Societate

articolul anterior articolul urmator

Muza şi miza literaturii: banul public

2
17 Oct 2019 15:30:33
Ancelin Roseti

Privind de jur împrejur, în largul societăţii, în noua "lume literară", se poate prevedea soarta literaturii. Au ajuns să fie contestaţi şi consideraţi derizorii, chiar nulităţi, marile capodopere ale lumii, marii scriitori.

Să povesteşti ce ai făcut, ieri, la meci sau în club, cum ai tăiat porcul sau cât de şmecher ai fost tu în armată e mare carte, de mari profunzimi, nu Dostoievski, de pildă, nu Joyce -- ei sunt ilizibili, plictisitori, expiraţi etc. Mari poeme nu mai sunt Elegiile duineze, Tărâmul pustiu, Anabasis, Cânturile lui Maldoror etc. etc., astea sunt pletorice, forţate, nu au poetică şi miez, ci discursul comun, asemenea celui de la şpriţ, ideatica analfabetă, trendul, paroxistica "băiatului dă băiat". Ce metafore, ce tropi literari, ce viziuni, tehnici de scriere, structuri, stil ş.a.m.d.? Nimicul, simplul, banalul, comunul, expresia tâmpă, tot ceea ce poate scrie orice hârţogar, ca să priceapă tot omul, să nu stea pe gânduri, să nu-i soliciţi creierul, dau genialitate operei şi talentului -- nu fiţe intelectuale, nu măestrii. Visul şi imaginaţia, cultura şi gândirea au ieşit din "modă", imbecilitatea şi imediatul, palpabilul şi realul banal trec ca mari efuziuni de spirit. Talentat eşti dacă nu ai pic de talent, dacă eşti savurat sau doar cunoscut de mulţimea gregară, dacă ai faună obedientă în jur, dacă eşti arondat unei găşti sau eşti intrat în graţiile lichelelor diriguitoare.

Doamne dragi, domni stimaţi, arta nu e chiar pentru gustul plebeu, e nevoie de ceva educaţie pentru a fi percepută, iar, dacă o faci pentru masele largi, asemenea ideilor culturale comuniste, nu mai este artă. Şi-atunci de ce X sau Y veleitar sau impostor s-ar numi artist? Merge, la o adică, şi-asa, însă, atunci când totul se întâmplă la umbra banului public, e şi mai strigător la cer, fiindcă "arta, cultura" se transformă în înşelătorie, adică infracţiune -- asta ca să nu mai luăm în calcul mutilarea spirituală a poporului, în numele şi pe spinarea/banii căruia îţi exhibi impostura, numind-o "talent", iar lichelismul, "trasare de direcţie".  

Eu nu înjur pe cineva anume, ci acuz SISTEMUL -- şi dacă unii au ales să facă parte din acest sistem de cumetrie şi sfori, iar alţii râvnesc la el, încurajându-l în diverse moduri, nu e vina mea. Cred că nu e o crimă, ba chiar nici măcar o lipsă de bun-simţ, faptul că mi-am luat, în judecăţile mele, ca reper valoric, scriitori de nivelul, dau la întâmplare, lui Joyce, Carpentier, Sabato, Elytis, Perse etc. etc. şi nu "mari" scriitori mioritici, de "anvergură internaţională". Dacă am ales să merg pe mâna celor care au clădit literatura lumii (pe mâna marilor spirite ale omenirii), considerând că literatură este ceea ce au spus ei că este şi nu ce vociferează (hotărăsc, chiar) "marii" scriitori şi critici literari mioritici, sper să nu afectez reputaţia acestora din urmă -- care mai de care mai "mare".

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

2 Comentarii

of of
17.10.2019, 17:28:22

Un asemenea articol e ”normal” să nu aibă comentarii. Vă dezvălui, totuși, scriitorii care m-au mobilizat: Jack London ori Thomas Mann ori Antoine de Saint Exupery Scriitori care m-au făcut să gândesc: Dostoievski, J.L.Borges, Herman Hesse, G. Marguez, Cehov. Scriitori care m-au făcut să visez: Asimov, Boris Vian, Bontempelli, Zavattini, Perec și mulți, mulți alții. Scriitori pe care îi iubesc necondiționat: G. Coșbuc, G. Topârceanu, M.Cărtărescu. Acesta e doar un extras din lista mea. Citiți și vă veți convinge.

+2 (2 voturi)
Sorin Ionascu
18.10.2019, 10:54:36

Sunt de acord cu autorul pana la un punct. Limitele artei si literaturii sunt destul de fluide si de imprecise si se tot modifica, pe masura ce societatea, cultura si, implicit, arta, evolueaza. Nu consider ca a scrie pentru "mase" e apriori un lucru lipsit de valoare, accesibilitatea artei si culturii poate fi diferita si asta nu-i schimba neaparat valoarea. Valoarea e data, in final, nu de niste elite, ci de perenitatea mesajului si de receptia acestuia de generatii succesive. Arta elitista e un fenomen de nisa, care nu e reprezentativdecat in mica masura pentru fenomenul artistic. Mai mult, arta e si un mijloc de educatie, deci e nevoie sa poata fi receptata, macar pana la un anumit nivel, de publicul larg. Sunt texte simple, aparent banale si chiar aparent imbecile, care contin mesaje foarte puternice, sunt si texte foarte complicate si inteligent scrise, dar care nu spun nimic. Lucru valabil in toate formele artei. Nu e neaparat mai valoros un scriitor care necesita 2 ore pentru a-i putea citi o pagina de text decat unul caruia ii poti citi o carte intr-o ora. Pentru mine, literatura sau arta de valoare e cea care iti pune macar putin creierul la munca, cea care iti da de gandit dupa receptarea operei, care iti imbogateste mintea cu idei noi sau cu forme noi ale unora vechi. Mai mult, eu unul nu apreciez un artist prin prisa a ceea ce face in viata personala - desi este indubitabil ca aceast isi pune o amprenta asupra artei - ci doar prin prisma creatiei sale.

+2 (2 voturi)