Societate

articolul anterior

Moartea ursului Arthur şi eşecul administraţiei româneşti în a proteja biodiversitatea

11
7 May 2021 19:32:23
Nicolae Ştefănuţă
Ursul Arthur. FOTO Agent Green
Ursul Arthur. FOTO Agent Green

Vânarea ca trofeu a ursului Arthur, a cărui poveste a făcut înconjurul planetei zilele acestea, ne pune în faţă o oglindă. Este o poveste despre nepăsare, despre diluarea legislaţiei europene de protecţie a mediului prin cutume administrative naţionale sau locale abuzive, despre fentarea regulilor, în timp ce vorbim cu patos despre natură.

De aceea am adresat Comisiei Europene câteva întrebări ce decurg din acest episod. Este important sa ne lămurim cât de bine aplicăm, în România, Directiva Habitate, care reglementează protecţia faunei şi florei în Uniunea Europeană. 
 
Când am aderat la UE, ne-am angajat că ne asumăm legislaţia europeană şi că nicio lege naţională nu poate contraveni acesteia. Cu alte cuvinte, Directiva Habitate, care este transpusă în lege naţională, prevalează asupra oricăror altor prevederi din acte normative de rang inferior. 
 
În cazul nostru, atât legislaţia naţională (Legea Vânătorii), cât şi Directiva Habitate a Uniunii Europene, interzic vânătoarea de urşi în România. 
 
 

În ce condiţii ar trebui acordate derogările? 

 
Articolul 16 al directivei permite totuşi controlarea efectivelor de animale protejate, la nivel naţional, dacă nu există „nicio alternativă satisfăcătoare şi derogarea nu este dăunătoare pentru menţinerea populaţiilor de specii vizate”. Să mai citim o dată această condiţie: „nicio alternativă satisfăcătoare”. 
 
Conform directivei, la aceste derogări ce presupun controlul letal al populaţiilor de animale sălbatice, ar trebui să se recurgă exclusiv pentru a opri „daune serioase” aduse animalelor domestice şi recoltelor, pentru a proteja siguranţa şi sănătatea publică ori pentru cercetare şi educaţie. 
 
Dacă directiva ar fi fost aplicată în litera şi în spiritul ei, ursul Arthur ar fi trebuit să se plimbe la ora aceasta liber prin pădurea lui, un sit Natura 2000 protejat (Oituz-Ojdula ROSCI0130), unde, conform activiştilor de mediu, nu avea nicio interacţiune cu oamenii. Cu siguranţă nu reprezenta nicio ameninţare directă pentru siguranţa şi sănătatea publică. 
 
Pare să fie adevărat că un prinţ din Liechtenstein a apăsat pe trăgaci - până acum a spus că preferă să "nu se implice" în acest subiect. 
 
Însă ceea ce l-a ucis pe ursul Arthur a fost deopotrivă aplicarea defectuoasă a derogărilor de la Directiva Habitate şi managementul slab al populaţiei de urşi practicat de autorităţile române în ultimii ani.
  
Nu ar trebui să fie posibil ca un urs ca Arthur să fie vânat în scopuri recreaţionale într-o arie naturală protejată. Or, în anii trecuţi, Ministerul Mediului a aprobat anual cote de vânătoare pentru managementul populaţiei de urşi, forţând portiţa oferită de articolul 16 al Directivei Habitate, într-o lipsă de transparenţă regretabilă. 
 
Mai este ceva, cred eu semnificativ: diverse asociaţii de vânători, firme şi particulari oferă pe internet promisiunea unor partide de vânătoare de urs. Sunt liste de preţuri ce includ pachetul întreg, de la gonaci la obţinerea derogării. Umblând pe aceste site-uri, îţi dai seama în ce fel este abuzată legislaţia de mediu. Vânătoarea de urşi este, din păcate, doar teoretic interzisă în acest moment în România. 
 

Recensământul urşilor – un pas necesar

 
Una dintre problemele principale, cea care a permis în ultimii 5-6 ani folosirea derogărilor, este lipsa unei estimări solide a populaţiei de urşi bruni a României. Estimările curente se bazează în principal pe cifre oferite de asociaţiile de vânători. Mă bucur că ministrul mediului a anunţat zilele acestea că a comandat un studiu în acest sens – pentru că acum vorbim despre controlarea unei populaţii de animale ale cărei dimensiuni, de fapt, nu le ştim. 
 
Problema cu vânătoarea de trofee, dincolo de aspectul moral, este că se focusează în special pe vânarea specimenelor mari (predominant masculi) şi nu neapărat pe vânarea urşilor care au fost identificaţi ca fiind cu adevărat problematici. Aceasta are un impact negativ asupra dinamicii populaţiei de urşi ceea ce duce la o discrepanţă între femele şi masculi, dar şi la netransmiterea mai departe a genelor marilor masculi alfa, din moment ce aceştia sunt, în mod selectiv, scoşi din populaţie.
 
Se mai pune apoi întrebarea dacă e chiar necesar ca urşii să fie ucişi. Însă în mod cert, este nevoie de proceduri de intervenţie mai coerente în caz de urgenţă. În România, un singur judeţ are o echipă de intervenţie rapidă în cazuri de atacuri de animale sălbatice - Hunedoara - care foloseşte un protocol care a fost testat şi implementat de  ONG-ul Fauna and Flora International. Trebuie să existe metode mai bune, neletale pentru a atenua conflictul dintre oameni şi fauna noastră protejată, în locul eliberării permiselor de vânătoare.
 
În ţara noastră, dacă  avem o problemă cu urşii, este pentru că ne-am creat-o, prin defrişări agresive, prin construcţii în marginea pădurii şi alte astfel de practici prin care am pătruns agresiv în arealul animalelor sălbatice.  România modernă trebuie să reînveţe să coabiteze cu urşii, aşa cum au făcut-o, în mod tradiţional, şi strămoşii noştri.
 
Pierderea biodiversităţii din cauza activităţilor umane, în special despăduririle agresive, este una din cauzele pentru care avem o problemă cu urşii. Pădurile primare şi cele seculare formează habitate-cheie pentru aceste tipuri de carnivore mari, iar distrugerea habitatului creşte riscul de conflict dintre oameni şi animalele sălbatice. Zgomotul şi perturbarea cauzate de proiectele de infrastructură, care nu reuşesc să creeze coridoare ecologice pentru animalele sălbatice, le aduc, de asemenea, pe acestea în contact mai apropiat cu oamenii.
 
România nu a reuşit, apoi, să adapteze  măsurile de prevenire a conflictelor dintre om şi urs la nevoile comunităţilor locale. Urşii se obişnuiesc prea mult cu oamenii, pentru că staţiile de alimentare au fost amenajate prea aproape de aşezările umane, iar deşeurile menajere nu sunt depozitate în pubele rezistente la urşi.
 
O altă problemă reală este întârzierea, cu anii, a plăţii de despăgubiri către ciobanii şi agricultorii afectaţi de atacurile animalelor sălbatice. Fermierii şi ciobanii sunt eligibili să primească fonduri de ajutor de la stat pentru pierderile suferite din cauza atacurilor prădătorilor, dar procesul de compensare durează prea mult, iar oamenii rămân nerambursaţi. Asta nu face decât să crească animozitatea lor faţă de urşi si este de înţeles. 
 

Semne bune

 
Există, totuşi, şi câteva veşti bune. În primul rând, reacţia publicului şi a presei din România a fost copleşitoare. O petiţie online iniţiată de Agent Green, acelaşi ONG care a făcut public cazul ursului Arthur, a adunat peste 65.000 de semnături în mai puţin de două zile, cerând interzicerea vânătorii de trofee în România.
 
În al doilea rând, Garda Naţională de Mediu şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului au anunţat că au iniţiat anchete înainte ca acest caz să devină public. 
 
Am apreciat felul deschis, asumat, în care Comisarul general al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, a pus punctul pe i şi a vorbit din prima zi despre suspiciunea de braconaj, în timp ce alţii băteau câmpii că nu ştim dacă era chiar cel mai mare urs din România sau îl chema Arthur. 
 
Eu, unul, văd reacţii precum cea a şefului Gărzii de Mediu drept semnele unei administraţii noi, care înţelege şi respectă biodiversitatea.
 
 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

11 Comentarii

zero
7.05.2021, 19:50:38

Povesti de adormit Mitzura! Unde sunt ursii din Europa de vest? Stie autorul care vrea sa o adorma pe Mitzura de cat tip au fost ERADICATI ursii in vestul Europei? Stie autorul care vrea sa o adorma pe Mitzura ce s-ar intampla daca un singur urs ar aparea in Elvetia,sa zicem? Ar fi urmarit si lichidat imediat!

+1 (3 voturi)
imsi1 imsi1
7.05.2021, 20:00:07

In padurile noastre ursul este in varful lantului trofic. Pt nestiutori asta inseamna ca nu are inamic natural deci daca nu se intervine populatia de ursi creste fara oprelisti. Ii foarte usor sa vorbesti de biodiversitate cind stai la Brussel

-6 (12 voturi)
constantin constantin
8.05.2021, 02:21:40

Greșiți toți cei care susțineți drepturile ursului, ignorând problemele pe care le crează, atunci când se îmulțesc excesiv și atacă gospodăriile oamenilor. În aceste condiții, nu mai sunteți credibili. Este vinovat omul care își construiește casa la marginea pădurii?! De ce, domnule europarlamentar? Pentru că omul ăla este sărac și își construiește casa acolo unde are pământul? Dacă ar cumpăra teren în altă parte, nu i-ar rămâne bani pentru casă. De sărăcie ați auzit, domnule europarlamentar? Țăranul își construiește casa acolo unde are pământul! Uneori am impresia că politicienii noștri ajunși în stratosfera de la Bruxelles uită pământul de unde au plecat. Trist, domnule senator! Mai trist este faptul că nici cei de la București nu par conectați la problemele românilor. Nu mă refer la cei de azi, problema este mult mai veche. Spuneți că oamenii sunt vinovați pentru că au tăiat pădurile... Da, domnule europarlamentar, țăranii taie pădurea pentru lemne de foc. Nu sunt racordați la rețeaua de gaze iar la Poplaca nu există RADET... Cum să-și încălzească locuința? Știți cum arată o sobă?... Știți că Ungaria a racordat la rețeaua de gaze 95% din gospodării, deși nu are rezerve de gaze naturale. România a trecut de 50%? Ați încercat să intrați în pielea țăranului care are 4 oi și un porc și îi ia ursul porcul sau o oaie? Spuneți corect că ar trebui un recesământ al urșilor, dar un recesământ adevărat, nu o numărătoare 1 din 5... Manipulările nu ne conduc spre rezolvarea situației. Avem 5 urși la un tomberon din Brașov, este inadmisibil să avem urși la ieșirea din bloc. Am tăiat pădurile... Cine se face vinovat pentru tăierea pădurilor? Domnilor PARLAMENTARI! Ar trebui echipe de intervenție, ar trebui... multe, noi putem spune asta, nu politicienii, ei ar trebui să facă... Politicienii ar trebui să ne spună ”am făcut”, nu ”ar trebui”... ”Ar trebui” nu ține de cald sau de foame și nici nu ne apără de urși. UE apără biodiversitatea, ne spuneți dumneavoastră. Da, însă în centrul ”biodiversității” se află omul, cel puțin în Vestul Europei. Cunoașteți cazul ursului Bruno? Ăla care a intrat în Germania acum niște ani și a atacat niște ferme, nu mai avea Germania urși de 170 de ani. NICI MĂCAR UN URS! Bruno a fost împușcat, pentru că între urs și fermier, neamțul a ales fermierul. Înțelegeți? Germania a împușcat SINGURUL urs din țară pentru că a atacat niște ferme. Înțeleg faptul că în România este invers: între țăran/fermier și urs, politicianul alege ursul. Să vă voteze urșii! Nu este vorba doar despre urși, mistrețul este o altă mare problemă a noastră. Părinții mei locuiesc la țară și au terenuri pe care nu le mai cultivă de ani de zile, nu mai fac față invaziei de mistreți. Sunt zeci de hectare necultivate în zonă din cauza asta. A ajuns mistrețul în curtea casei! Apărați toți urșii și mistreții, ce v-au făcut oamenii? Pe ei de ce nu-i apărați? Uneori am impresia că ursul și mistrețul au ajuns animale sfinte în România, precum vaca în India. Eu nu zic să împușcăm urșii și mistreții, nu, hai să relocăm un număr important în Germania, Austria, Franța, Elveția, Spania, Italia... Le dăm o mână de ajutor, ei nu mai au de vreo două secole... Ce ziceți? Propuneți la Bruxelles... dacă tot este cu apărarea biodiversității. Iar dacă nu vor dori, atunci să nu țipe unul atunci când România va începe vânătoarea. Nu am nimic cu dumneavoastră, dar ați ieșit la interval și v-am răspuns. Câteva date despre apărarea biodiversității în Vest... Știrile PRO TV, 03-03-2013 14:07: In Germania, oamenii nu sunt obisnuiti sa coexiste cu ursul, de mai bine de 170 de ani, pentru ca in Germania ursul a fost exterminat inca din 1835! Atunci a fost impuscat ultimul urs. Elveția Până recent, ultima fotografie a unui urs din Elveția a fost facuta în 1904 în Engadinul de Jos, pe flancul sudic al Piz Pisoc. În 1923 a mai existat si o alta imagine. Între 2007/2008, WWF Austria a anunțat că doar 4 dintre cei peste 30 de urși bruni născuți în Austria din 1991 mai pot fi găsiți. În 2012, în zona de frontieră austro-elvețiană, au fost observate de două ori doi ursi veniti din Italia, ursii gemeni, denumiți "M12" și "M13". "M12" a fost lovit cu masina în iunie 2012 în Tirolul de Sud. "M13" a fost împușcat în Graubünden imediat după ce sa trezit din hibernare, la sfârșitul lunii februarie 2013 Populaţia de urşi din Franţa a scăzut la sub 10 la mijlocul anilor '90, însă mai multe exemplare au fost aduse din Slovenia. Potrivit agenţiei de ştiri AFP, în 2020, circa 50 de urşi trăiau în Pirinei, singura regiune din Franţa unde aceştia mai pot fi găsiţi România are cea mai mare populație europeană de urși, în afara Rusiei. În aceste condiții, îndrăznește UE să dea lecții României cu privire la protejarea urșilor?

-15 (19 voturi)
Utilizator Adevărul
8.05.2021, 05:06:28

Comentariu considerat abuziv.

Had
8.05.2021, 06:34:04

contantin constantin "Știți cum am să procedez? Am să cultiv terenul cu porumb, în fiecare primăvară, și am să dau în judecată ROMSILVA sau fondul de vânătoare, în fiecare toamnă, pentru despăgubiri. Asta-i soluția!" Interesanta solutie ! Totusi parerea mea ca USR trebuie sa dea legi preventive . Sa declare ca daca nu va ingraditi pamantul cu gard inalt antiurs , sa fiti vinovat de biodiversitate . La fel la tomberonul din Brasov ! De ce nu faceti gard in jurul tomberonului si aleii pe care circulati ? De ce nu va puneti gratii la ferestre ? Ati mai putea sa va dati cu parfum de urs , astfel incat ursul sa nu presimta un miros imbietor de carne frageda ! Solutii exista , trebuie doar ca USR sa le aplice in lege

+1 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (11)

Modifică Setările