Maşina lu’ şefu’

Alaltăieri a avut loc un incendiu la Maternitatea Giuleşti. Televiziunile au transmis în direct – pe lung – imagini comentate de la faţa locului.

Zeci de minute, am putut vedea - ca într-un fel de reality show dramatic - străduinţele de a salva copiii şi mamele. Am observat o oarecare dezordine. A fost nevoie să vină jandarmii pentru a întinde panglica roş-albă dincolo de care (teoretic) n-ar trebui să treacă nimeni. Nu pot să nu compar: la ştirile de pe CNN despre cazuri asemănătoare, am observat că doi poliţişti şi o maşină cu girofarul aprins pusă de-a curmezişul ţin la respect pe toată lumea. Dar, mă rog, „America e o altă lume", ştiu...

Totul, acolo, era în mişcare: maşinile de la SMURD, dl Raed Arafat, jandarmii, poliţiştii, personalul spitalului. Un singur lucru era imuabil: o limuzină albastră, parcată fix în mijlocul scărilor de acces către intrarea în maternitate. Frumos albastru, nimic de zis. I-am observat şi marca, dar n-o spun. Nici n-are importanţă. Important mi s-a părut că, în toată acea încercare disperat-dezordonată de a face bine, de a salva tot ce se poate salva, maşina cu pricina stătea în mijlocul drumului - şi al cadrelor TV - şi încurca totul. Cei de la SMURD - purtând tărgi cu copii răniţi sau incubatoare cu nou-născuţi - erau obligaţi s-o ocolească, pompierii cu furtunul întins de asemenea, doctorii şi asistentele care mai ieşeau din spital pentru a cere ajutor tot aşa. Toată lumea care se străduia să fie utilă se împiedica de maşina aceea luxoasă care trona în faţa scărilor. Vreo jumătate de oră, cât a durat transmisia, n-a apărut nimeni s-o mute de acolo - deşi, logic vorbind, dacă era parcată chiar în buza scării de la intrare, se cheamă că proprietarul ei se afla în spital.

Presupun, prin urmare, că era „maşina lu' şefu". Nu ştiu care şef. Unul care nu putea fi deranjat - sau nu voia să se deranjeze - nici măcar în asemenea cazuri extreme. Suficient de important încât pompierii, medicii, asistentele să o ocolească, trăgând cu greu de tărgi. Mi s-a părut un semn caracteristic pentru societatea şi mentalitatea noastră: nu numai că şefu' nu trebuie deranjat, dar nici maşina lui (simbol al puterii!) nu trebuie, Doamne fereşte, dată la o parte din locul care i se cuvine. Nici chiar atunci când nişte oameni fac eforturi să salveze nişte vieţi de copii.