Societate

articolul anterior articolul urmator

Moartea strălucitoare

63
21 Sep 2017 08:38:45
Lavinia Bălulescu
Explozia
 reactorului 4 de la Cernobîl, suprinsă din elicopter. Igor Kostin 
(născut în Republica Moldova), fotograf al agenţiei de presă Novosti, a 
fost primul jurnalist care a asistat la dezastru
Explozia reactorului 4 de la Cernobîl, suprinsă din elicopter. Igor Kostin (născut în Republica Moldova), fotograf al agenţiei de presă Novosti, a fost primul jurnalist care a asistat la dezastru

„Nu ştiu despre ce să povestesc. Despre moarte sau despre iubire? Sau este acelaşi lucru, despre ce? Ne căsătorisem recent. Încă mai mergeam pe stradă ţinându-ne de mână, chiar dacă ne duceam la magazin. Mereu amândoi. Eu îi spuneam lui: «Te iubesc!». Dar încă nu ştiam ce mult îl iubeam“. Aşa începe primul monolog din volumul „Dezastrul de la Cernobîl“, de Svetlana Aleksievici (Editura Corint).

M-am apucat să o recitesc (şi în cazul acestui volum – să o citesc) pe autoare după ce am aflat cu bucurie că este invitată la „Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi“ (FILIT), care se va desfăşura în perioada 4-8 octombrie şi care chiar e de neratat. Scriitoarea şi jurnalista din Belarus Svetlana Aleksievici a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2015, la vârsta de 67 de ani, pentru „scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre“.

O să fiu sinceră: lectura cărţii „Dezastrul de la Cernobîl“ e un chin. Un chin necesar, care se comite încetul cu încetul, nu în doze mari, nu în singurătate, nu seara, nu când te apucă anxietatea. Volumul e compus dintr-o serie de monologuri, unele chiar ale autoarei, în care voci fără chip, poate chiar şi fără nume, îşi povestesc experienţa traumatizantă a exploziei reactorului 4 de la Cernobîl. Efectele devastatoare ale catastrofei nucleare descrise sunt dincolo de orice film documentar, dincolo de orice articol citit vreodată despre subiect.

Oamenii povestesc cum şi-au pierdut soţii, copiii, părinţii, casele, vieţile. Mulţi sunt la rândul lor pe moarte la momentul intervievării, unii s-au întors în locurile natale, încărcate de radiaţii, şi locuiesc acolo, pentru că nu şi-au găsit un alt colţişor pe pământ. Alţii îşi amintesc cum au fost trimişi, fără costume de protecţie, să cureţe zona afectată, să îngroape casele şi grădinile, să alunge oamenii, să împuşte câinii, pisicile, caii. Sunt agricultori, medici, pompieri sau soldaţi, soţii, asistente şi bătrâne ale nimănui. Sunt ingineri, muncitori, mame care au născut copii bolnavi, taţi ale căror vieţi au rămas blocate într-un singur punct.

E o apăsare a morţii, o strălucire radioactivă şi o adâncime în care trebuie să fii pregătit să pătrunzi. „La spital, ultimele două zile. Îi ridicam mâna, iar osul se mişca, se legăna osul, ţesuturile de pe trup se dezlipiseră de el. Bucăţele de plămâni, bucăţele de ficat îi ieşeau pe gură. Se îneca cu propriile măruntaie. Îmi înfăşuram mâna cu un bandaj şi i-o băgam în gură şi numai eu ştiu ce scoteam de acolo. Aşa ceva nu se poate povesti! Aşa ceva nu se poate descrie.“

Cartea poartă cu ea o traumă enormă, de dimensiuni planetare, şi, dincolo de durere, dincolo de nepăsarea autorităţilor, dincolo de frică, este şi despre puterea de a merge mai departe. Cu moartea în burtă, cu groaza în picioare, cu membre lipsă, cu găuri în creier, iată că oamenii Svetlanei Aleksievici fac nişte eforturi monstruoase şi pur şi simplu uneori merg mai departe.

Pe Svetlana Aleksievici o veţi găsi tradusă la Editura Litera, cu volumele „Ultimii martori“, „Soldaţii de zinc“ sau „Războiul nu are chip de femeie“. Şi dacă tot am amintit de o câştigătoare de Nobel invitată la FILIT, nu poate fi uitat un al doilea invitat, chinezul Gao Xingjian, scriitor şi critic care a câştigat Nobelul în anul 2000 şi care locuieşte în Franţa. 

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

63 Comentarii

Alfa Omega
21.09.2017, 09:20:22

Si cine sunt vinovati de dezastrul ala ? Ca de obicei rusii , ce ii interesa pe ei ca reactorul nu era nici macar izolat cu beton ? De la ei de la Moscova au dat numai comanda si in urma dezastrului nici macar nu au dat avertismente ! Niste calai ce mai ....

+5 (5 voturi)
dvatati
21.09.2017, 10:09:24

Zamolxe " Si cine sunt vinovati de dezastrul ala ? " Ucrainienii . Rusii erau la Moscova

-5 (7 voturi)
pathfinder
21.09.2017, 11:04:03

@deviatul "Rusii erau la Moscova" Corect! Acolo a fost dezvoltata tehnologia nucleara ruseasca. Asta dupa ce au furat planurile bombei atomice de la americani... La fel si cu naveta lor extraordinara Buran, noroc ca americanii le-au dat planuri masluite. hi hi hi hi hi

+3 (7 voturi)
mircea georgescu
21.09.2017, 09:53:43

Dupa uraganul Firea, alta veste proasta! E prea mult, doamna! In rest, multa sanatate!

Marcus
21.09.2017, 10:15:49

"Încă mai mergeam pe stradă ţinându-ne de mână" Gestul in sine pare romantic, sustin unele voci masculine, insa are o functie bine definita, economica, mai ales la mall. Viata a demonstrat ca are o forta de adaptare extraordinara. A depasit in istorie toate pandemiile, dar niciodata nu a iesit atat de mutilata, de amputata in vesnicia ei: forme de viata mutante in zona contaminata, destine umane postapocaliptice, totul intr-un cadru care creioneaza imaginea Pamantului dupa disparitia oamenilor.

+6 (8 voturi)

Vezi toate comentariile (63)