportare care nu funcţionează, cu tabele şi date care trebuie completate de doctori în detrimentul timpului petrecut cu pacientul. A ajuns să ne hrănească hârtia şi raportul, nu viaţa salvată.

Dl. Cumpănaşu cere ferm să nu mai fie decontate serviciile private. Bravo! Aplauze şi ovaţii! Cum spuneam: casa de asigurări decontează 17 lei pentru o consultaţie de diabet şi e nevoie să faci 20-28 de consultaţii pe zi plus hârtiile şi raportarea. 15 minute/pacient dacă munceşti non-stop 7 ore. În privat o consultaţie durează între o oră şi o oră şi jumătate, nu există hârtii şi rapoarte inutile sau, dacă trebuie completate, le face cineva care se descurcă rapid cu calculatorul, iar medicul consultă şi face planuri terapeutice. Dar nu există nici dreptul de a-i prescrie pacientului medicaţie gratuită, chiar dacă boala îi dă acest drept. A avut bani de „privat”? Să-şi cumpere şi medicamentele, chiaburul!

Mă uit la televizor şi mă îngozesc. Parcă... citiţi continuarea pe sereniti.ro

Articol scris de Simona Tivadar.


Simona Tivadar
Medic primar în diabet, boli de nutriţie si metabolism. Adepta explicaţiei ştiinţifice cu orice preţ, cu amendamentul că dacă respecţi toate regulile, pierzi toată distracţia. Heităr convins al vieţii virtuale, care îşi calcă sistematic pe inimă de vreo doi ani, într-un razboi naiv şi personal cu impostura medicală, vraci vegani şi vârcolaci daco-plafarişti. Şi care vă invită si pe voi să creşteţi oastea celor care cred că „glumind putem spune orice, chiar şi adevărul" -S. Freud.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite