Nantes, oraşul prim-ministrului francez, nu-l cunoaşte pe Carol Davila, cel care a crescut aici
0
Săptămâna aceasta, prim-ministrul francez îi întoarce vizita lui Victor Ponta, vizită pe care acesta a făcut-o la Paris la începutul anului. În program: Europa, cooperarea între cele două ţări şi francofonia. Cine poate reprezenta aceste teme mai bine decât Carol Davila, pe fondul profundei prietenii care leagă cele două ţări?
Totuşi, putem paria că Jean-Marc Ayrault nu a auzit niciodată de acest personaj istoric care, mai mult decât generalul Berthelot, simbolizează destinele unite ale Franţei şi României de-a lungul ultimelor două secole. Carol Davila este total necunoscut în Franţa. Dar, de necrezut, este ignorat chiar în oraşul unde s-a decis prodigiosul său destin, Nantes, unde doar câţiva localnici erudiţi îl cunosc. Nantes… unde prim-ministrul francez a fost primar aproape un sfert de secol, până să devină şeful guvernului, acum un an. Nantes, care este şi oraşul unde s-a născut şi crescut francezul cel mai cunoscut de români, Jules Verne.
Adăpostit de către medicul săracilor din Nantes
Într-o zi de iulie a anului 1843, un adolescent de vreo 15 ani bătea la uşa doctorului Ange Guépin , un republican nantez socialist, numit «doctorul săracilor», care, cu comportament exemplar şi vocaţie umanistă, a marcat puternic istoria oraşului şi departamentului său la orele fierbinţi ale Revoluţiei de la 1848, apoi în războiul din 1870, când Franţa a fost invadată de Prusia.
Băiatul s-a prezentat cu o scrisoare de recomandare semnată René Rabusseau, rector al academiei din Limoges. Acest cumnat al medicului nantez îi explică cum a adăpostit, cu 8 luni în urmă, acest copil care voia să ajungă în Spania, să găsească familia tatălui său şi să fie recunoscut. Mult timp, originea şi parcursul său au rămas enigmatice.
Pentru a-i da un nume şi o poziţie, doctorul Guépin încerca să-i descâlcească originile, dar s-a lovit de numeroase dificultăţi. După căutări zadarnice în trecutul şi în amintirile tânărului, incapabil de a-i regăsi originile familiale, îl sfătui să spună tuturor: „Mă numesc Francesco Carlos Antonio Davila, născut în 8 aprilie 1828, în Italia austriacă”.
Până în ziua de azi, în ciuda numeroaselor ipoteze, niciun scriitor şi niciun istoric nu au putut afla cine au fost părinţii lui Carol Davila. Se crede că ar fi fost copilul natural al lui Franz Liszt, care, pe lângă geniul său muzical, era un afemeiat incorigibil, şi al unei prinţese spaniole, pe care ar fi sedus-o într-un turneu de concerte. Pentru a evita un scandal, copilul a fost trimis cu discreţie în Franţa şi a ajuns în final la Nantes.
Lupta împotriva unei epidemii de holeră, salvând soldaţii de la înec
Carol Davila a petrecut mai mulţi ani din adolescenţa şi tinereţea să în acest oraş portuar de pe malul Loarei, aproape de ocean, apoi în împrejurimi, doctorul Guépin devenindu-i tutore. El e cel care i-a hotărât cariera medicală, încredinţându-l socrului său, farmacistul Le Sant, care îl va învăţa ani de zile chimia şi îl va ajuta să intre la facultatea de medicină din Angers, la vreo sută de kilometri distanţă. Apoi îi va găsi un stagiu la terminarea studiilor în cea mai veche şi mai cunoscută farmacie din Nantes, situată pe locul unde erau expuşi odinioară în public hoţii şi erau executaţi criminalii.
Cu mult înainte de a primi diploma, tânărul Davila era deja cunoscut. Era în anul trei de medicină, când în regiunea nanteză a apărut o teribila epidemie de holeră. Trimis să-i ajute pe medici, el şi-a îndeplinit sarcina cu devotament, a preparat singur un medicament contra holerei şi a inventat un aparat care să-i încălzească pe bolnavii care tremurau de frig. Drept mulţumire, studentul a primit de la ministrul Agriculturii o medalie de argint, iar locuitorii satului pe care i-a tratat, au adunat bani şi i-au oferit „Istoria Universală” de Cesare Cantu în 12 volume, care tocmai apăruse, şi care va ajunge la 52 de volume câţiva ani mai târziu.
În 16 aprilie 1850, Carol Davila are a doua ocazie de a-şi arăta curajul şi abnegaţia. În acea zi, pe o vreme groaznică, un escadron de 400 de husari trece în coloană un pod peste un afluent al Loirei, când deodată, acesta se dărâmă, ducând cu el două treimi din soldaţi. Sosit de-ndată la locul accidentului, Davila, bun înotător, salvează mai mulţi soldaţi de la înec, făcându-le respiraţie artificială. Cu toate acestea, au existat totuşi 241 de victime. Această dramă este la originea descoperirii de către fizicieni a fenomenului rezonanţei. De atunci, este interzis în toate armatele din lume să se meargă în cadenţă pe poduri.
Comandant al Legiunii de Onoare
După terminarea studiilor, trimis de Napoleon al III-lea, în serviciul prinţului Ştirbei pentru a organiza medicina militară în Ţara Românească, Davila îşi începe destinul extraordinar în slujba României, care va deveni în mod oficial ţara să în 1869. Va reveni în Franţa, în timpul războiului din 1870, lângă Giuseppe Garibaldi, pentru a organiza serviciile de Cruce Roşie.
„Nantezul” va face o ultimă vizită binefăcătorului său, „doctorul săracilor”, şi soţiei sale, Floresca Guépin, militantă care a marcat istoria feminismului în Franţa. Mulţumindu-i pentru toate serviciile aduse, la propunerea preşedintelui Consiliului, republicanul Léon Gambetta, mare personalitate din istoria Franţei, Preşedintele Republicii franceze l-a ridicat la rangul de Comandant al Legiunii de Onoare în 1882, cu puţin timp înainte de moartea să, doi ani mai târziu, la vârstă de 56 de ani.
Ca şi nantez, prim-ministrul francez Jean-Marc Ayrault nu poate decât să se mândrească pentru faptul că oraşul său a fost punctul de plecare al acestui monument al istoriei româneşti, Carol Davila. Românii ar aprecia, desigur, dacă, în vizita sa de două zile, el ar găsi un moment din programul său pentru a-i aduce un omagiu.
Doar e vorba de singurul său concetăţean, care, împreună cu Jules Verne, este onorat în întreaga lume prin statui, străzi şi universităţi purtându-i numele. Nantes a uitat de copilul său minine, nu-i consacră nici măcar o stradă, îi va da oare un loc în memoria sa? În acest ajun de 14 iulie, ar fi cel mai potrivit moment...
Se încarcă comentariile...
