Mărturia bolnavei de cancer condamnate la moarte de sistemul de Sănătate românesc

Miriam Eugenia Soare FOTO Facebook

Mărturia cutremurătoare a jurnalistei Miriam Eugenia Soare care a detaliat chinul cumplit la care a supus-o sistemul de sănătate din România de când a fost diagnosticată cu o formă agresivă de cancer, arată, din nou, că sistemul de sănătate românesc nu e în sprijinul pacientului, ci parcă împotriva acestuia.

Cel puţin aşa susţin specialiştii, menţionând că jurnalista este doar unul din zecile de mii de bolnavi de cancer nevoiţi să dea piept zilnic cu sistemul sanitar de la noi. „Statul român nu pune preţ pe viaţa pacienţilor, iar pe cei fără mijloace materiale doar Dumnezeu îi mai poate ajuta. Statul nu-i ajută deloc, de fapt lupta lor nu este cu boala, ci cu sistemul”, atrage atenţia preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC). 

Într-o scrisoare care a devenit virală pe reţetele de socializare, Miriam Soare mărturiseşte cum a fost diagnosticată greşit şi cum a primit un tratament care a agravat forma agresivă de cancer de sân de care suferă. Femeia vorbeşte şi despre birocraţia excesivă pe care nu a reuşit să o învingă, având în vedere că o parte din operaţii le-a făcut în sistemul privat, pe banii proprii, atunci când listele de aşteptare din sistemul de stat erau foarte lungi. 

„Am 54 de ani şi statul român, prin legile lui absurde şi abuzive, mă condamnă la moarte, când pentru suma de doar nouă mii de euro, bani cu care ministerul condus de dumneavoastră cumpără doar pixuri, eu sunt lăsată să mor”, spune jurnalista pe Facebook. Cazul care a intrat în atenţia autorităţilor, care încearcă să găsească o rezolvare, este doar unul din miile care se petrec, zi de zi, în România, spune şi Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP). 

Liste de aşteptare de cel puţin două luni şi jumătate

Reprezentantul pacienţilor susţine că listele de aşteptare sunt la ordinea zilei în cazul investigaţiei PET-CT, esenţială pentru pacienţii cu cancer care au trecut printr-o operaţie. Dacă în străinătate pacientul este dus imediat la investigaţii, în România poate să aştepte chiar şi două luni şi jumătate, aproape trei luni. 

„99% din cazurile de cancer de sân operate în faza doi, trei şi patru recidivează pulmonar. În situaţia aceasta pacienta trebuia monitorizată de medic, trebuia făcut la şase luni de la operaţie PET-CT. Cei de la Casa de Asigurări de Sănătate aprobă dosarele cu mare întârziere ţinând cont de finanţare şi, având buget redus, nu le aprobă pe toate, pe unele le lasă pentru luna următoare şi de aici cercul vicios în care se decalează timpul alocat pentru investigaţiile imagistice scumpe. Cel mai devreme, un pacient ajunge să facă un PET-CT la stat cam la două luni şi jumătate din momentul în care primeşte bilet de trimitere. Dar evoluţia unor cancere, cum este şi cel al jurnalistei Miriam Soare este fulminantă. Se poate îndrepta, cu documentele în faţă, împotriva statului român”, a explicat, pentru „Adevărul”, Vasile Barbu. 

Formularul E 112 şi barierele sale birocratice

Însă nu doar listele lungi de aşteptare sunt o problemă stringentă în sistemul de stat. Inclusiv formularul E 112, prin care se poate face tratament în străinătate, se obţine cu mare greutate. În România este esenţial ca formularul să fie obţinut într-un spital universitar de stat. „Dacă te tratezi în privat, nu are nicio valoare referatul întocmit de medicul de acolo şi nu poţi beneficia de formular”, a scris jurnalista pe contul său de Facebook, arătând spre o altă problemă birocratică de care s-a lovit. 

„Disperaţi, pacienţii aleg calea privată şi atunci când se întorc la stat sunt puşi în aşteptare. În ceea ce priveşte formularul E 112 ştiu că se eliberează doar în cazul în care tratamentele respective nu pot fi făcute în ţară şi un profesor dă pacientului la mână recomandarea de a merge în străinătate”, completează Cezar Irimia, preşedintele FABC. 

„Formularul E 112 e o mare problemă pentru că reglementările sunt prost făcute şi  discriminatorii, împotriva privaţilor cumva, iar aici pacientul e la mijloc. În mod normal, această condiţie ca formularul să fie aprobat de cineva dintr-un spital universitar e o ingerinţă a universitarilor în anumite decizii. Ştim foarte bine că toţi membri comisiilor de specialitate din Ministerul Sănătăţii sunt cadre universitare. În mod normal, trebuie să ţii cont de specialist, de medic, şi nu de gradul universitar. Este o anomalie a legii”, au arătat specialiştii. 

Medicamentele lipsesc cu desăvârşire

Medicamentele lipsesc în oncologie, iar pacienţii sunt nevoiţi să facă rost de ele din străinătate, fiind puşi în situaţia de a cumpăra chiar şi produse contrafăcute. „De cele mai multe ori, tratamentele nu se mai găsesc, fie din cauza exporturilor paralele fie pentru că nu se mai justifică economic. Lipsesc în continuare tratamente, pacienţii aşteaptă cu săptămânile, îşi amână cura de tratament, medicul ba nu are un medicament, ba nu are două medicamente şi atunci nu poate risca să-i facă o schemă incompletă”, a conchis reprezentantul FABC.