Meserie!

„Brăţară de aur” cândva, când definea stăpânirea unui meşteşug, munca a devenit în timp subiect de glume, precum cea care o numeşte „sănătate curată” şi o recomandă… celor bolnavi. S-ar putea crede că această luare în derâdere e consecinţa degradării moravurilor şi a vremurilor tulburi pe care le trăim. Însă, judecând după relatările din alte epoci, raportarea românilor la muncă este, în linii mari, aceeaşi.

„Cele mai râvnite profesiuni, slujbele de stat, s-au ocupat fără selecţie, pentru motivul că ele, în cea mai mare parte, erau improvizaţii sugerate de ceea ce se făcea aiurea în Europa”, nota, în alt veac, Constantin Rădulescu-Motru, analizând Psihologia poporului român şi adăugând că „tinerimea noastră nu fuge de muncă, dar vrea o muncă în condiţii speciale”.

Era o confirmare a observaţiilor lui Ion Ghica, care scria, în 1882, că – în ciuda diversificării opţiunilor educaţionale: „facultăţi de litere, de ştiinţe, de drept, de medicină, nimic nu ne lipseşte” – tinerii se îndreaptă mai mult spre meserii discursive, avocatură şi jurnalism, şi mai puţin spre profesiile practice. „A face oameni învăţaţi este un bine, a face numai advocaţi sau jurnalişti este rău”, preciza Ghica, insistând că „ar fi fatal să nu avem dulgheri, tâmplari, zidari, croitori, cizmari şi să avem numai oameni stropiţi cu literatură şi cu filozofie”. De aceea, el pleda pentru şcolile de meserii, pentru înfiinţarea de ateliere unde tinerii să facă practică şi să se formeze ca „meşteri indispensabili”.

Astăzi, se discută despre acelaşi lucru. Învăţământul dual nu are trecerea necesară, iar în toată ţara, deşi sunt disponibile cu 45% mai multe locuri de muncă decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, numărul de solicitanţi este subţire. Şomajul scade, per total, dar în rândul tinerilor, se menţine la o cotă ridicată: 22,7%. Şi în plus, potrivit Eurostat, circa 400.000 de tineri intră în categoria denumită NEET („Not in Education, Employment or Training” – nu lucrează şi nici nu merg la cursuri), ceea ce situează ţara noastră pe locul al treilea în UE ca pondere (16,8%), după Italia, cu o rată de 22,2%, şi Bulgaria, cu 17,7%. Biroul european de statistică mai arăta, în raportul dat publicităţii luna trecută, că în 2021, 15% dintre românii cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani nu urmau vreo facultate sau alte studii de formare, cel mai mare procentaj dintre toate statele membre, semnalându-se totodată că lipsa calificărilor potrivite cu cerinţele pieţei, precum şi sistemul educaţional şi de pregătire profesională slab afectează perspectivele ţării.

Iar dacă tentaţia de a deveni „lefegiu la stat” încă se păstrează, în principal pentru stabilitatea postului şi venitul sigur, nelegat de performanţă, există şi timide înclinaţii spre antreprenoriat, în rândul tinerimii actuale. Sondajul realizat de Starea Naţiunii Studenţeşti, care reuneşte 34 de asociaţii de profil din toată ţara, dezvăluie o generaţie concentrată asupra carierei, relaţiilor interpersonale, dar şi a propriei sănătăţi. Ambiţioşi şi individualişti, studenţii par majoritar atraşi de mediul privat de lucru, 28% dorind să-şi deschidă firmă proprie, 22,2% – să se angajeze „la patron” şi numai 22,8% ar opta pentru sectorul public. Alarmant este însă că 38,3% dintre respondenţi nu văd România ca pe un loc bun în care să îţi trăieşti viaţa, iar 35,9% îşi doresc mult sau foarte mult să emigreze, ceea ce înseamnă că suntem pe cale să pierdem mai bine de o treime dintre tinerii cu educaţie superioară.

Griji similare în privinţa viitorului manifestă şi liceenii, conform unui studiu recent despre generaţia Z. 57% dintre ei au temeri legate de viitoarea carieră, 43% – de sănătatea lor şi a celor dragi, iar 32% – de examene. Liceenii zilelor noastre consideră totodată că şcoala nu le garantează succesul într-un job şi nu îi ajută să îşi descopere talentele, ceea ce constituie un motiv în plus de frământări.

În întâmpinarea tinerilor deja preocupaţi de ce vor face cu viaţa lor, un grup de deputaţi neafiliaţi a depus un proiect ce prevede ca minorii care au capacitate de muncă să poată să lucreze sub forma unei PFA/întreprinderi individuale, coborând pragul vârstei spre 15-16 ani. Iniţiativa a fost respinsă de Senat, dar mai are o şansă la Camera Deputaţilor. Alţi parlamentari au propus, deocamdată doar la nivel de declaraţii politice, înfiinţarea unei reţele europene care să ofere consultanţă gratuită tinerilor, pentru alegerea drumului profesional. Iar Guvernul a trimis Parlamentului un proiect de lege care simplifică procedura de efectuare a stagiului de către absolvenţii de învăţământ superior, după ce a constatat că, în doi ani, doar 28 de persoane au reuşit să se angajeze, în baza vechii legi. Sunt încercări de a ajuta ori impulsiona noile generaţii să-şi contureze viitorul, racordat la cerinţele economiei şi la evoluţia societăţii. Până la urmă, orice fel de muncă, făcută cu seriozitate şi plăcere, poate fi… meserie!